<< Operațiunea militară rusă din Ucraina și criza din Taiwan, care au devenit principalele evenimente internaționale ale anului trecut, au dus la o bulversare șoc în politica mondială. Multipolaritatea despre care vorbesc oficialii de la Moscova și Beijing de atâta vreme a prins contur într-o nouă bipolaritate. Statele Unite și aliații săi din Europa și Asia, care au indicat China și Rusia drept principalele provocări, au devenit unul dintre acești doi poli. Iar Moscova și Beijingul au încercat să formeze al doilea pol, alternativ. Cu toate acestea, în ciuda demonstrației unei apropieri strânse, Rusia și China nu au reușit să se califice unul pe altul ca aliați, urmărind scopuri diferite în relațiile lor conflictuale cu Occidentul >>, notează o analiză Kommersant.
<< Apropierea bruscă dintre China și Rusia și încercările celor două țări de a prezenta Moscova și Beijingul ca doi poli ai lumii non-occidentale care nu acceptă regulile jocului Statelor Unite și ale aliaților săi au început încă înainte de operațiunea rusă din Ucraina.
Zborând la deschiderea Jocurilor Olimpice de iarnă de la Beijing, care a început pe 4 februarie, președintele rus Vladimir Putin a făcut un gest simbolic pentru a demonstra că boicotul Occidentului asupra Jocurilor Olimpice a eșuat.
Prin vizita sa la Beijing, Vladimir Putin nu doar că și-a demonstrat solidaritatea cu președintele chinez, Xi Jinping, pentru care Jocurile Olimpice trebuiau să fie o ilustrare a conceptului chinez de „destin comun al omenirii”. În cadrul convorbirilor din capitala chineză, liderii celor două țări au discutat despre modelul relațiilor dintre Moscova și Beijing și viitoarea lor interacțiune într-un mediu extern nefavorabil, cauzat de relațiile lor tot mai problematice cu Occidentul.
„Rusia și China se opun încercărilor forțelor externe de a submina securitatea și stabilitatea în regiunile lor comune adiacente, intenționează să contracareze amestecul forțelor externe în afacerile interne ale țărilor suverane, sub orice pretext, se opun revoluțiilor colorate și vor crește cooperarea în domeniile menționate anterior”, se arată în declarația comună a lui Vladimir Putin și Xi Jinping.
Astfel, încă de la începutul anului, Moscova și-a demonstrat disponibilitatea de a oferi sprijin Chinei în probleme care au sens existențial pentru ea. Documentul adoptat la Beijing spune că părțile aderă la principiul „o singură China” și se opun independenței Taiwanului „sub orice formă”. Deloc surprinzător, Ministerul de Externe din Taiwan a răspuns afirmând că RPC „constrânge alte țări, organizații internaționale și companii să ia măsuri contrar voinței lor”.
În ciuda declarațiilor zgomotoase care susțin că „noul tip de relații interstatale ruso-chineze este superior alianțelor politico-militare ale Războiului Rece”, părțile au evitat cu grijă să-și numească relațiile ca fiind o alianță.
Acest lucru ilustrează refuzul de a-și asuma obligații rigide, a căror îndeplinire ar deveni inevitabilă în cazul în care relația lor s-ar transforma într-o alianță militară.
Un nou test pentru acești „mai mult decât aliați”, dar nu aliați, a fost operațiunea militară rusă din Ucraina, care a început după închiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing, ducând la un război fără precedent al sancțiunilor.
Ruptura cu Occidentul a forțat Moscova să caute o apropiere și mai strânsă de Beijing. Într-un mediu geopolitic extrem de toxic, partea rusă nu a putut să nu-și de seama că rezultatul confruntării cu SUA și aliații săi va depinde în mare măsură de acțiunile celei de-a doua economii ca mărime a lumii, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU și principalul partener strategic al Moscovei.
În această nouă apropiere de Beijing, Rusia a pornit de la faptul că cea mai puternică lovitură dată economiei sale ar putea fi resorbită dacă reușește să-și reconfigureze relațiile comerciale și economice dinspre Vest spre Est, în centrul cărora se află China, ca principal pol al puterii militaro-politice şi economice al regiunii Indo-Pacific.
Operațiunea militară din Ucraina și provocările aduse în politica mondială de-a lungul anului au pus Beijingul în fața unei sarcini dificile: pe de o parte, să rămână angajat în spiritul și litera acordurilor anterioare cu Moscova; pe de alta, să evite probleme suplimentare, inclusiv sancțiuni secundare, și să mențină o fereastră de oportunitate pentru angajamentul cu Occidentul.
La scurt timp după izbucnirea ostilităților din Ucraina, Beijingul a fost supus unei presiuni intense din partea Statelor Unite și a aliaților săi pentru a priva Rusia de „coloana vertebrală” chineză.
La discuțiile de la Roma, desfășurate în martie, cu Yang Jiechi, membru al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez, consilierul american pentru securitate națională, Jake Sullivan, a dat un ultimatum Chinei.
„Aducem în mod direct și confidențial în atenția Beijingului că vor exista cu siguranță consecințe. Nu vom permite ca Rusia să primească un colac de salvare la sancțiunile economice, indiferent din ce țară”, a spus Jake Sullivan, într-un interviu pentru CNN, fără a preciza care ar putea fi exact consecințele.
În această situație, China, care a refuzat să se alăture sancțiunilor occidentale pe tot parcursul anului, a acționat ca un critic consecvent, în toate formatele internaționale, ilustrându-și disponibilitatea de a nu se abate de la filosofia declarației comune adoptate de liderii celor două țări, la Beijing.
În același timp, solicitând o reglementare pașnică timpurie în Ucraina, Beijingul a reamintit în repetate rânduri Moscovei că o continuare a conflictului creează probleme serioase diplomației chineze, care este nevoită să facă echilibristică între părțile în aflate conflict și să caute modalități de a evita măsurile punitive occidentale preconizate pentru acele state ce refuză să întrerupă legăturilor cu Moscova.
Sprijinul chinez, acordat într-o situație critică, nu a putut decât să fie apreciat la Moscova, unde de-a lungul anului s-au făcut declarații despre o lume multipolară a cărei formare Moscova și Beijingul o afirmă prin politicile lor.
În același timp, spre deosebire de Rusia, care a pus capăt relațiilor sale cu Occidentul, China nu și-a abandonat încercările de a menține o fereastră de oportunitate pentru interacțiunea cu SUA și aliații săi europeni.
Acest lucru a fost confirmat de vizita la Beijing a cancelarului german, Olaf Scholz, spre sfârșitul anului, alături de o delegație de lideri ai mediului de afaceri german, și de o întâlnire personală între președintele chinez, Xi Jinping, și președintele SUA, Joe Biden, la Summitul G20 din Bali, la care în cele din urmă nu a participat și președintele rus, Vladimir Putin.
În timpul primei sale întâlniri personale cu Joe Biden de după alegerea acestuia din urmă ca președinte al Statelor Unite, președintele chinez, Xi Jinping, și-a rezolvat principala sarcină – de a preveni influențarea în continuare a situației din Taiwan. În același timp, pozițiile sale de negociere în dialogul cu Washingtonul nu au putut decât să întărească relațiile dintre Beijing și Moscova, dezvoltate în 2022.
Este destul de simbolic faptul că anul acesta, la Beijing, legat de relațiile ruso-chineze, a fost introdusă în premieră definiția „spate la spate”.
Acest termen din artele marțiale le permite celor doi luptători să își acopere reciproc spatele și să organizeze o apărare completă, totodată lovindu-și adversarii care avansează din diferite părți.
Dacă pentru Rusia, în 2022, principalii adversari s-au dovedit a fi concentrați pe teatrul euro-atlantic, atunci pentru China principala amenințare a început să vină din teatrul indo-pacific, acolo unde, în ultimele luni, cu participarea activă a Statelor Unite, formarea centurii de îngrădire a Beijingului a căpătat un ritm accelerat.
Deja la sfârșitul anului, Beijingul a arătat din nou clar că, într-o lume multipolară, nu așteaptă coliziunea, ci interacțiunea polilor.
Intervenind la un simpozion despre situația internațională, ministrul chinez de externe, Wang Yi, a subliniat viziunea chineză asupra relațiilor dintre principalii poli ai lumii moderne. Potrivit acestuia, cele mai importante sarcini ale politicii externe chineze rămân „găsirea căii corecte pentru relațiile cu Statele Unite ale Americii, stabilirea unei coordonări strategice cuprinzătoare mai mature și durabile între China și Rusia și angajamentul pentru o dezvoltare sănătoasă a relațiilor dintre China și Uniunea Europeana”. >>
