Iranul a supus Israelul la unul dintre cele mai mari atacuri cu rachete din istorie, iar ceea ce urmează ne poate duce puțin mai aproape de Al Treilea Război Mondial
Atacul de marți cu rachete al Iranului asupra Israelului ar putea marca un moment critic, nu doar în războiul de aproape un an al Israelului împotriva Hamas, Hezbollah și altor grupuri proxy iraniene, ci și în ecuația strategică a Orientului Mijlociu în general.
În urma unuia dintre cele mai concentrate atacuri cu rachete balistice asupra unei națiuni, din istorie, există scenarii – poate nu probabile, dar departe de a fi imposibile – ce riscă să ne ducă mai aproape ca niciodată de Al Treilea Război Mondial.
Atunci când au fost lansate rachetele, vorbeam în direct la postul de știri multilingv israelian I24 (mai sus). Am decis să continuăm transmisia din studiourile postului din Jaffa, chiar și când echipa din camera de emisie și întreg personalul de suport au fost evacuați într-o zonă sigură. Exploziile au început să se audă deasupra – știm acum că proveneau în mare parte de la rachetele interceptate. Când Comandamentul Frontului Intern a început să ne ceară să ne deplasăm într-o zonă sigură, am decis să ne retragem, să ne cerem scuze telespectatorilor și să ne alăturăm celorlalți în „zona sigură” a postului TV. Deși mulți dintre cei de acolo erau jurnaliști „căliți în luptă”, drama, cu sirenele și exploziile de deasupra, a fost destul de intensă. Spre deosebire de atacul anterior al Iranului, cel din aprilie, de această dată proiectilele nu au fost drone cu deplasare lentă, ci rachete balistice de mare viteză, care zboară cu 15.000 de mile (aproape 25.000 de kilometri) pe oră și sunt capabile de distrugeri masive.
Este o binecuvântare faptul că doar o victimă a fost raportată (ceea ce ar fi putut fi măcar parțial intenționat, deoarece Iranul ar fi avertizat SUA și Rusia că atacul urma să aibă loc). Practic, toată lumea se afla în adăposturi, iar apărarea aeriană a Israelului a continuat să se dovedească a fi standardul de aur al lumii (în special cu un ajutor important din partea SUA și a unor aliați regionali). Cu toate acestea, există încă sentimentul că a fost trecut un Rubicon, există sentimentul că acest atac schimbă fundamental lucrurile (sau cel puțin le duce la un alt nivel).
La un an după atacul Hamas din 7 octombrie și pe fondul acestui atac cu rachete aproape ca un semn de punctuație aniversar, există un sentiment că Israelul și-a pierdut în sfârșit toată răbdarea față de așa-numitul „cerc de foc” pe care Iranul l-a stabilit în jurul său — format din grupări de proxy precum Hezbollah în Liban, Hamas, Jihadul Islamic Palestinian și enervanții houthi din Yemen. În esență, Israelul consideră acum ca fiind inacceptabile deopotrivă prezența acestor proxy iranieni la granițele sale și implicarea mai amplă a Teheranului în conflictul palestinian.
Deosebit de nocivă este prezența Hezbollah la granița de nord, grupare care ocazional lansează rachete, sapă tuneluri și plănuiește invazii terestre în stilul atacului din 7 octombrie. Israelul nu are un conflict real cu Libanul, o țară care a fost deturnată de această mafie. Astfel, în ultimele săptămâni, Israelul a asasinat deja majoritatea liderilor Hezbollah, inclusiv pe liderul său, Hassan Nasrallah, iar în ultimele 24 de ore a lansat o invazie terestră limitată.
Aproape sigur, în acest moment scopul Israelului nu este sigur doar de a respinge amenințările imediate, ci de a modifica ecuația strategică din regiune prin neutralizarea întregului proiect iranian de răspândire a haosului. Modul în care Israelul va răspunde atacului Iranului ar putea, în cel mai amplu scenariu, să redefinească ordinea strategică a regiunii. Israelul mai are de lucru în Gaza și Liban, dar în cazul Iranului se confruntă cu trei posibile cursuri de acțiune:
- Un răspuns pro forma. În acest scenariu, Israelul ar răspunde la atacul cu rachete balistice al Iranului, dar numai simbolic. Calculul acestei abordări ar lua în considerare faptul că nici o viață israeliană nu a fost pierdută în acel atac și că Iranul a transmis avertismente Rusiei și SUA înainte de atac. Un răspuns limitat și cu risc redus ar putea satisface unele dintre preocupările imediate de securitate ale Israelului, dar nu ar descuraja Iranul și nici nu ar perturba ambițiile sale strategice mai mari. Aceasta este calea cu cea mai mică rezistență, dar este puțin probabil să schimbe statu quo-ul. Pentru Israel, s-ar putea ca acest lucru să nu mai fie suficient.
- Un atac tactic asupra Iranului. Un răspuns mai substanțial ar putea implica acțiuni militare directe împotriva unor active iraniene, cum ar fi facilități petroliere sau instalații militare. Scopul ar fi să producă pagube reale infrastructurii Iranului, forțându-l să-și reconsidere provocările viitoare. Un atac asupra unei instalații petroliere, de exemplu, ar putea perturba liniile economice vitale ale Iranului și ar transmite un mesaj clar că Israelul nu va tolera continuarea atacurilor cu rachete. Obiectivul ar fi să creeze suficientă durere pentru a descuraja Iranul de la alte acțiuni, fără a împinge regiunea într-un război total.
- O reorganizare strategică a balanței de putere în regiune. A treia opțiune este mult mai ambițioasă și plină de riscuri, dar ar putea remodela Orientul Mijlociu. Ar presupune ca Israelul să împingă Occidentul să impună reguli stricte Iranului, cerând nu doar încetarea atacurilor cu rachete, ci și dezmembrarea completă a programului său nuclear și încetarea susținerii forțelor proxy din întreaga regiune. În acest din urmă scenariu, Israelul — sau, preferabil din perspectiva sa, SUA și alți aliați occidentali — ar putea bloca porturile iraniene, distruge instalații petroliere cheie și chiar folosi bombe cu capacitate mare de penetrare pentru a slăbi capabilitățile nucleare ale Iranului. Acest lucru ar putea implica și sprijin semnificativ pentru grupurile de opoziție iraniene, destabilizând în continuare regimul de la Teheran. Scopul general ar consta nu doar în îngrădirea Iranului, ci și în producerea unei schimbări de regim sau, cel puțin, într-o neutralizare a ambițiilor acestuia.
Probabilitatea ca Israelul să opteze pentru ultima variantă ar putea depinde de peisajul geopolitic mai larg. Orice acțiune agresivă a Israelului împotriva Iranului implică riscuri care depășesc cu mult Orientul Mijlociu și ar putea atrage represalii masive din partea Teheranului.
Aici intră în joc scenariul unui Al Treilea Război Mondial care pare o exagerare, dar în esență nu este.
Dacă Iranul răspunde foarte puternic, este probabil ca SUA să fie atrase în conflict pentru a proteja Israelul. Acest lucru ar putea declanșa o reacție în lanț, în care Rusia și China, ambele având relații strategice cu Iranul, ar putea vedea o oportunitate de a exploata haosul. China ar putea folosi distragerea atenției pentru a face, în sfârșit, o mișcare amenințată de mult timp asupra Taiwanului, în timp ce președintele rus Vladimir Putin ar putea profita de ocazie pentru a-și extinde războiul din Ucraina sau pentru a pune presiune pe alte țări vecine.
Echilibrul global de putere ar fi aruncat în dezordine, cu consecințe potențial catastrofale.
Este puțin probabil să știm înainte de alegerile prezidențiale din SUA cum se vor desfășura lucrurile. Israelul înțelege că orice acțiune care ar altera situația din lume înainte de alegeri nu ar avea probabil sprijinul administrației lui Joe Biden, care și-a pus greutatea în spatele candidaturii vicepreședintei Kamala Harris. Michigan și alte state indecise, cu populații musulmane semnificative, ar putea influența alegerile, iar democrații nu-și permit să-și alieneze acești alegători prin implicarea într-un nou conflict în Orientul Mijlociu, de partea Israelului.
Însă odată alegerile încheiate, calculele politice se schimbă. Dacă democrații își consolidează poziția, Biden — sau cine va fi la conducere după el — va avea mai multă libertate să sprijine acțiunile Israelului împotriva Iranului. Argumentul în favoarea acestui lucru — indiferent ce ar spune pacifiștii — este puternic, având în vedere că s-ar putea ca regimul să dețină în curând arme nucleare. Acest lucru face ca perioada post-electorală să fie o fereastră critică pentru ca Israelul să acționeze decisiv.
Deciziile care vor fi luate în lunile următoare ar putea fie stabiliza Orientul Mijlociu, fie să-l arunce într-o turbulență și mai mare, cu consecințe globale care ar putea scăpa de sub control. Protagoniștii joacă un joc extrem de periculos.
