„Asaltarea Capitoliului SUA de către susținătorii lui Donald Trump, într-un efort de ultimă oră de a răsturna rezultatul alegerilor din 2020, a fost pe cât de previzibilă, pe atât de șocantă. Patru ani de complicitate republicană la erodarea democrației SUA de către Trump au dus țara în cel mai greu moment, de la Războiul Civil”, scrie Nina Hrușceva, în Project Syndicate.
<< E lucru sigur că insurecția din 6 ianuarie de la Capitolul SUA nu a avut greutatea asaltului asupra Palatului de Iarnă. Incitată de președintele Donald Trump la un miting din apropiere, unde și-a încurajat susținătorii să meargă la Capitolul SUA, mulțimea a reușit să întrerupă o sesiune comună a Congresului pentru a confirma votul Colegiului Electoral în favoarea președintelui ales, Joe Biden. Dar parlamentarii își vor îndeplini în continuare datoria constituțională, iar inaugurarea lui Biden va avea loc pe 20 ianuarie.
Insurecționiștii nu au fost nici pe departe la fel de disciplinați precum cadrele bolșevice ale lui Lenin, formate din soldați și marinari revoluționari înarmați. Cei mai mulți erau „războinici de weekend”, de vârstă mijlocie, cu pălărie roșie, la fel de interesați să obțină un selfie bun de la rotonda Capitoliului, ca de răsturnarea guvernului SUA și instalarea lui Trump ca dictator neales. A fost, după cum a spus un comentator, un „puci al burților de bere” (Beer Belly Putsch – orig.) .
Și totuși, acțiunile insurecționiștilor – așa jalnice cum au fost – vor avea implicații revoluționare pentru imaginea de sine a Americii și statutul său în lume. Pentru prima dată în istoria țării, un președinte învins, aflat în funcție, a convocat o mulțime pentru a intimida Congresul să încalce Constituția SUA pentru a-l menține la putere. Ajutat și susținut de presa de dreapta și de republicani de bază, cei patru ani de dispreț deschis ai lui Trump față de valorile, instituțiile și normele democratice au livrat exact ceea ce și-a dorit dintotdeauna: o revoltă nelegiuit și nihilistă, împotriva „elitelor”, a „perdanților” pe care i-a transformat în susținătorii săi de bază.
Spărgând ferestrele și copleșind poliția Capitolului, revoltații au luat cu asalt încăperile Senatului și a Camerei Reprezentanților, forțând pe membrii congresului și personalul aferent să evacueze locul. O femeie a fost împușcată și ucisă, dar rămâne de văzut câți au fost răniți și care sunt pagubele produse clădirii Capitolului.
Un lucru pe care Trump îl are în comun cu Lenin – precum și cu Napoleon și cu toți ceilalți care au lansat o lovitură de stat împotriva unui guvern întrunit în funcție – este disprețul său față de statul de drept și de personalitățile politice care l-au precedat. La fel ca Lenin, Trump respinge normele menite să limiteze exercitarea puterii și, prin urmare, are puțină răbdare pentru cultura compromisului, care stă la baza guvernelor reprezentative. Și, la fel ca Lenin, are o abilitate sălbatică de a adulmeca slăbiciunea – nu doar când vine vorba de un regim, ci și când vine vorba de sicofanții care gravitează în jurul său, dintre care unii sunt gata să-și încalce jurământul, pentru el.
Totuși, regimurile cu care s-au confruntat Lenin, Napoleon, Mussolini și Franco nu erau doar slabe; le lipsea și voința de a supraviețui. Cei mai cunoscuți puciști din istorie au împins de obicei uși deschise.
Judecând după propriul comportament din ultimele săptămâni, Trump pare să fi ajuns la concluzia că și el se afla în aceeași situație. După părerea sa, după patru ani de atacuri, instituțiile reprezentative ale Americii nu mai aveau voința de a se apăra. Cum altfel să-și explice eforturile depuse pe lângă oficialii din Arizona, Michigan și Georgia, pentru a „găsi” suficiente voturi care să-l dea câștigător? În loc să vadă repetatele respingeri oficiale ca un semn că Republica Americană nu era încă pregătită să cadă, Trump s-a concentrat pe faptul că nu a plătit niciun preț pentru eforturile sale de a submina procesele și instituțiile democratice americane în ultimii patru ani. Nesuportând consecințe până acum, de ce nu ar continua să împingă până când sistemul va ceda complet?
La urma urmei, tristul spectacol de pe Capitol Hill a fost susținut și de parlamentari republicani precum senatorii Ted Cruz, din Texas, Josh Hawley, din Missouri, și aproape trei sferturi din caucus-ul republican din Cameră. Toți își semnalaseră deschis intenția de a obiecta la voturi care fuseseră deja certificate în mod corespunzător de guvernele statului. Validând teoriile conspiraționiste paranoice privind „frauda electorală”, ei au fost cei care i-au dat lui Trump – un adevărat laș în orice altă împrejurare – îndrăzneala de a încuraja gloata agitată.
Dar „caucus-ul de sedițiune” nu este singura parte vinovată. Timp de patru ani, liderul majorității republicane din Senat, Mitch McConnell, și restul Partidului Republican au privit în altă direcție, în timp ce Trump a degradat președinția SUA. După destituirea lui Trump de anul trecut, de către Camera Reprezentanților, senatorii republicani au votat pentru achitarea acestuia, iar apoi au dat, inițial, credit pretinselor acuzații de fraudă electorală, lansate de el. Chiar și astăzi (ieri – n.r.), pe măsură ce mulțimea se apropia de Capitol, McConnell a continuat să răspândească minciuna că tocmai democrații au subminat democrația americană. În mod similar, senatoarea Susan Collins, din Maine, și-a exprimat ani buni „îngrijorarea” cu privire la comportamentul lui Trump, dar nu a făcut niciun gest de rezistență, în schimb, a dus un război împotriva instituțiilor americane, pe parcursul singurului său mandat.
Acești politicieni fără coloană vertebrală vor trăi în infamie, dar la fel și fiecare jurnalist de la Fox News (și proprietarul radiodifuzorului, Rupert Murdoch) care a repetat papagalicește minciunile lui Trump. La fel și liderii platformelor de social media – în special CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg – care au servit drept furtunuri pentru dezinformare și minciuni.
America se confruntă acum cu ceva ce nu s-a întâmplat de pe vremea lui Abraham Lincoln: respingerea ordinii constituționale de către o parte semnificativă a electoratului. În timp ce adversarii Americii au urmărit cu bucurie evenimentele din 6 ianuarie, numeroșii săi prieteni și aliați din întreaga lume au făcut-o cu consternare.
La fel ca Lincoln, Biden va trebui acum să facă față acestei provocări existențiale. Un lucru este deja sigur: insurecția trumpiană nu va fi pacificată prin discursuri liniștitoare de tipul „să mergem mai departe”, fără ca vinovații să dea socoteală. Pentru Trump, pentru Partidul Republican, trebuie aplicat acum adevărul brutal din Proverbe 11:29: „Cel care își tulbură casa, va moșteni vânt”. >>
Da,mai mult ca orice acum este necesara o actiune sigura,decisa ,fara ezitari din partea justitiei americane ,de condamnare a presedintelui inca in functie pentru incitare la nerespectarea rezultatului alegerilor,deci a democratiei !Pentru instigare la nesupunere civica,la destabilizarea statului !Caci ceea ce am vazut acum in SUA,este o asemanare izbitoare a comportamentului lui Trump cu cel al bolsevicului Iliescu,initiatorul mineriadelor care ne-au distrus 30 ani din viata,pe langa cei 50 ani de comunism de inainte de 1989!!