- “România a votat în favoarea Acordului comercial dintre Uniunea Europeană şi statele Mercosur, din care fac parte Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay, după ce am negociat, alături de alte state europene, elemente suplimentare de protejare a producătorilor români şi europeni, cu precădere în sectorul agricol. Prin acest Acord, care va duce la crearea uneia dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume, ţările europene îşi cresc prezenţa într-o regiune comercială importantă, iar România va avea astfel oportunitatea de a exporta produse scutite de taxele vamale ridicate care erau aplicate până în prezent”, a transmis, vineri, preşedintele Nicuşor Dan.
În România, reacțiile politice nu au curs însă toate în aceeași notă.
PSD și AUR au contestat cu ferocitate poziția Bucureștiului și prevederile acordului.
Din perspectiva lor, agricultura autohtonă va avea neapărat și profund de suferit de pe urma deschiderii pieței UE către statele latino-americane din Mercosur.
Desigur, așa cum reiese din lectura luărilor de poziție ale celor două partide, devin evidente cel puțin două elemente:
- AUR și PSD se referă în special la segmentul agricol, fapt incorect din moment ce acordul este mult mai amplu, el răsfrângându-se asupra unei multitudini de segmente economice. Segmentul agricol poate fi considerat drept cel mai vulnerabil întrucât agricultura constituie punctul forte al economiilor țărilor sud-americane ce vor deveni partenerii liberului schimb cu ansamblul Uniunii Europene. Dar nici măcar asta nu înseamnă că toată agricultura va fi pusă într-o situație delicată în urma aprobării acestui acord. Lucru valabil pentru România, dar lucru valabil chiar și pentru cel mai mare inamic european al acordului Mercosur, Franța. Franța, o țară a cărei agricultură este incomparabil un sector mai strategic și sensibil, raportat la situația oricărui alt stat UE; și deci, un sector incomparabil mai obsedat de protecționism. Căci în Franța, de exemplu, filiera cărnii se simte amenințată, dar filiera se simte mai curând binecuvântată.
- AUR și PSD au ridicat vocea mai degrabă de grija propriilor procente electorale decât de grija eventualei țepe pe care și-ar lua-o România. Ruralul le asigură un bazin masiv de alegători și este totodată un bazin pe care îl domină. În plus, există filonul naționalitsto-anti-european pe care PSD și AUR îl împărtășesc, desigur, în doze ușor diferite. Dar îi împărtășesc. Cam orice vine de la Bruxelles pute puternic și în sediul AUR, și în sediul PSD, deși mașinile scumpe ale unor lideri și, în unele cazuri, ieșirile copioase prin străinătate fac din ambele formațiuni niște exponenți premium ai globalizării și europenizării. Acordul UE cu Mercosur nu a făcut decât să le ofere încă o platformă pe care să o exploateze pentru a-și disemina doctrina păguboasă a reizolării României și a economiei sale.
În general, niciun acord de liber schimb nu este perfect. Unele domenii vor fi întotdeauna mai avantajate, iar altele mai puțin – totul depinde de structura economică și de producție a fiecărei țări.
Dar asta nu înseamnă că, negociat cu atenție, un astfel de acord nu va fi benefic pentru cei mai mulți. Căci acolo unde unele segmente vor deveni mai vulnerabile ca altele, la importuri, alte segmente vor deveni mai solide grație lărgirii razei lor de penetrare, prin exporturi.
În cazul acordului UE cu Mercosur, nu este vorba doar de deschiderea pieței europene spre importuri, așa cum viclean lasă să se înțeleagă AUR și PSD. După cum, nu este vorba doar de agricultură, așa cum viclean mai lasă o dată să se înțeleagă cele două formațiuni. Din contră, este vorba în primul rând de deschiderea unor piețe noi pentru exporturile europene, deci și pentru cele românești. Și mai este vorba de deschiderea de piețe noi pentru numeroase alte sectoare de producție, altele decât cel agricol.
Acordul cu Mercosur nu a venit peste noapte. A fost o înțelegere pe care s-a negociat timp de un sfert de secol, discuțiile demarând cu mult înainte ca România să-și vadă cu ochii ei atinsă strategica și mult visata aderare la UE.
Nu este de mirare că extremiștii de la AUR și pesidiștii lui Grindeanu au fost lăsați baltă chiar și de Guvernul Meloni (cu partidul căreia AUR e partener în Parlamentul European), Guvern Meloni care a văzut oportunități de neratat în acest acord, în ciuda abordărilor critice istorice pe care le are la adresa Bruxelles-ului.
În schimb, atitudinea AUR și a PSD a găsit ecou în principal în rândul extremei stângi și a extremei drepte franceze, care însă au priorități preponderent ideologice (anti-UE) și de politică internă (caută orice motiv pentru a forța căderea guvernului Lecornu și declanșarea de alegeri prezidențiale anticipate). Cât privește opoziția lui Macron față de acordul cu Mercosur, ea a fost dictată tocmai de aceste considerente interne turbulente, iar nu de cele economice și externe ale căror oportunități îi sunt evidente președintelui francez, altfel unul atât de pronunțat pro-business.
În același timp, nu e necesar un doctorat în economie și relații internaționale pentru a observa că mutarea făcută de UE prin acordul Mercosur îi oferă continetului o supapă oportună în actualul context politic și economic global: îi reduce dependența de China (deopotrivă pe importuri și exporturi) și îi reduce expunerea la piața americană și la presiunile tarifare și geopolitice trumpiste asociate cu această expunere.
Rar ar fi fost un moment mai oportun pentru deachiderea operată de UE via Mercosur decât acesta în care Trump a declanșat un război tarifar nemilos contra UE și o ciocnire nu mai puțin periculoasă cu China. Ne interesează direct ciocnirea tarifară declanșată de SUA contra Chinei întrucât Beijingul e astfel forțat să inunde și mai mult cu exporturile proprii piața europeană și toate celelalte piețe, pentru a diminua impactul suferit de pe urma politicii lui Trump.
Mai există o dimensiune perversă în opoziția manifestată de AUR și PSD față de acordul UE-Mercosur. Merită expusă în două puncte:
- AUR a găsit în acest acord o proaspătă ocazie de a împinge opinia publică românească în tranșeele anti-occidentslismului, pro-putinismului, pro-trumpismului și mai ales în tranșeele naționalismului ceaușist. Nu este întâmplător, având în vedere faptul că AUR nu își ascunde pozițiile pro-ruse, nici autoremorcarea (atât de non-suveranistă totuși!) la interesele străine ale grupării Trump-MAGA, iar liderul său, George Simion, e fan declarat al timpurilor lui Ceaușescu. Problema este că sub deceniile de dominație rusă/sovietică și după 25 de ani de dictatură ceaușistă, România a ajuns atât de șchioapă și scheletică încât tinerii ei n-au avut de ales decât să-și părăsească țara cu milioanele. Unde au găsit adăpost? Ei bine, fix în spațiul UE, unde au putut și munci, unde au găsit și suficientă ospitalitate încât să-și refacă integral viețile. Acea Europă e azi înfierată proletar de către putinistul, trumpistul și ceaușistul Simion, iar Mercosur constituie pentru el doar un nou pretext în acest sens. Mai mult, dacă se termină azi cu UE (așa cum ar vrea Trump, în fața căruia face sluj și Simion al nostru), de mâine s-ar pleca în haită în șomaj, în România. Căci pentru România, UE înseamnă nu doar importuri, ci înseamă în primul rând piață premium de desfacere pentru produsele noastre. Vorbesc de la sine contra retoricii naționaliste a AUR și PSD cifrele care ilustrează dinamica economiei românești și a nivelului de trai care au existat în anii comunismului, în anii pre-aderare la UE și în anii post-aderare.
- Pentru că nu a fost în stare să găsească alte argumente, ministrul PSD al Agriculturii, Florin Barbu, și-a motivat opoziția față de acordul UE-Mercosur susținând că, în statele Mercosur, producerea de bunuri (în speță, agricole) e mai puțin costisitoare decât în statele UE, între care se numără și România. Lucrul acesta a fost expus de Hotnews, care a obținut un document prezentat de Barbu omologilor săi de la Ministerul de Externe și cel al Economiei, la mijlocul lunii decembrie. Argumentul lui Barbu-PSD e cu atât mai șchiop cu cât vine de la un oficial român; deci de la oficialul unei țări în care, cel puțin raportat la ansamblul statelor din piața comună UE, producția de bunuri e mai puțin costisitoare decât în numeroase alte părți. Nu degeaba și-au implantat producția în România atâtea companii germane, austriece, franceze ori italiene. Cum ar fi ca europenii să nu ne accepte bunurile exportate pe motiv că asta ar însemna concurență neloială față de unitățile de producție aflate în Germania, Austria, Franța, Italia, etc? https://hotnews.ro/cum-motiva-ministrul-agriculturii-refuzul-de-a-semna-tratatul-acordul-comercial-ue-mercosur-romania-a-votat-in-final-pentru-adoptare-2146993
Acordurile de tip UE-Mercosur sau cele care au creat însăși piața comună a UE nu sunt perfecte. Nu generează avantaje și bunăstare în mod nivelat, absolut la fel pentru absolut toată lumea. Unii vor fi obligați să devină mai competitivi, alții pur și simplu să se reinventeze. Dar cei mai mulți vor avea de câștigat și per ansamblu se va avea de câștigat.
Până în epoca a ceea ce poate fi numit generalizarea liberului schimb, nivelul de performanță economică, de avuție individuală și de inovare a fost, invariabil, infinit mai mic decât cel astfel creat.
Desigur, a apărut problema inechiăților, azi în plină accentuare și totodată aflată la originea numeroaselor mutații politice și geopolitice la care asistăm. Dar vina e împărțită, căci mare parte nu se datorează neapărat deschiderii piețelor, cât politicianismului local, lăcomiei locale, corupției locale, miopiei locale.
Însuși parcursul României din cei peste 35 de ani de libertate post-decembristă reprezintă o dovadă puternică în acest sens.
