A doua șansă

Sursa: presidency.ro

Într-o țară a formelor fără fond, dezbaterea organizată de Klaus Iohannis marți seara a avut fond, dar nu a avut formă. Mai precis, a avut o formă bizară. Cu un președinte amfitrion și invitat în egală măsură, care a recunoscut că nu a comunicat optim în primul mandat și că este decis să o facă mai mult în viitor.

Pe pagina de Facebook Universul.net găsiți cele mai importante știri ale momentului, opinii și analize. Dați-ne LIKE!

Cu toate acestea, nu am observat ca vreun jurnalist să fi fost împiedicat de forma dezbaterii sau de atitudinea președintelui să preseze cu întrebări pe o temă sensibilă, cât de mult a dorit. Dacă au făcut-o sau nu, asta a depins doar de fond, de substanță, de miezul demersului jurnalistic. A fost alegerea fiecărui participant în parte să bifeze o întrebare sau să încerce cu adevărat să afle ceva revelator despre actualul și poate și viitorul președinte.

La câțiva kilometri distanță, conferința de presă a Vioricăi Dăncilă a fost asortată la specificul partidului. Doar formă, zero fond. Ambalajul: transparență, deschidere, onestitate, respect pentru jurnaliști. Substanța: un potop de minciuni, cosmetizare grosieră a realității, decizii dezastruoase prezentate drept succese răsunătoare, fugă de răspundere și apărare până în pânzele albe a unui partid care și-a bătut joc constant de libertatea presei, a pus presiune pe patroni pentru a da afară jurnaliști incomozi și a trimis controale peste instituțiile media care s-au încăpățânat să le reziste.

În carcasa candidatei PSD stau claie peste grămadă Dragnea, Iordache, Șerban Nicolae, Olguța Vasilescu, Carmen Dan, Valer Dorneanu, Lia Savonea și mii de anonimi la fel de speriați de ce ar putea urma după evacuarea de la putere. Ei sunt ventrilocii care se aud când Dăncilă deschide gura. Ei îi dau putere să rămână în picioare când simte că se prăbușește.

Inventarul declarațiilor celor doi candidați rămași în cursa prezidențială îl găsiți aici și aici. Sunt suficient de revelatoare ca să vă faceți o părere despre cum privesc fiecare mai toate temele importante pentru România.

Însă, printre toate lucrurile despre care s-a discutat sau care s-au întâmplat în această campanie electorală, nota dominantă a fost intensitatea cu care Klaus Iohannis vorbește despre nevoia de împinge PSD în opoziție pentru o lungă perioadă de timp.

Unora li se pare că președintele a făcut o obsesie și că ar trebui să o lase mai moale cu tema asta, pentru că riscă să-i antagonizeze prea tare pe susținătorii acestui partid, care vor ieși la vot în număr mare, duminică, deși nu o plac pe Viorica Dăncilă. Alții ascultă suspicioși discursurile președintelui, deoarece cred că demonizarea urmașului Partidului Comunist Român este doar o găselniță electorală, pe care o va abandona deîndată ce va primi al doilea mandat.

Eu cred că Iohannis este și sincer în ce spune și cât se poate de hotărât să trimită PSD în opoziție pentru o lungă perioadă de timp. Și că a înțeles că dacă ratează acest obiectiv le va rata și pe celelalte. Motivele pentru care este obligat să neutralizeze PSD le-am prezentat în detaliu acum cinci ani, cu câteva săptămâni înainte de alegerile în urma cărora Klaus Iohannis a devenit președinte.

În editorialul ”O prioritate națională: distrugerea PSD!”, publicat în octombrie 2014, am aliniat toate riscurile la care va fi expus noul președinte, ce urma să fie ales în noiembrie, indiferent de cât de bine intenționat era și indiferent cât de mult semăna ca stil de lider cu Traian Băsescu. Din păcate, aproape toate s-au materializat.

Nu aș fi simțit nevoia să le reamintesc dacă nu ar fi cât se poate de reale și azi. Ele plutesc deja ca un nor negru asupra viitorului mandat prezidențial. Dacă Iohannis nu reușește nici de data asta să țină PSD departe de putere își va rata al doilea mandat. Acesta este câmpul de bătălie pe care se dă cea mai importantă luptă pentru viitorul României.

Partea bună: Klaus Iohannis știe azi mult mai bine ce fel de animal este PSD și cât de periculos poate fi dacă i se lasă răgaz să se replieze, cum s-a întâmplat în 2016. Și mai are un avantaj. În 2014, și-a început mandatul cu Ponta premier. Acum, odată cu învestirea guvernului Orban are toate instrumentele în mână pentru a face schimbări ireversibile.

Dacă reușește, va intra în cartea de istorie. Dacă eșuează, PSD se va întoarce la putere mai puternic, mai distrugător.

Iată descrierea momentului în care ne aflam în octombrie 2014 și cât de reale sunt și azi o mare parte dintre riscurile de atunci:

”Alegerile prezidențiale trebuie să atingă două obiective. Primul, instalarea unui președinte care să garanteze respectarea statului de drept și consolidarea democrației. Dar acesta reprezintă o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru ca România să evolueze. Având în vedere că, spre deosebire de Traian Băsescu, viitorul președinte va fi mult mai vulnerabil în fața unor posibile încercări de demitere orchestrate în Parlament, mai este nevoie de ceva: de distrugerea PSD-ului, așa cum arată el acum.

Un președinte care nu doar că nu îl va grația pe Voiculescu, care nu doar că nu va încerca să numească nulități obediente în fruntea Justiției, a serviciilor de informații, a tuturor instituțiilor vitale, ci va continua să le apere de ingerințele politice, va continua să încurajeze lupta anticorupție și va continua să preseze pentru modernizarea statului și pentru eliberarea economiei de sub dominația firmelor clientelare va deveni instantaneu țintă pentru un PSD isterizat că plecarea lui Traian Băsescu nu le aduce înapoi imunitatea pierdută.

Urmarea previzibilă: luni și poate ani de instabilitate politică extremă, în care gherila antijustițiară a unui partid dominat de voința baronilor penali va lua cu asalt, din nou, președinția și toate instituțiile care le amenință libertatea și prosperitatea bazată pe furt și corupție. Pentru că, să nu își facă nimeni iluzii, tăcerea instalată de vreo câteva săptămâni încoace pe toate subiectele sensibile legate de justiție și integritate face parte dintr-o decizie tactică a PSD de a nu lovi în șansele lui Victor Ponta de a fi ales. De îndată ce campania prezidențială se va fi încheiat, ele vor fi repuse cu furie pe agenda parlamentară și publică, indiferent cine va ajunge la Cotroceni.

Indiferent cine va ajunge președinte, nu există decât o singură soluție pentru ca momentul de vulnerabilitate al statului ce va apărea, inevitabil, o dată cu plecarea lui Traian Băsescu să nu fie exploatatt de PSD pentru a-și impune politica antijustițiară: garnitura de lideri penali ai acestui partid să fie scoasă pe tușă rapid, prin toate mijloacele legale disponibile, astfel încât să nu mai poată influența în nici un fel procesul decizional.

Ar fi doar primul pas într-un proces de amploare ce ar trebui să anihileze rolul nefast pe care acest partid, cel mai retrograd din țară, l-a jucat în ultimii 25 de ani, sub diversele nume pe care le-a purtat. Un proces îndelung amânat, al cărui rezultat ar urma să fie reformarea sa din temelii sau, dacă încercarea eșuează, dispariția sa de pe scena politică.

Milioanele de voturi pe care PSD le-a luat la fiecare rundă de alegeri nu sunt nici un accident și nici rezultatul exclusiv al fraudelor electorale. Chiar și în cele mai proaste momente ale sale, urmașul Partidului Comunist Român a rămas a doua forță politică a țării, la mică distanță de cei ce îl detronaseră pentru scurt timp. Explicația este bine știută: nivelul ridicat de sărăcie și educația precară ale unui segment important al societății, extrem de vulnerabil la demagogie și populism, incapabil să înțeleagă efectele corupției celor pe care îi votează asupra vieții lor.

Această combinație letală de credulitate, așteptări minimale de la politicieni și toleranță față de hoție prezentă în milioane de cetățeni a garantat succesul unui partid care nu a oferit nici competență în administrarea statului și a economiei, nici onestitate. Iar acest succes este garantat și pe viitor, având în vedere că românii care sunt prizonierii unui partid ticălos nu au nici o șansă să devină nici mai bogați, nici mai educați, astfel încât să simtă nevoia de a cere altceva de la cei cărora le dau votul.

Concluzia: PSD nu va pierde poziția dominantă pe scena politică pe cale naturală, ca urmare a faptului că alegătorii săi vor avea, într-un târziu, revelația faptului că trăiesc prost în continuare din cauza celor pe care îi votează. Singurul mod în care rolul său nefast asupra societății poate fi măcar diminuat este prin dinamitarea sa din interior.

O astfel de acțiune va trebui să vizeze, în principal, două direcții: politicile promovate de PSD și corupția. Prima direcție presupune stoparea tuturor inițiativelor care țin economia privată legată de un stat incompetent și cheltuitor, de la un regim fiscal rigid, care nu stimulează investițiile, până la absența unei strategii de modernizare și eficientizare a instituțiilor publice. Mai presupune și accelerarea absorbției fondurilor europene și realizarea acelor proiecte prioritare în domeniile esențiale, precum transporturile, energia, sănătatea și educația.

A doua direcție presupune ca PSD să oprească imediat orice demers îndreptat împotriva luptei anticorupție sau care amenință independența justiției și a tuturor instituțiilor cu atribuții în apărarea legii. De asemenea, încetarea oricăror proiecte comune cu entități media sau organizații guvernamentale ce au ca scop intimidarea oamenilor legii și apărarea unor infractori.

Nu în ultimul rând, este necesar ca PSD să înceapă să dezavueze public toate practicile corupte legate de promovarea în funcții și să înființeze o comisie internă de integritate, care să investigheze acuzațiile aduse membrilor săi. Nu ar fi o noutate, a făcut-o și Mircea Geoană, în 2005, dar a fost desființată după primul caz mai serios luat în discuție.

Da, astăzi, chiar și schimbări minimale de atitudine a PSD-ului, cum sunt cele prezentate mai sus, par o fantezie. Sună de domeniul SF să existe o comisie de integritate în PSD ca să analizeze acuzațiile aduse lui Dan Șova pentru modul în care a gestionat privatizarea CFR Marfă. Sau să îl cheme la audieri pe Constantin Niță pentru a afla motivele pentru care oferă protecție unor directori (numiți inițial de Videanu) care au refuzat să negocieze cu intermediarii Gazprom prețuri mai bune. Sau să ceară explicații oricărui ministru acuzat că și-a angajat rudele ori a semnat contracte dubioase.

Exact pentru că astfel de scenarii par acum iluzorii, singura șansă pentru ca PSD să ajungă să facă gesturi minimale de intrare în normalitate, cum a fost înființarea comisiei de integritate încercate de PDL, la presiunea Monicăi Macovei, pentru impunerea unor standarde morale membrilor de partid, este să treacă printr-o epurare la sânge. Toți cei condamnați și trimiși în judecată să fie dați afară din partid, toți cei urmăriți penal să fie suspendați, iar cei asupra cărora planează suspiciuni să își piardă funcțiile și să rămână simpli membri!

Este evident pe ce se bazează scepticismul celor care cred că o revoluție în PSD nu este posibilă. Pe o întrebare de bun-simț. De ce ar încerca cineva să distrugă o cooperativă politico-mafiotă, în care voturile obținute prin minciuni și manipulare sunt folosite pentru a extrage bani, în condițiile în care, iată, PSD-ul stă foarte bine în sondaje și are șanse mari să se înșurubeze la putere pentru următorii zece ani, dacă înșfacă și președinția?

Răspunsul, însă, este tot unul de bun-simț: pentru că dacă PSD-ul rămâne așa cum este acum, indiferent cine câștigă președinția, va avea drept de veto asupra modernizării țării. Ori, o Românie blocată în stadiul actual, cu un stat prost administrat, cu o economie mediocră și înecată în corupție, se îndreaptă spre autodistrugere.

Toate dezechilibrele economice care acum sunt ținute sub capac pentru a trece alegerile prezidențiale vor răbufni cu furie anul viitor și, o dată cu ele, avalanșele de nemulțumiri sociale vor mătura tot ce le stă în cale. Nu cred că mesajul dat săptămâna trecută de Victoria Nuland este întâmplător și nici referirile fără echivoc la Victor Ponta nu sunt doar coincidențe. Se apropie un moment decisiv!

Singura cale de a trece cu bine de momentul de instabilitate generat de schimbarea de putere și de problemele economice este de a avea un nou tandem președinte-premier care să dea încredere cetățenilor că mai avem o șansă de redresare, că toate bolile cronice, acumulate de 25 de ani încoace, au totuși o cură. Ori, având în vedere că Executivul este, încă, în mâna PSD, singura șansă pentru ca o astfel de promisiune să poată fi crezută este ca PSD-ul actual să dispară…”

Editorialul ”O prioritate națională: distrugerea PSD!” a fost publicat în România liberă, la 6.10.2014

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here