Tot mai multe personalități politice, precum Sandrine Rousseau sau Jean-Luc Mélenchon, sunt seduse de aceste discursuri importate din Statele Unite. O parte din mișcarea macronistă pare și ea tentată de aceste teme, care ar putea face parte din dezbaterile pentru alegerile prezidențiale din 2022, notează Le Figaro.
<< Discursul său exploziv a făcut-o aproape de neevitat. „Ecofeminista” Sandrine Rousseau a fost marea surpriză a primarelor ecologiste, din urmă cu câteva săptămâni. Necunoscută publicului larg înainte de acest scrutin, ea a devenit, în decurs de câteva luni, reprezentanta unei mișcări care câștigă teren în societatea franceză. Vorbind despre „bărbați albi pe biciclete”, „corpul rasializaților” sau „om deconstruit”, candidata ecologistă și vicepreședintă a Universității din Lille a introdus în sfera politică un vocabular și teme foarte puțin prezente până acum.
„Sandrine Rousseau a pus în lumină ideologia woke, care prosperă de câțiva ani în universitate. Evidențiind rasialismul, intersecționalitatea și vorbind despre stereotipuri de gen, a făcut să apară în spațiul politic un curent care străbate o întreagă parte a stângii franceze”, susține Pascal Perrineau, politolog și profesor la Sciences Po Paris.
Importat din Statele Unite, termenul woke – care înseamnă „trezit” în franceză (și română – n.tr.) – se referă la oamenii care spun că sunt conștienți de privilegiile lor și pretind că luptă împotriva inegalităților rasiale și de gen. Acești activiști, care spun că vor să apere minoritățile, s-au înmulțit în ultimii ani, în universități și în sfera asociativă.
Cu toate că își asumase, public, apartenența la woke, în timpul primarelor Verzilor, Sandrine Rousseau respinge acum termenul, pe care îl consideră a fi „un întrerupător pentru dezbateri”. Dar ea este pe deplin parte a acestor lupte. „Există o mișcare activistă și militantă extrem de puternică pe aceste subiecte. Iar lumea politică nu era deloc în ton cu toate aceste solicitări. Datorită mie, aceste cuvinte sunt acum în dezbaterea publică”, spune ecofeminista, acum președintă a „consiliului politic” al campaniei prezidențiale a lui Yannick Jadot. Potrivit acesteia, scorul obținut la primarele verzilor – a obținut 48,97% din voturi, în turul doi – demonstrează că exista o „așteptare uriașă” a alegătorilor cu privire la aceste „noi probleme”.
Conversia lui Mélenchon
De fapt, apariția acestor teme pe scena politică este puțin mai veche. Încă din 2017, imediat după alegerile prezidențiale, Danièle Obono, de la La France Insoumise, a introdus lupta rasială în dezbaterea publică. De exemplu, ea susține organizarea de ateliere rasiale non-mixte de către sindicatul didactic SUD-éducation. „Este o practică ce răspunde (…) unei nevoi a unei categorii. Persoanele care sunt victime ale violenței pe o serie de probleme vor avea nevoie să spună că trebuie discutate lucruri într-un cadru care să ofere încredere”, explică ea.
Totodată, deputatul de Paris își apără „tovarășa”, Houria Bouteldja, purtătorul de cuvânt al Partidului Indigenilor Republicii (PIR), acuzată în nenumărate rânduri de comunitarism, antisemitism, antirasism față de albi și homofobie. „În această perioadă au început să se apară dezbateri despre luptele intersecționale, indigenism, întâlniri non-mixste, în cadrul La France insoumise”, arată un fost membru al mișcării.
La acea vreme, au apărut fețe noi și au obținut poziții cheie în cadrul partidului lui Jean-Luc Mélenchon. „O grămadă de tineri absolvenți ai Sciences Po Paris, unde aceste teze sunt foarte semnificative, devin asistenți parlamentari sau personal permanent la sediul partidului. Începe să apară un adevărat fenomen de control intern”, povestește un alt fost membru LFI. Conștient de ascensiunea acestor teze în cadrul mișcării sale, Mélenchon, potrivit mai multor membri de la acea vreme, a permis acestor noi curente să se exprime. „Hazardul a făcut ca LFI să aibă doar 17 deputați (e nevoie de 15 pentru a forma un grup în Adunarea Națională, NDLR), inclusiv trei din această stângă socială. Au existat presiuni obiective din partea unor parlamentari care au amenințat că vor părăsi grupul. Mélenchon nu a avut altă opțiune decât să le dea libertate”, povestește un fost apropiat. În anii caur au urmat, această autonomie le-a permis acestor mici grupuri să preia puterea în cadrul partidului. Până în punctul în care au devenit majoritare, spun foștii membrii care au părăsit barca.
Derapaje woke în LREM
De atunci, Jean-Luc Mélenchon recunoaște că el însuși a evoluat pe unele dintre aceste chestiuni. Dovadă că a cercetat cu adevărat subiectul, liderul Insoumis evocă, de exemplu, într-un videoclip publicat pe canalul său de YouTube, teoria genului, descrie cu precizie intersecționalitatea și evidențiază existența unui „privilegiu alb”. În 2019, a mers chiar, împreună cu Danièle Obono și Clémentine Autain, la manifestația împotriva islamofobiei organizată de Comité contre l’islamophobie en France (CCIF). O asociație dizolvată puțin peste un an mai târziu de către ministrul de Interne, Gerald Darmanin, denunțând acest colectiv drept „o oficină islamistă” care lucrează „împotriva Republicii”.
Această valuri afectează și o parte a mișcării prezidențiale. Emmanuel Macron nu a fost întotdeauna clar în privința subiectului, ca atunci când a preluat domeniul lexical intersecțional, în 2018, vorbind despre „bărbații albi” atunci când a prezentat raportul Borloo. Sau când a spus, într-un interviu acordat CBS New,s în aprilie 2021, că „trebuie să ne deconstruim propria istorie” pentru a lupta împotriva discriminării. Înainte de a fi mult mai ferm, într-un alt interviu, acordat revistei Elle, apărând „universalitatea” și denunțând o societate din ce în ce mai „rasializată”. „Emmanuel Macron și unii dintre adepții săi sunt mult mai ambigui cu privire la aceste subiecte decât dreapta, deoarece mișcarea sa este foarte reprezentativă pentru aceste elite urbane progresiste. Există, în anturajul Președintelui Republicii, o anumită reticență de a fi ferm pe wokism”, afirmă un apropiat al puterii. Ministrul său responsabil pentru egalitatea între femei și bărbați, Élisabeth Moreno, s-a remarcat și ea, la sfârșitul anului 2020, pe LCI, asigurându-se că există „evident (…) un privilegiu alb”. Astăzi, Élisabeth Moreno spune că a vorbit greșit și „a vrut doar să spună” că a constatat că „uneori este mai ușor să găsești un loc de muncă sau un loc în care să locuiești atunci când ești alb”. „Prin folosirea termenilor academici și elitisti, uităm realitatea din spatele ei. Poate exista discriminare cumulată, dar cuvântul „intersecționalitate” este înfricoșător, deoarece a fost importat din Statele Unite. Și orice poate distruge societatea noastră este un pericol”, argumentează ea acum.
Mișcarea macronistă, neliniștită
Și în Adunarea Națională, fenomenul woke divide majoritatea. Când dezbaterile despre scrierea incluzivă – folosită adesea de adepții ideologiei woke, care susțin că face posibilă evitarea oricărei discriminări sexiste – au ajuns în hemiciclu, la începutul lui 2021, o mică parte dintre parlamentarii La République en marche au fost ostili interdicției sale. „Este foarte generațional. Multi tineri macroniști care au absolvit licee sau vin din lumea afacerilor cred ca acest gen de scriitură va da substanta egalității de gen. Au existat foarte multe dezbateri, pe plan intern, în această perioadă”, spune un parlamentar LREM. Și spune, îngrijorat: „Chiar și în partidul nostru, unii au evoluat pe problema woke”. Și acest alt deputat, venit de la stânga, pune lucrurile în perspectivă: „Au fost doi, trei deputați LREM, ca Aurélien Taché, complet reprezentativi pentru această tendință, dar au părăsit grupul”.
Dovadă că subiectul stârnește neliniști în mișcarea macronistă, ministrul Educației Naționale, Jean-Michel Blanquer, a anunțat, în urmă cu câteva săptămâni, înființarea unui think-tank denumit Laboratoire de la République, printre ale cărui principalele obiective se numără lupta împotriva ideologiei woke. „Avem nevoie de o societate diversă în care să ne respectăm și în care să nu ne definim după nivelul nostru de victimizare sau după presupusa noastră identitate, ci pur și simplu în calitate de cetățean. Aceasta este frumusețea proiectului republican francez”, argumentează ministrul. Un subiect care îl macină și pe ministrul de Interne, Gérald Darmanin. „Prezența acestui discurs în dezbaterea publică este un motiv de îngrijorare, fie și numai pentru acțiunile care vor ieși mâine din el, pentru că gândul precede întotdeauna acțiunea”, spune el.
O perioadă sedus, PS încearcă să fie ferm
Dar acești miniștri de dreapta nu sunt singurele figuri care se pronunță împotriva acestui fenomen. Fosta consilieră culturală al lui Jean-Paul Huchon (PS) din regiunea Île-de-France, acum scriitoare, Rachel Khan, a publicat, în 2021, o carte intitulată Racée (Éditions de l’Observatoire), în care denunță aceste abuzuri. „Nativii, făcându-i pe cei de stânga să se simtă vinovați, le-au amorțit complet gândirea. În loc să construiască o linie puternică și clară pe aceste subiecte, politicienii au început să repete tot mai multe cuvinte care ne rănesc, precum deconstrucție, decolonialism sau privilegiul alb”, mărturisește ea. Potrivit acesteia, liderii de stânga care folosesc aceste cuvinte „greșesc” pentru că „gândirea woke nu vine cu o soluție”. „Ce este lumea propusă de acești oameni? O lume cu întâlniri non-mixte, în care oamenii reiau nevrozele segregaționiste? ”
Partidul Socialist, o vreme sedus de aceste teze, încearcă să dea dovadă de fermitate. „Există o tentație din partea stângii de a înlocui lupta de clasă cu lupta raselor. Partidul nostru, care poate să fi fost afectat de acest val în timpul lui Benoît Hamon, este acum relativ scutit. Trebuie să avem o poziție puternică și unanimă asupra subiectului pentru că cultura woke închide și esențializează indivizii”, consideră Corinne Narassiguin, numărul doi în partid. O părere împărtășită de primarul iconoclast din Montpellier, Michaël Delafosse. Potrivit acestuia, personalitățile politice care „se rătăcesc” și „se închid în aceste reprezentări inchizitoriale și de excludere” sunt „complet în derivă”. „Stânga s-a lăsat uneori eclipsată de luptele sale universaliste. Acum, trebuie să fim foarte clari în acest sens, să nu ne lăsăm intimidați. Putem combate rasismul cu valorile Republicii”, susține el.
Parazitare a prezidențialelor
La dreapta, politicienii au fost întotdeauna clari cu privire la aceste probleme. Xavier Bertrand, de exemplu, a calificat fenomenul woke drept o „otravă fără egal”, care „fracturează societatea”. Cu toate acestea, există temerea că asemenea teze vor parazita campania prezidențială. „Francezii vor să vorbească despre puterea de cumpărare, imigrație, locuințe. Nu vor să definim pentru ei concepte care au sens doar pentru un mic microcosmos parizian”, consideră, agasat, un deputat LR. Dar în opinia politologului Pascal Perrineau, tema va apărea oricum, la un moment sau altul al acestor alegeri prezidențiale. „Într-un mod cvasi-clandestin, această temă este foarte puternică în dezbaterile actuale. Marea întrebare a acestor alegeri va fi: Cum facem Franța în 2022? În aceste condiții, fenomenul woke este probabil să facă parte din joc”, conchide el. >>
„Marea trezire” americană naște monștri. Vor reuși să cucerească lumea?
