Anul trecut, Donald Trump a afirmat că a „distrus” programul nuclear al Iranului. Afirmația era greu de susținut, având în vedere că Iranul reușise să păstreze o bună parte din cele 400 kg de uraniu puternic îmbogățit (HEU), suficient pentru aproximativ zece bombe dacă ar fi fost îmbogățit puțin mai mult. „Oamenii vor trebui să meargă să-l recupereze”, a decretat Marco Rubio, secretarul de stat al Americii, săptămâna trecută. Acest lucru ar necesita o operațiune militară fără precedent în interiorul Iranului. Este posibil așa ceva? – se întreabă The Economist.
<< Prima problemă este să se afle unde se află uraniul puternic îmbogățit. Pe 9 martie, Rafael Grossi, șeful Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, un organism de supraveghere al ONU, a declarat că acesta se află „în principal” la Isfahan, în centrul Iranului, probabil în tuneluri ale căror intrări au fost sigilate cu pământ în februarie. O parte se află și în fabricile de îmbogățire de la Natanz și Fordow, cea din urmă fiind îngropată adânc într-un munte care a fost bombardat în iunie anul trecut. Chiar dacă obiectivele americane și israeliene s-ar limita la Isfahan, recuperarea uraniului ar fi o întreprindere uriașă. Elicopterele MH-47G Chinook utilizate de Regimentul 160 de Operațiuni Speciale al Aviației din America, unitatea care l-a capturat recent pe Nicolás Maduro din Venezuela, ar putea ajunge la Isfahan, la cel puțin 500 km în interiorul țării, de pe navele din Golful Persic. Dar ar avea nevoie de realimentare pentru a se întoarce. Și ar avea nevoie de o cvasi-armată care să le asigure protecția.
Pe 7 martie, Trump a declarat că orice forță terestră ar fi trimisă numai dacă Iranul ar fi „atât de decimat încât nu ar mai fi capabil să lupte la nivel terestru”. Pentru a realiza acest lucru, America ar bombarda bazele iraniene din vecinătatea țintei. Apoi ar trebui să trimită forțe aeriene pentru a captura un aerodrom din apropiere – baza aeriană Badr se află la 10 km de instalațiile nucleare din Isfahan – sau, mai exact, să creeze o pistă de aterizare improvizată. Echipamentele pentru manipularea materialelor nucleare, excavatoarele pentru a îndepărta pământul și molozul de la intrările în tuneluri și alte utilaje grele ar putea fi apoi parașutate pe paleți.
Unele misiuni sunt o alegere
Cel puțin un batalion de soldați (aproximativ 1.000) ar trebui să păstreze un perimetru în jurul complexului nuclear. Aceștia ar avea nevoie de acoperire aeriană constantă pentru a detecta și ataca orice forțe iraniene care se apropie: acoperire satelitară în timp real, drone de supraveghere, avioane de recunoaștere și avioane de luptă. Acest lucru ar necesita o cantitate uriașă de cisterne de realimentare care să permită suficientă putere aeriană pentru a rămâne în aer – potențial pentru zile întregi.
Forțele speciale și corpul de geniu de luptă ale Israelului au în prezent o experiență mai relevantă și mai recentă decât forțele americane în acest tip de operațiuni, având în vedere că au lucrat intens în vastele rețele de tuneluri construite de Hamas și Hezbollah. Utilizarea acestora i-ar permite, de asemenea, lui Trump să afirme că nu a trimis trupe americane pe teren. Cu toate acestea, acest lucru ar extinde transportul aerian pe distanțe lungi al Israelului. Dacă s-ar utiliza trupele israeliene, acestea ar trebui să împrumute vasta flotă de avioane de transport a Americii.
Comandamentul american pentru operațiuni speciale comune (JSOC) are, de asemenea, expertiză relevantă, având în vedere că s-a pregătit ani de zile pentru a securiza sau confisca armele nucleare pakistaneze în cazul unei crize. Escadroanele Delta Force și Seal Team Six din America s-au antrenat să pătrundă în adăposturi subterane adânci într-un sit din apropierea Las Vegasului, ajutate de echipele specializate în dezactivarea armelor nucleare ale armatei americane. Una dintre cele mai mari provocări, spune un fost agent JSOC, este deplasarea, comunicarea și supraviețuirea în subteran. Dacă Trump intenționează serios să invadeze Isfahan, fără a mai vorbi de Natanz și alte situri, echipele vor trebui să se antreneze luni de zile.
Următoarea provocare ar fi manipularea UPE. Acesta este probabil stocat sub formă gazoasă în mai multe containere pentru a preveni o reacție în lanț accidentală. Daniel Salisbury, de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, un grup de reflecție, estimează că stocul complet ar necesita aproximativ 19 rezervoare de tip scuba. Cheryl Rofer, fost cercetător nuclear la Los Alamos, observă că fiecare cilindru este înconjurat de conducte pentru a le ține separate. „Echipa de operațiuni speciale TREBUIE să înțeleagă”, notează ea, „că structurile de conducte nu trebuie îndepărtate”.
O opțiune ar fi să-l arunce în aer la fața locului. UF6-ul rezultat (HEU în formă gazoasă) „s-ar împrăștia peste tot, s-ar depune pe pereți, pietre, moloz etc. și ar fi destul de dificil de recuperat”, spune Matthew Bunn de la Universitatea Harvard. De asemenea, ar elibera fluorură de hidrogen toxică. O a doua opțiune ar fi „diluarea” materialului, sugerează el, dar echipamentul necesar pentru aceasta ar trebui transportat cu camioanele și ar rămâne totuși material nuclear. A treia opțiune ar fi extragerea și transportarea acestuia. Dar dacă umezeala pătrunde în cilindri în timpul transportului, avertizează François Diaz-Maurin, redactor la Bulletin of Atomic Scientists, aceasta ar putea interacționa cu gazul de uraniu pentru a produce fluorură de uranil toxică și acid fluorhidric gazos, putând provoca o explozie.
O operațiune în stil hollywoodian i-ar plăcea lui Trump, care a vorbit despre umilința pe care americanii de vârsta lui o simt încă din cauza capturării ostaticilor americani la Teheran în 1979. I-ar oferi un final spectaculos al războiului, permițându-i să revendice victoria chiar dacă regimul iranian ar rămâne în funcție. Dar Trump ar trebui să-și amintească și cum eșecul operațiunii de salvare a ostaticilor din ambasada americană, Operațiunea Eagle Claw, a condamnat președinția lui Jimmy Carter. Realizarea fiecăreia dintre aceste etape la Natanz și Fordow ar constitui unul dintre cele mai mari raiduri din istoria militară.
„Nu există nicio îndoială că SUA pot face acest lucru”, spune un fost șef militar occidental. „Probabil că sunt singura armată din lume care ar putea face acest lucru. Dar fie o faci la scară incredibil de mică și într-un mod foarte secret, fie o faci la scară largă – practic transformi acea parte a Iranului în Statele Unite ale Americii pentru o perioadă.” >>
