La 16 ani, în timp ce majoritatea adolescenților folosesc rețelele sociale pentru divertisment, Rareș Oancea, licean din Iași, a construit o platformă bazată pe inteligență artificială care încearcă să identifice dezinformările din mediul online. Ideea i-a venit după alegerile prezidențiale din 2024, când a observat cât de ușor ajungeau românii să creadă și să distribuie informații false.
- De unde a pornit ideea pentru platforma Truth Seeker?
Ideea mi-a venit în noiembrie-decembrie 2024, cam pe când erau alegerile prezidențiale. În mediul online apăreau tot felul de postări de genul „Călin Georgescu, Dumnezeul nostru”, am mai văzut postări cu Putin care ar fi donat o sumă exorbitantă României, iar Ucraina ne face rău. Tot felul de lucruri de genul acesta. În comentariile de la postările astea am văzut că oamenii, în loc să fie revoltați, credeau aceste lucruri. Nu erau boți, nu erau conturi automate, erau conturi de la persoane reale, care postau poze cu familia. Vedeam cum ei înjurau și promovau o ideologie de mult uitată. Aici intră și promovarea ideilor unora precum Zelea Codreanu sau Ion Antonescu. Oamenii, în loc să citească și să vadă ce au făcut cei doi, luau de bun ce spunea Georgescu și propagau ideile astea.
Am spus că e greu să mă uit la situația asta și să nu fac nimic.
- La momentul alegerilor, când te-ai hotărât să te implici, aveai 14 ani. De unde știai despre persoane precum Codreanu sau Antonescu?
Mi-a plăcut istoria de când eram mic. Contrar a ceea ce spuneau unii prin comentarii, că nu cunosc istoria, am fost și la concursuri și olimpiade. De aceea m-am apucat de acest proiect, nu eram în necunoștință de cauză.
- Stăpâneai deja concepte precum dezinformare sau război hibrid?
De prin septembrie, când a început valma cu candidații, am început să mă documentez despre fiecare. Cu cât mă uitam mai mult, cu atât am înțeles semnificația termenilor, cu atât am înțeles modul în care funcționează statul român. Pe lângă asta, am și o familie care mă susține și care nu este aliniată politic în vreun fel. Nu pot să spun că înainte de lunile când mi-a venit ideea aveam un interes pentru dezinformare. Dar când am văzut că era așa de apăsătoare și prezentă peste tot, am decis să-mi folosesc cunoștințele de programare.
- Cât timp a durat de la idee până când platforma era funcțională?
Platforma era într-o oarecare măsură funcțională la sfârșitul alegerilor prezidențiale din 2025, prin iunie. Eu încă aduc îmbunătățiri, pentru că, momentan, nu pot să o consider ceva revoluționar. De aceea nici nu costă vreun ban. Nu am avut până acum finanțele necesare și accesul la anumite lucruri ca să o fac revoluționară.
Spre exemplu, este ceva ce se numește „Meta Library”. Este un program la care poți avea acces doar dacă faci parte dintr-o organizație care se ocupă cu cercetarea. Dacă aș face parte, aș putea să am acces la toate comentariile și postările legate de un anumit subiect. Aș putea face niște analize mult mai aprofundate legat de cum este perceput un anumit tip de limbaj. Truth Seeker este încă este în dezvoltare, nu pot să zic că am terminat-o.
- Pe termen mediu cum plănuiești să dezvolți platforma?
Dacă aș face un parteneriat cu o organizație care face cercetare, spre exemplu Snoop ar intra în categoria asta, aș putea avea acces și aș putea continua dezvoltarea. Până atunci trebuie să lansez aplicația de telefon și extensia de browser.
- Haide să o luăm „pas cu pas”. Cum funcționează platforma?
Indiferent dacă vorbim de un articol, poză sau videoclip, platforma a fost antrenată pe o bază de date făcută de la 0 de mine cu platforme de încredere diferite. Când primește un material, platforma caută același eveniment peste tot și face o comparație obiectivă. Face un fel de rezumat al fiecărei informații din articol și o verifică. ChatGPT ar lua tot articolul și ar spune că este fals pentru că a mai căutat pe o publicație. Proiectul este încă în dezvoltare, încerc să-i adaug cât mai multe funcționalități care să facă un articol cât mai transparent. Asta face în plus față de platformele AI. Când vine vorba de poze și clipuri, face reverse image search, adică caută fiecare bucată a unei poze și fiecare cadru a unui clip ca să verifice. Platforma poate să verifice fața sau alte detalii din poză/videoclip și să facă o căutare pe internet. Spre exemplu, am urcat un clip de pe Telegram cu niște soldați ucraineni care, aparent, trăgeau în mame cu copii. Acel videoclip era de fapt unul în care soldații întrebau mamele și copiii dacă sunt bine. Truth Seeker a verificat audioul și a arătat că textul care însoțea videoclipul, care spunea că soldații sunt agresori, este fals.
- Separat de platforma ta. De unde crezi că vine succesul dezinformărilor în fața românilor?
Nu suntem educați, în primul rând. Poate e greu să spună un tânăr de 16 ani, care nu a terminat ciclul liceal, că nu suntem educați, dar e adevărat. Oamenii cred pentru că nu sunt învățați că nu ar trebui să creadă. Când văd astfel de informații, în loc să își facă propriul research, să caute ce se află în spatele acelei informații, ei o iau de bună și o propagă. Pe lângă asta, cred că e și o nemulțumire care în loc să se manifeste prin activism, se manifestă prin agresiune în mediul online. Ei nu știu să-și manifeste emoțiile în alt fel și o fac așa.
- La ce te referi când vorbești despre educație, la cea formală, de la școală?
Și educația de acasă, și cea de la școală sunt precare la acest capitol. Am văzut un comentariu la interviul pe care l-am dat la „Ziarul de Iași” care răspundea profesoarei mele de engleză care mă felicita pentru platformă. Comentariul – tot de la un profesor – spunea că profesoara mea nu ar trebui să vorbească despre politică cu tinerii, pentru că le bagă în cap lucruri false. Eu în acel interviu nu am menționat nimic legat de vreun om politic sau vreo organizație. Doamna care a comentat, pe lângă că nu citise articolul, dar a și adresat un fel de reproș la adresa profesoarei mele, că ne-ar învăța pe noi politică la școală. Nu despre asta este vorba. Atunci când un tânăr de 18-19 ani termină clasa a XII-a și nu știe cum funcționează camerele din parlament sau diferența între parlament și guvern, adică niște informații elementare, el nu le poate învăța ulterior dacă nu este interesat. Iar multă lume nu este interesată. Când vede un candidat, spune că el e cel mai bun și gata, fără să facă research legat de atribuțiile președintelui. Cei care au votat Călin Georgescu aveau impresia că președintele poate să schimbe țara la 180 de grade. Nu, președintele nu are atâtea atribuții, pentru că România nu e republică prezidențială.
La fel este și cu educația de acasă. Dacă un copil își întreabă părintele ceva legat de politică, iar părintele îi spune „Lasă, înveți tu când crești mai mare”, este greșit. Indiferent câți ani are copilul, trebuie să-i explici într-un mod în care să înțeleagă. Dacă nu-i explici, ajunge adult și nu va înțelege cum funcționează lucrurile.
- Profesional vorbind, ce planuri de viitor ai?
De vreun an mă gândesc să merg spre științe politice, nu-mi dau seama dacă programele din România sunt potrivite. Mă gândeam să merg în afară, dar văd ce-mi rezervă viitorul. Vreau să activez ca politician sau activist. E clișeic să spun că vreau să schimb țara. Cred că e mult mai ușor să o schimbi nefiind politician. Voi vedea când ajung acolo.
