În catastrofa sanitară care a lovit Italia, ambasadorul României la Roma, George Bologan, a fost pus nu doar în faţa unei situaţii şocante, ci şi în linia întâi în gestionarea problemelor cetăţenilor români, care n-au fost scutiţi de infectarea cu virusul şi nici de toate dificultăţile create de acesta, relatează site-ul Bihoreanul, care i-a luat un interviu diplomatului.
Redăm câteva fragmente din interviu:
Bihoreanul: Care este atmosfera în Italia în aceste zile? Cum se desfăşoară viaţa de zi cu zi? Cât de speriaţi sunt oamenii?
George Bologan: Atmosfera este fără precedent pentru generaţia mea, chiar şocantă, dar nicidecum disperată. Sunt unele activităţi care continuă, oamenii sunt preocupaţi, dar în acelaşi timp manifestă maturitate, calm şi înţeleg responsabilitatea momentului. Magazinele şi farmaciile sunt deschise, nu există îmbulzeală şi nici disperare. Folosiţi cuvântul „speriaţi”. În natura omului frica este o constantă, iar omului îi este frică de necunoscut. Avem de-a face cu o boală nouă, cu o criză pe care nu o putem evalua ca timp, dar ar fi o dovadă de subestimare a capacităţilor omului să nu ne continuăm planurile de viitor. Îmi aduc aminte de o melodie a lui Florian Pitiş, „Sfârşitul nu-i aici”. Poporul italian este un exemplu prin modul de mobilizare, solidaritate, prin flash mob-urile pe care le organizează în favoarea personalului medical, seara uneori pun la balcon melodii din repertoriul muzicii italiene pe care de multe ori o fredonăm şi noi. De asemenea, pentru a cultiva sentimentul de comunitate şi al solidarităţii, arborează drapelele naţionale. Este o lecţie de civism impresionantă. Şi preşedintele României, Klaus Iohannis, şi-a manifestat solidaritatea, fapt foarte apreciat la Roma. De altfel, preşedintele s-a interesat încă din primele zile şi de situaţia românilor din Italia.
Bihoreanul: Câţi dintre românii din Italia au solicitat ajutorul Ambasadei în ultimele zile, pe fondul crizei coronavirusului?
George Bologan: Avem sute, mii de apeluri preluate de ambasadă şi consulatele generale. Ne-am ocupat de repatrierea unor cazuri umanitare care au în spatele lor poveşti emoţionante de luptă cu viaţa. Am fost impresionat de familiile cu copii aflaţi la tratament în Italia pentru afecţiuni grave, care aveau o altfel de gândire şi o altfel de atitudine faţă de ce se întâmplă, fără panică. Familiile acestea erau cazuri medicale ce s-ar fi putut trata în România, dacă era mai puţin interes pentru „combinaţii” şi mai mult pentru oameni. În Italia, România are o echipă de diplomaţi şi consuli formidabilă, mi-aş dori ca în toate instituţiile statului să fie oameni cu acelaşi sens de dăruire pentru cauza românilor.
Bihoreanul: Ce a făcut Ambasada concret de la pornirea epidemiei? Ce fel de situaţii aţi reuşit să rezolvaţi? Există vreun caz care v-a marcat dintre cele întâlnite de la declanşarea epidemiei?
George Bologan: Printre numeroasele iniţiative pe care le-am avut a fost contactarea celor suferinzi, a familiilor lor şi am consolat familiile celor decedaţi. Boala se manifestă diferit de la caz la caz. Majoritatea sunt în izolare la domiciliu. Unii s-au vindecat şi se află în perioada de convalescenţă şi au o stare de spirit foarte bună. Cei bolnavi ar dori să trăiască deja ziua de poimâine, însă trăiesc ziua de azi cu demnitate, smerenie şi optimism. Este o gripă cu manifestări ciudate şi periculoasă pentru cei mai sensibili ca vârstă dintre noi. Văd uneori manifestări de reţinere faţă de cei bolnavi, vă asigur că nu este nici ciumă, nici febră tifoidă, nici lepră şi nu este nici creştineşte să-i stigmatizăm (pentru că ne place să ne numim popor creştin, dar uneori suntem precum cei care strigă „răstigneşte-L!”). Mâine poate fi oricine dintre noi, iar boala nu are nici naţionalitate, nici condiţie socială.
CITIȚI AICI INTERVIUL INTEGRAL.
