<< Tricouri polo, pantaloni kaki, pleoape căzute, mustață à la Carlos Santana – aspectul lui seamănă mai mult cu al unui tată din suburbii decât cu al unui traficant global de arme. Cu toate acestea, Viktor Bout nu și-a câștigat degeaba supranumele de „negustorul morții”. Pe 8 decembrie, traficantul rus de arme s-a întors la Moscova după un deceniu petrecut în închisoarea din Illinois, într-un schimb de prizonieri cu Brittney Griner, o jucătoare americană de baschet, deținută într-o colonie penală rusă. Cine este el? >>, scrie The Economist.
<< Detaliile precise ale vieții lui Bout sunt tulburi. Potrivit documentelor oficiale, el s-a născut în 1967, în Tadjikistan, pe atunci parte a Uniunii Sovietice. A urmat cursurile Institutului Militar de Limbi Străine din Moscova. Apoi a mers în Africa, activând timp de doi ani în Mozambic în cadrul forțelor aeriene sovietice, și în Angola, ca traducător pentru armată. Talentele lingvistice ale lui Bout – vorbește engleză, franceză și spaniolă și, se pare, farsi, germană, portugheză, urdu, xhosa și zulu – și contactele sale din Africa au pus bazele turnurii în cariera sa către traficul de arme.
Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, Bout a găsit o oportunitate de a vinde stocuri vaste de arme sovietice către dictatori și comandanți militari din Africa, Asia și America de Sud. Mulți beneficiaseră de sprijin sovietic în timpul războiului rece și reprezentau acum o piață pregătită. La început, America i-a acordat puțină atenție: „câteva avioane încărcate cu arme, care mergeau într-o țară africană, pur și simplu nu merita efortul”, le-a spus un oficial de la Departamentul de Stat biografilor săi, Stephen Braun și Douglas Farah.
Dintr-o bază din Sharjah, în Emiratele Arabe Unite, Bout a servit tirani dezagreabili, precum Mobutu Sese Seko din Congo, și Charles Taylor din Liberia. Uneori a jucat în tabăra opusă. În Afganistan, de exemplu, Bout i-a furnizat arme lui Ahmad Shah Massoud, un rebel anti-taliban, înainte de a-și oferi serviciile grupării islamiste.
Pentru a-și desfășura activitatea, Bout a gestionat o flotă de aproximativ 60 de avioane cargo. Acest lucru i-a oferit acoperire: el a negat întotdeauna că vinde arme, în schimb a pretinzând că este în afaceri de transport de marfă. „Eu mă ocup exclusiv de transportul aerian”, a spus el în 2002, în același an în care Interpol a emis un mandat de arestare. Într-adevăr, a operat și altfel decât în contrabandă, respectând maxima din industria de transport de marfă de a „nu zbura niciodată fără nimic”. Printre astfel de livrări s-au numărat flori din Africa de Sud, pui congelat și provizii umanitare către țările afectate de tsunamiul din Oceanul Indian, în 2004.
După ce a atras atenția autorităților occidentale, s-a mutat la Moscova, făcând doar rar incursiuni în străinătate. Dar în 2008 a făcut o alegere proastă: a zburat în Thailanda, unde a fost prins într-o operațiune planificată de agenți americani care se dădeau drept membri ai gherilei columbiene FARC. A fost extrădat în America și, în 2012, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare sub acuzația de conspirație la ucidere de americani și sprijinirea unei organizații teroriste.
Isprăvile lui Bout fuseseră mitologizate chiar înainte de arestarea sa. În 2005, Nicolas Cage a jucat rolul unui carismatic traficant de arme, în „Lord of War”. În Rusia, încarcerarea lui Viktor Bout a fost considerată o eroare judiciară, reflectând îngrijorări legate de ceea ce Bout le putea divulga răpitorilor săi. Zvonurile abundă: cunoștințele fostului prizonier despre secretele militare sau legăturile sale cu serviciile ruse de informații au făcut Kremlinul dornic să-i asigure întoarcerea. >>
Baschetbalista Brittney Griner, eliberată la schimb cu traficantul de arme Viktor Bout
