În timp ce Putin vorbește despre cum Rusia va face un salt științific important, oamenii de știință sunt terifiați de modul în care războiul distrug știința rusă. Mulți specialiști părăsesc țara, iar cei rămași se plâng că munca științifică a devenit practic imposibilă: instituțiile de top din lume își reduc proiectele comune, lipsesc reactivii, scutirile de mobilizare nu se aplică tuturor, iar prin institute circulă liste nerealiste de materiale și echipamente care trebuie înlocuite cu importuri, scrie The Insider.
Fuga oamenilor de știință
După începerea invaziei la scară largă, emigrarea oamenilor de știință din Rusia s-a accelerat, iar după anunțarea mobilizării, a devenit avalanșă – pleacă toți cei care pot continua cariera lor în străinătate. Găsirea unui loc de muncă în domeniul lor este principala problemă, dar adesea colegii lor străini sunt dispuși să ajute și să ofere locuri de muncă specialiștilor ruși talentați. Așa s-a întâmplat cu biologul molecular, Serghei, de 28 de ani. În Rusia a lucrat într-un mare centru de cercetare științifică, abordând problema tuberculozei rezistente la medicamente, studiind formarea rezistenței micobacteriilor la medicamente. A publicat mai multe articole în reviste internaționale.
De obicei, emigrarea este însoțită de o scădere a statutului. Specialiștilor le este dificil să-și mențină ridicată poziția în străinătate, pe care o avuseseră în Rusia, și nu toți profesorii și doctorii în științe sunt pregătiți să facă o schimbare radicală, explică biologul molecular, Alexandr (numele său a fost schimbat) – candidat în științe biologice, coautor al aproximativ 50 de publicații în reviste științifice internaționale. Laboratorul său din cadrul Centrului de Cercetare Medicală și Oncologie studiază noi forme de terapie, cercetează cum tumorile devin rezistente la terapie și cum poate fi prevenit acest lucru.
“Soția mea vrea foarte mult să plecăm. Dar eu am o poziție destul de înaltă, este dificil să găsesc, în străinătate, un loc de muncă la fel de bun. Plus că proiectele mele personale merg bine. Și nu-i pot lăsa pe colegii mei, mulți dintre ei nu vor pleca”, comentează cercetătorul.
Există diverse programe de sprijin și ajutor pentru cei care pleacă, cum ar fi Scholars at Risk. Cu toate acestea, există un anumit prag de intrare, cum ar fi existența unei amenințări fizice confirmate, în Rusia. Aceasta înseamnă că nu toți vor putea fi ajutați.
Concedieri și interdicția de a lucra la distanță
Unii cercetători care au părăsit Rusia din cauza mobilizării au încercat să păstreze colaborarea cu institutele lor rusești. Ei au dorit să continue proiectele și cercetările deja începute. Cu toate acestea, este foarte rar să păstrezi legăturile. De obicei, continuarea muncii este împiedicată de conducerea instituțiilor, au declarat, pentru The Insider, mai mulți specialiști din mari institute rusești. Un fost angajat al Institutului de Inginerie Fizică din Moscova a confirmat tocmai conducerea institutului a fost cea care a avut această abordare:
“Toți am fost nevoiți să întrerupem relațiile într-un fel sau altul. Atât eu, cât și ambele mele colege eram pregătite să continuăm colaborarea în format la distanță – de exemplu, să susținem cursuri la distanță sau să consiliem studenții cu privire la scrierea lucrărilor de curs sau a tezelor de licență. Dar universitatea nu a fost de acord cu asta. Conducerea a declarat că situația este nefavorabilă, “sunteți în afara Rusiei și în general trebuie să vă vedem pașaportul cu ștampila de intrare, astfel încât să vă putem lăsa să lucrați din nou, deci fie vă întoarceți, fie sunteți concediați”. “Adesea, pentru a lucra este necesară prezența fizică a cercetătorilor în Rusia, deoarece este necesar să semneze documente, iar uneori nu este posibil să o faci la distanță: nu toată lumea are semnătură electronică, iar aceasta nu este întotdeauna acceptată. Chiar și dacă administrația institutului este permisivă cu cei care au plecat și este dispusă să-i lase să lucreze la distanță, instituțiile de control pot cere prezența specialistului în Rusia.
Și un alt fizician rus a vorbit despre acest lucru cu The Insider. „Întotdeauna sunt necesare semnături, unele acorduri. Dacă unei persoane i se alocă o subvenție rusă sau chiar mai multe, atunci trebuie să apară în Rusia cel puțin o dată la 30 de zile. De aceea, este dificil să-ți imaginezi cum pot menține oamenii legătura pe termen lung. Unele persoane încearcă, dar, în opinia mea, totul este destul de scurt”.
Oamenii de știință care au plecat din Rusia pot pierde subvențiile acordate în Rusia, despre astfel de cazuri știe biologul molecular Alexandr: “Fondul științific rus, care acordă majoritatea subvențiilor din Rusia, necesită prezența în Rusia tot timpul, cu excepția delegațiilor și concediilor oficiale. Aceștia au acces la bazele de date cu privire la trecerea frontierei și au transmis conducerii institutelor că vor înceta subvențiile pentru cei care au plecat. Știu despre doi doctoranzi care au primit subvenții pentru a merge în SUA. Și li s-au oprit temporar subvențiile rusești pentru perioada în care au fost în străinătate, până nu s-au întors”.
Privarea de acces la date
Dacă nu reușesc să mențină colaborarea cu institutul, cercetătorii încearcă de obicei să își transmită proiectele colegilor rămași. Cu toate acestea, în cazul plecării spontane sau chiar în străinătate, acest lucru devine dificil. Prin urmare, cercetarea trebuie să fie închisă sau luată cu ei, dacă există oportunitatea și timpul.
Cercetătorii care s-au mutat într-o altă țară pierd adesea accesul direct la obiectul de cercetare. De exemplu, nu pot obține manuscrisele care nu au fost digitalizate – în Rusia există destul de multe astfel de cazuri. În același timp, de multe ori conducerea nu permite colegilor rămași să fotografieze arhivele și să le transmită imaginile celor care au plecat.
Această problemă îi afectează cel mai mult pe regionaliști, istorici și cercetători. La începutul anilor 2010, în Rusia a avut loc așa-numita “contrarevoluție arhivistică” – ritmul de declasificare a documentelor legate de perioada sovietică a scăzut, iar digitalizarea documentelor deja aflate în acces public practic a încetat. În același timp, în multe arhive și biblioteci s-a introdus o taxă pentru copierea documentelor, chiar și cu mijloacele proprii, cum ar fi fotografierea cu telefonul. Potrivit unui interlocutor al The Insider, într-una dintre arhivele din Moscova, pentru dreptul de a fotografia o singură pagină trebuie să plătești 38 de ruble, iar documentele pot conține sute de astfel de pagini. Cu toate acestea, angajarea unei persoane în interiorul țării pentru a digitaliza hârtiile nu este suficientă: cercetătorul trebuie să vadă și cataloagele în sine pentru a înțelege la ce are acces.
O mare problemă apare și pentru cercetătorii care trebuie să lucreze cu cercetări de teren, adică să aibă acces fizic la obiectele de studiu din Rusia. Să presupunem că trebuie să te deplasezi în sate îndepărtate și să comunici cu localnicii. Astfel, cercetătorii culturii, folclorului sau, de exemplu, lingviștii adesea nu pot lucra la distanță.
Lipsa reactivilor
Până acum nu s-a reușit achiziționarea inhibitorilor de protează – reactivi cu ajutorul cărora proteinele sunt izolate în laboratoare pentru studiu ulterior și lucru cu ele. Stocurile s-au terminat sau se apropie de final. Potrivit Marinei, trei companii au promis să le livreze în primăvară, dar în cele din urmă reactivii nu au fost furnizați nici măcar în decembrie. Aceste probleme, conform interlocutoarei The Insider, au fost legate mai degrabă de încălcarea logisticii decât de sancțiuni.
“Probabil că după Anul Nou nu vom mai putea izola proteine. Vom căuta inhibitori de la colegii din alte institute, vom căuta noi furnizori”, se plânge Marina în discuția cu The Insider. Astfel, colegii din Belarus i-au ajutat pe cercetătorii ruși cu un plasmid rar. Cu toate acestea, toate acestea se reflectă în viteza de lucru. Potrivit Marinei, cercetările cu culturi celulare nu s-au făcut aproape deloc în ultimele șase luni.
Problemele cu reactivii sunt menționate și de biologul Alexandr. Laboratorul său se ocupă de noi terapii pentru cancer, studiază rezistența tumorilor la terapie și prevenirea dezvoltării acestei rezistențe. Potrivit biologului, marile companii care furnizează reactivi și echipamente, cum ar fi Thermo Fisher, au încetat să mai lucreze în Rusia, iar reactivii lor sunt vânduți “în gri”.
“Am avut un grup de Telegram pentru schimbul de reactivi și ajutor reciproc în cercetare. Înainte de război erau pe el 300 de oameni, acum sunt peste 5000 – oamenii încearcă să rezolve aceste probleme împreună, caută noi furnizori”.
Dispariția legăturilor internaționale
După începerea invaziei Rusiei în Ucraina, institutelor de cercetare le-a fost necesar să-și închidă proiectele. De exemplu, Departamentul de Trezorerie al SUA a inclus pe lista neagră fundația “Skolkovo”, Institutul de Știință și Tehnologie Skolkovo (Skoltech) și Parcul Tehnologic Skolkovo, deoarece aceste institute lucrează la proiecte în domeniul apărării Rusiei. În plus, MIT (Institutul Tehnologic Massachusetts) a primit o circulară care interzice lucrul cu oameni de știință ruși.
Pentru a participa la un proiect internațional, un cercetător rus trebuie să renunțe la orice afiliere cu o instituție sau un centru științific sub-sancțiune din țara sa, deoarece colaborarea la nivelul organizațiilor poate fi de facto interzisă. De multe ori, una dintre condițiile pentru obținerea unei burse străine este absența unei legături cu o instituție rusă, spune un interlocutor din Institutul de Sociologie al Academiei Ruse de Științe, care studiază schimbările morale și etice din mediul academic rusesc după începerea invaziei ruse.
În institutele de cercetare care nu au fost incluse în sancțiuni, efectele războiului au fost, de asemenea, resimțite. Evenimentele din 24 februarie i-au surprins pe oamenii de știință din laboratorul Marinei, care lucrau activ la un proiect comun cu colegii indieni, susținut de Fondul Rus pentru Cercetări Fundamentale (RFBR). Colegii Marinei, cercetători din India, planificau să vină în Rusia, dar au trebuit să renunțe la călătorie din cauza incertitudinilor legate de zboruri și probleme de securitate. Cu toate acestea, specialiștii au reușit să finalizeze cu succes toate cercetările în cadrul proiectului comun cu colegii indieni și au publicat un articol în comun.
“În timpul Războiului Rece, colaborarea în domeniul cercetării civile nu s-a oprit, și sperăm că acest lucru nu se va întâmpla acum”, spune Marina. Dar, în acest moment, ea spune că trebuie să refuze multe călătorii în străinătate:
“Din păcate, în acest an nu am putut merge într-o călătorie în SUA pentru a continua lucrul asupra structurii enzimei pe care o studiem. Pur și simplu nu au fost locuri disponibile pentru a solicita vize. Dar continuăm să scriem articole comune cu colegii noștri din SUA, cu două laboratoare. Recent, am trimis unul la Nucleic Acids Research din Marea Britanie și lucrăm la altul”.
Cu toate acestea, aproape toți oamenii de știință intervievați de către The Insider spun că cooperarea internațională nu s-a oprit. Experții străini sunt înțelegători față de situația în care se află colegii lor ruși. Dar, potrivit lui Alexandr, există cazuri izolate de întrerupere a colaborării. De exemplu, Germania interzice oficial astfel de cooperări, în timp ce unele instituții din SUA își interzic angajaților să lucreze cu ruși, spune biologul molecular:
“Oamenii au locuri posturi în publicații la care au lucrat împreună timp de câțiva ani. Există foarte multe reviste științifice, așa că există și multe locuri în care se pot publica, dar unii colegi au rămas cu articolele în așteptare și pare că refuzurile de a le publica au devenit mai frecvente. Uneori editorii nu pot găsi recenzenți – refuză să revizuiască articolele scrise de ruși”.
“Așteptăm ca finanțarea să fie redusă în următorul an, iar mai mulți colegi să plece, colaborările să devină și mai rare”, spune Alexandr. “Dar, în timp ce sperăm să putem lucra și să terminăm cel puțin cele mai importante articole.”
Biologul molecular Serghei, care s-a mutat în Suedia, continuă să publice. Ultimul său articol a apărut într-o revistă internațională în vara anului 2022. În laboratorul Marinei, nu au apărut probleme cu publicațiile. Câteva articole sunt în curs de examinare în reviste internaționale.
“Lucrez ca editor la o revistă internațională. În prezent, toate articolele sunt publicate, indiferent de țara de origine a cercetării. Nu există restricții privind finanțarea din partea fondurilor rusești”, spune Marina. “Din partea colegilor din străinătate am întâmpinat doar înțelegere. Immediat după 24 februarie, colegii mei au început să-mi scrie, să mă întrebe dacă eu și familia mea suntem în regulă, dacă voi putea să particip la conferințe și să plec din țară”.
Un angajat al Institutului de Fizică Solidă al Academiei Ruse de Științe a declarat pentru The Insider că la începutul războiului existau liste cu sute de materiale necesare pentru producția de tehnică și instrumente, întocmite de diferite ministere și companii mari, care circulau printre centrele de cercetare. “Cercetătorilor li s-a propus să învețe să le producă singuri, inclusiv încălcând dreptul de brevetare. Adică să fure rețeta și să o producă singuri”, explică cercetătorul.
În principal, acestea erau tehnologii și instrumente legate de industria petrolieră, chimică, metalurgică și electronică. De exemplu, în Rusia încă nu s-a reușit să se reproducă tehnologia de producție a fluoropolimerilor, necesari pentru dezvoltarea electronică. Potrivit interlocutorului, o parte din materiale reușește totuși să fie importată prin țările terțe, cum ar fi fotorezistoarele, fără de care este imposibil să asamblezi electronica.
Cu toate acestea, când vine vorba de echipamente mari și complexe, al căror număr în lume se ridică la zeci sau chiar sute, apar dificultăți insurmontabile, spune interlocutorul The Insider. Astfel de tehnici sunt foarte ușor de urmărit și se poate ușor înțelege pentru cine se face achiziția. Chiar și dacă se reușește importul echipamentelor, acestea nu pot fi întreținute și reparate fără sprijinul furnizorului oficial sau al producătorului, iar în multe cazuri nu pot fi utilizate din cauza dezactivării software-ului. De exemplu, echipamentul german Bruker pentru spectrometrie – acum este aproape imposibil să-l aduci în Rusia din cauza problemelor legate de componente și software. Multe instituți nu încearcă să cumpere astfel de echipamente, deoarece există o mare probabilitate ca dispozitivele, cu o valoare între 10.000 și un milion de dolari, să nu pornească deloc.
Multe dezvoltări ale analogilor, în ciuda campaniei de înlocuire a importurilor declarată în 2014, fie nu sunt efectuate deloc, fie încă nu au fost de succes, relatează, pentru The Insider, o doctorandă care lucrează în domeniul electronicii supraconductorilor.
Dar există echipamente ale căror analogi pot fi achiziționați de dezvoltatorii ruși. În primul rând, acestea sunt tehnologii din domeniul spațial și al apărării. De pe vremea URSS, a rămas posibilitatea de a produce instalații vidate pentru depunerea metalelor, continuă povestea un angajat al institutului de fizică. Dar acestea erau adesea de calitate mai slabă decât analogii occidentali, iar cercetătorii preferau să nu riște, mai ales având în vedere că vorbim despre utilaje care costă între 5 și 10 milioane de ruble.
În plus, lipsa de tehnologie poate afecta și domeniile în care echipamentul necesar este mai puțin specializat. De exemplu, Ibrahim, bioinformatician la CNIU “Centrul de biomedicină” (numele persoaei a fost schimbat) povestește că există deja probleme mari în ceea ce privește accesul la puterea de calcul. Multe calcule pot fi efectuate pe un computer obișnuit, dar pentru anumite sarcini mari sunt necesare servere puternice, iar de obicei pentru aceste scopuri erau utilizate tehnologii cloud, pe care acum este foarte dificil sau imposibil să le plătești.
Absența scutirii de la mobilizare
“Mulți au plecat când s-a anunțat mobilizarea… Cu toate acestea, mulți s-au întors când instituțiile lor au putut obține scutiri”, spune Alexandr, care a plecat și el în Belarus, în luna septembrie, luându-și concediu.
Institutul în care se află laboratorul lui Alexandr a putut asigura protecția tuturor angajaților între 30 și 50 de ani, care au o diplomă de doctor. Înainte de asta, unii dintre ei primiseră convocări, dar în cele din urmă nimeni nu a fost chemat. Întrebarea “plec sau rămân” a devenit cea mai importantă pentru toți oamenii de știință, spune biologul.
Asta crede și Serghei, care a plecat în Suedia: “Nu am primit nicio convocare, dar asta nu mă liniștește prea mult: acum este clar că acești oameni nu se vor opri în fața nimicului”.
Unii oameni de știință au plecat după ce rude ale lor primiseră convocări la recrutare. Biologul molecular, doctor și angajat într-unul dintre laboratoarele din Moscova, Marina, se află acum în Moscova, pregătindu-se pentru apărarea tezei de doctorat, dar practic forțată să trăiască în două țări. Războiul a devenit o tragedie personală pentru ea: “Mama soțului meu trăiește în Ucraina, este o durere personală pentru el, a plecat din Rusia. Nimeni din laboratorul nostru nu a plecat, eu continui să lucrez, să trăiesc în două țări, deși au venit oferte de muncă”.
Nici bani, nici cercetări
O parte dintre oamenii de ştiinţă ruşi sunt mai interesaţi de proiectele naţionale: conferinţe interne, publicaţii în reviste rusești – acordând mai multă atenţie subiectelor care sunt relevante în cadrul țării. Cealaltă parte (cea mai avansată) este orientată către ştiinţa internaţională – participând la dezvoltarea comună, publicaţii internaţionale. Cu cât globalizarea a avansat mai mult în ştiinţă, cu atât procentul de “internaţionalişti” a crescut. Acum aceştia suferă cel mai mult. Prin urmare, se poate aştepta o scădere a calităţii colaborării internaţionale.
Conform interlocutorilor The Insider, calitatea specialiştilor ruşi va suferi. Cei mai buni din domeniul lor au părăsit deja țara şi continuă să o facă, în general sunt oameni de ştiinţă care au cele mai multe legături cu ştiinţa internaţională. Mulţi dintre specialiştii de acest nivel, în afară de activitatea de cercetare, se ocupă de predare şi de îndrumarea ştiinţifică. Plecarea lor afectează puternic motivația şi dorinţa studenţilor şi doctoranzilor de a-şi continua cariera în ştiinţă.
Interlocutorii The Insider se tem că numărul cazurilor de aşa-numit plagiat conştient va creşte atunci când oamenii de ştiinţă ruşi preiau datele din cercetările colegilor străini fără a menţiona autorul. În condițiile în care nu au acces la experiența internațională, cercetătorii ruși ar putea începe să “inventeze roata”, creând și descoperind ceea ce a fost deja creat sau descoperit de colegii străini. Aceasta, în general, va încetini dezvoltarea științei ruse, deoarece orice știință modernă nu poate fi națională. Tot ceea ce este folosit atât de cetățenii obișnuiți, cât și de oamenii de știință este rezultatul cooperării internaționale. Dacă știința se concentrează în interiorul țării, atunci una dintre cele mai importante direcții moderne în toate domeniile – cercetarea comparativă – ar putea deveni pur și simplu imposibilă.
În general, cred că pentru știința [rusă] se apropie ultimele zile. Sau poate chiar au venit deja, a declarat Olga Matveeva, biolog molecular, fondatoarea companiei biotehnologice Sendai Viralytics din SUA. “Doar că mulți oameni din Rusia încă nu înțeleg asta”.
Știința din Rusia se confruntă și cu reducerea finanțării. În proiectul de buget publicat pentru perioada 2023-2025 se prevede că se va aloca pentru știința civilă: în 2023 – 492 miliarde de ruble (1,69%), în 2024 – 490 (1,66%), iar în 2025 – doar 473 (1,62%). În comparație, în anul 2021 s-au alocat 626 miliarde de ruble (2,53%), iar în anul trecut, 2022, s-au alocat 569 (2,85%). Această reducere bruscă a finanțării poate duce la o degradare generală a dotării instituțiilor și centrelor de cercetare (de exemplu, cu echipamente noi sau posibilitatea de a repara cele vechi), dar și la o scădere a salariilor cercetătorilor, care, cu excepția câtorva domenii (cum ar fi fizica și bioinformatica), sunt deja extrem de mici.
