Totul este în ordine în Marea Sală a Poporului din Beijing. Xi Jinping și-a lansat argumentul pentru a rămâne liderul suprem al Chinei, iar cei 2.300 de delegați comuniști aleși pe sprânceană au aplaudat zgomotos. Un disident solitar care a înșirat două bannere peste podul Sitong al capitalei, îndemnându-i pe chinezi să fie cetățeni, nu sclavi, a fost săltat. Cifrele PIB din trimestrul al treilea, considerate prea sumbre pentru consumul public, au fost amânate pe termen nelimitat ca nu cumva să strice starea de spirit a partidului, scrie Roger Boyes în The Times.
<< Primul tehno-autocrat din lume, stăpân al universului datelor, pare pe drumul cel bun cu planurile sale de a relansa creșterea economică și de a depăși SUA, de a stabili reguli comerciale globale în favoarea Chinei și de a menține Partidul Comunist la putere pentru eternitate și încă o zi. Până vineri, Xi ar trebui să fie ales pentru un al treilea mandat de cinci ani; până la sfârşit de săptămână, noul grup de conducere va fi dezvăluit, cu o singură certitudine cunoscută: nu va exista un prinţ moştenitor evident. Xi va intra în panteon alături de oameni ca Mao Zedong și reformatorul Deng Xiaoping.
Cu toate acestea, următorul mandat pentru Xi este setat să fie un moment de orgoliu. Autoritatea sa se va dezvălui atunci în mod public. Când disidența în interiorul și în afara partidului va duce la lupte fracționiste și la o provocare deschisă. Când crezul călăuzitor al lui Xi – cum că China nu poate fi lăsată niciodată să se destrame așa cum s-a întâmplat cu Uniunea Sovietică a lui Mihail Gorbaciov – va înceta să convingă o generație mai tânără și mai alertă. Și când armata va deveni mai asertivă, atât în politica internă chineză, cât și în străinătatea apropiată.
Au existat două politici distincte ale lui Xi în ultimul deceniu. Prima a fost modernizarea acțiunii Partidului Comunist împotriva sărăciei. În adolescență, tatăl comunist al lui Xi a căzut dizgrație, iar Xi a trăit timp de șapte ani într-o peșteră, în circumstanțe rurale disperat de înapoiate. Așa că angajamentul său față de o creștere a nivelului socialist nu a fost doar o gargară ideologică.
La putere, Xi a încurajat colectarea uriașă și sistematică de date pentru a-și alimenta statul de supraveghere, dar a legitimat-o susținând că o țară la fel de mare și săracă precum China trebuie să-și concentreze datele. Software-ul de recunoaștere facială și de analizare a locomoției – testate rutier în provincia Xinjiang, unde un milion de musulmani uiguri au trecut prin lagăre de reeducare – au revoluționat poliția secretă. Au fost urmărite disparitățile de venit; plus scorurile de credit social acordate cetățenilor pe baza comportamentului monitorizat.
După ce Xi a decis că sărăcia rurală trebuie redusă drastic, nu a fost dificil pentru oficiali să dea de urma celor care caută o existență în mediul rural. Li s-a ordonat să se mute în orașe și li s-a oferit cazare – care adesea s-a dovedit că nu exista.
Au existat povești groaznice cu oameni blocați între sat și oraș, toate rezultatul faptului că autoritățile locale au folosit datele doar pentru a da bine. Istoricul Yuval Harari susține că elaborarea de politici alimentată de Inteligența Artificială favorizează tiranii și controlul social. De fapt, dictatorii precum Xi pot fi adesea induși în eroare de date părtinitoare, deoarece nu au surse alternative de informații credibile; nu există mecanisme de control și echilibru în expertiza lor. Pe măsură ce China își fetișizează culegerea de date și culege informații private (atât în străinătate, cât și acasă), Xi și mica lui clică își vor pierde probabil simțul realității: furia generată, de exemplu, de restricțiile dure legate de Covid-19.
A doua eroare Xi a fost aceea de a transforma campania anticorupție – care ar trebui să corecteze unele dintre practicile strâmbe care s-au strecurat în timpul liberalizării de către Deng – într-un set de epurări împotriva cabalelor inamice adesea imaginate. Xi a folosit acumularea puterii personale pentru a elimina capitalismul de cumetrie și a menține partidul pur. Rezultatul, spune Yuen Yuen Ang, autorul unei cărți despre baronii tâlhari ai Chinei, este renașterea sistemului de comandă de sus în jos și sufocarea antreprenoriatului.
Ar fi putut face multe pentru a reduce controlul monopolist al întreprinderilor de stat. N-a făcut-o. Controlul strâns asupra economiei și politicii, consideră Xi, este singura modalitate de a menține țara unită, de a scăpa de capitalismul sălbatic de genul celui din Rusia lui Boris Elțin. În schimb, țara suferă de o prăpastie uriașă între bogați și săraci. Ang citează un om de afaceri din Shanghai: „Când eram copil, manualele încercau să ne convingă de decadența capitalismului, arătând o imagine cu animalele de companie ale americanilor bogați care se bucurau de aer condiționat. Astăzi, câinele vecinului meu va bea doar Evian.”
Soluția lui Xi la aceste tensiuni este să cenzureze orice expresie publică, astfel încât săracii să nu poată auzi niciodată despre stilurile de viață ale elitei și să mențină amenințarea cu procese anti-corupție împotriva șefilor de partid puși pe căpătuială.
Ca sistem de control, acesta nu poate supraviețui mult timp. Citind printre rândurile rapoartelor prezentate congresului partidului, Armata Populară de Eliberare – mereu sub controlul partidului – este întărită nu doar ca forță de luptă, ci și ca un far moral. China ar trebui să construiască un factor de descurajare strategic puternic, spun documentele; ar trebui să se pregătească pentru războaie locale (Taiwan), academiile militare ar trebui reformate, la fel și logistica și managementul resurselor. Soldații ar trebui „antrenați pentru confruntare”, probabil pentru a compensa lipsa experienței reale de luptă. Armata, spun generalii lui Xi, are acum încredere și noi capacități.
Valul de modernizare ar trebui să fie complet până în 2027, în pragul dintre al treilea și posibil al patrulea mandat al lui Xi. Iată, deci, zona de pericol: Xi, după ce a căzut în capcana internă, incapabil să scape de sentimentul că China devine decadentă și stagnantă, pleacă la război ca parte a unei scheme nebunești de purificare a națiunii.>>
