Ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a vizitat Armenia pentru prima dată după „revoluția de catifea”. Desigur, este lesne de ghicit care este motivul pentru care ministrul a făcut acest lucru, scrie Rosbalt, preluat de RADOR.
De acest aspect sunt interesate și unele mijloace de informare în masă locale. Însă motivul aparent este următorul: la Baku a avut loc ședința Consiliului miniștrilor apărării din țările membre ale CSI.
Șeful departamentului pentru apărare al Armeniei, din motive lesne de înțeles, a lipsit de la reuniune. Așa că, înainte de a pleca spre Azerbaidjan, Șoigu nu i-a jignit pe armeni și s-a dus la Erevan.
Această vizită a avut, într-adevăr, un caracter de lucru, însă în cursul ei opinei publice i s-a dat de înțeles „discret” că Baza militară rusească 102, dislocată în Ghiumri, nu are de gând „să o șteargă” nicăieri, așa cum visează unii dintre politicieni și o parte a populației; dimpotrivă, își ea consolidează pozițiile.
După cum a comunicat „Sputnik”, citând Ministerul Apărării al Rusiei, potențialul militar al bazei va spori aproape de două ori, lucru despre care Șoigu, sosit la Ghiumri să inspecteze acest obiectiv, l-a informat pe colonelul Nicolae Martîniuc, comandantul său.
Acest lucru se va întâmpla după ce baza va primi modele noi și modernizat de arme și echipamente militare. La rândul său, șeful Statului – Major al Districtului Militar de Sud, general – locotenent Serghei Kuzovlev, a raportat faptul că „baza militară este asigurată complet cu mijloace materiale, tehnică și armament”.
În general, „nu vă faceți griji”; bineînțeles, acest lucru nu-i era adresat lui Șoigu, ci așteptatei retrageri a bazei militare rusești. Ministrul rus a fost primit cu căldură în Armenia de omologul său armean și de prim-ministrul Nikol Pașinian.
Șeful Ministerului Apărării al Republicii Armenia, David Tonoian, a dat o înaltă apreciere cooperării militare ruso-armene și și-a exprimat speranța că vizita delegației ruse condusă de Șoigu va da acesteia un nou impuls și va contribui la consolidarea păcii și stabilității în regiune.
În final părțile au semnat un plan de cooperare pe mai departe, care vizează mai ales, după cum s-a exprimat ministrul rus, o mai mare „coerență” a trupelor partenerilor din cadrul Tratatului de Securitate Colectivă (ODKB).
Șoigu a spus despre Armenia că este „un aliat și un partener-cheie al Rusiei în Transcaucazia”, reamintind faptul că cele două țări au creat o grupare unită de trupe și și-au unit sistemele de apărare aeriană.
Șoigu a arătat că este mulțumit de capacitatea de luptă a bazei în Ghiumri și a arătat că această bază, împreună cu Forțele Armate ale Armeniei, este gata să se confrunte cu amenințările existente la adresa securității.
Fiindcă veni vorba, în 2020 militarii Armeniei și Rusiei vor organiza peste șaizeci de evenimente comune.
În aceeași cheie a discutat Șoigu și cu Nikolai Pașinian, subliniind, între altele, faptul că cooperarea armeano-rusă în domeniul apărării contribuie la consolidarea stabilității și securității în regiune.
În general, el s-a arătat mulțumit de nivelul colaborării cu Rusia în domeniul militar și tehnico-militar. Însă în alte domenii în care este prezent „factorul rusesc” lucrurile stau altfel, însă este puțin probabil ca această problemă să fi fost examinată de Pașinian și Șoigu.
Menționăm că, în pofida multilateralei „consolidări a securității”, Armenia, imediat după plecarea lui Șoigu, a acuzat Azerbaidjanul de creșterea tensiunilor și chiar l-a amenințat că va da un „răspuns”, pe care a amânat să-l dea „după ședința” de la Baku. Astfel, secretarul de presă al Ministerului Apărării al Armeniei, Arțrun Ovannisian, a declarat, citat de Armenpress, că „partea azeră, în contextul ședinței de la Baku a miniștrilor apărării ai țărilor membre CSI, recurge în mod clar la provocări, generând tensiuni la frontiera de stat a Armeniei.
Facem apel la partea azeră să se abțină de la provocări și avertizezăm că provocările nu vor rămâne fără răspuns din partea noastră, dar după ședință”.
Un avertisment atât de „amenințător” a fost făcut ca răspuns la faptul că, după cum susține partea rmeană, în noaptea de 29 până la 30 octombrie și dimineața devreme pe 30 (octombrie), Azerbaidjanul a tras folosind arme de diferite calibre asupra a mai multe sate și poziții de luptă din regiunea Tavuș.
A fost deschis foc de răspuns. De partea armeanu nu s-au înregistrat victime. Cu toate acestea, și Azerbaidjanul a acuzat în același timp Armenia că a tras în mod repetat asupra satelor din raionul Gazahski și a punctelor de luptă de la frontiera azero-armeană. Serviciul de Stat pentru Frontieră al republicii a dezmințit informația surselor armene referitoare la încălcarea regimului azer de încetare a focului și a asigurat că „spre deosebire de Forțele Armate ale Armeniei, noi nu tragem niciodată asupra civililor și localităților”.
Acum despre cum a decurs ședința de la Baku și despre ce au convenit miniștrii apărării din țările CSI. Pentru atingerea unui nou nivel de cooperare aceștia au elaborat un întreg complex de activități comune pentru anul viitor, cu accent pe apărarea anti-aeriană – probabil că Șoigu a convenit în prealabil asupra lor și în Armenia; precum și în ceea ce privește Concepția referitoare la cooperarea militară până în 2025. Documentul a primit aprobarea tuturor miniștrilor.
De asemenea, ei au ajuns la opinia comună în ceea ce privește principalele domenii ale dezvoltării Sistemului Unit al ministerelor apărării în ceea ce privește controlul și evaluarea situației din punct de vedere chimic, biologic și radioactiv.
De asemenea, s-a convenit că manifestarea cea mai importantă de anul viitor vor fi exercițiile de stat – major și de comandă ale sistemului de apărare aeriană a CSI, intitulate „Securitatea regională-2020”.
Dar să revenim la legăturile „de alianță” ruso-armene. Armenia – și acest lucru nu este niciun secret – nu este în măsură să-și asigure propria securitate și, pornind de la acest fapt, ea este pur și simplu obligată „să fie prietenă” cu Rusia.
Deși nu este vorba doar ce acest lucru și nu numai în contextul asigurării securității, ci și al supraviețuirii economico-financiare.
Nu este un secret nici faptul că Rusia este interesată să-și disloce bazele sale militare pe teritoriul spațiului post-sovietic, astfel încât putem considera că „darul” făcut sub forma consolidării bazei militare de la Ghiumri a fost făcut nu numai pentru ea însăși, ci și pentru Armenia.
Cadoul a fost acceptat, spre nemulțumirea adversarilor „a tot ceea ce este rusesc”, care sunt totuși conștienți de faptul că, fără asigurarea securității Armeniei cu ajutorul eforturilor Rusiei, republica va suferi cel puțin foarte mult. În ceea ce privește alte domenii ale prezenței rusești, autoritățile armene organizează „spectacole demonstrative”, sau chiar și show-uri-mascate cu percheziții, confiscarea documentației și a echipamentelor informatice. Paradoxal, acest lucru este făcut înțelegându-se faptul că, fără bani Rusiei, această ramură sau oricare alta pur și simplu va dispărea.
Vom da doar un singur exemplu: situația legată de concesionarea gestionării Căilor Ferate ale Armeniei și a infrastructurii lor de către „Calea Ferată din Caucazul de Sud”, „fiică” a „Căilor Ferate ale Rusiei” (RJD).
În problema gazelor, Erevanul așteaptă de la Moscova „decizia unui aliat”, cu alte
cuvinte menținerea actualului tarif, de 165 de dolari/mia de metri cubi, sau chiar o scădere a acestuia.
De exemplu, Iranul nu-i oferă Armeniei un gaz mai ieftin. Prin urmare, având în vedere problematica Karabahului, livrările de gaze, de armament la prețurile din Rusia, în condițiile unui credit preferențial ș.a.m.d., scandalurile legate de „factorul rusesc” din economia Armeniei ar trebui să înceteze – măcar din interesele mercantile.
Nu este un fapt, totuși, faptul că aceste interese vor prevala în mod constant în fața setei de a arunca „jugul” rusesc, prosperând pe cont propriu, și în fața dorinței de a convinge Occidentul să se apropie de Erevan – bineînțeles, tot „propășind”.
Însă până în prezent Erevanul nu este jenat de caracterul utopic al niciunuia dintre scenarii.
Sursa: RADOR
[…] Analiză Rosbalt: Cui i-a făcut Moscova un cadou – ei însăși sau Erevanului? […]