Argumente pentru realipirea Crimeei. De ce Ucraina poate – și ar trebui – să-și elibereze provincia

Sursa: Pixabay

Pentru ucraineni, anul 2022 a fost un an atât de tragedie, cât și de realizări istorice. Rusia a invadat Ucraina în februarie cu aproape 190.000 de soldați, provocând distrugeri de nedescris și ucigând zeci de mii de oameni. Dar, în câteva săptămâni, armata ucraineană a reușit să blocheze ofensiva. Apoi, a început să-i forțeze pe ruși să se întoarcă. Din august, trupele ucrainene au recucerit mai mult de jumătate din teritoriul pe care Rusia îl ocupase, distrugând speranțele de succes ale Moscovei. Pentru a încerca să demonstreze unele câștiguri, președintele rus Vladimir Putin a declarat că a anexat patru provincii ucrainene – Donețk,Herson, Lugansk și Zaporijjia – la sfârșitul lunii septembrie. Dar a fost în zadar. Rusia nu deținea controlul deplin asupra niciuneia dintre provincii atunci când Putin a făcut anunțul, iar forțele sale au pierdut și mai mult teren de atunci, scrie Andrii Zagorodniuk în Foreign Affairs.

<< Cu toate acestea, Rusia controlează încă o provincie ucraineană: Crimeea. În 2014, Rusia a cucerit peninsula printr-o încălcare remarcabilă a dreptului internațional. Putin exploatează în mod activ o narațiune care susține că transferul Crimeei către Ucraina, efectuat de Uniunea Sovietică în 1954, a fost „eronat”. Prin preluarea peninsulei, Putin consideră că a corectat ceea ce el a numit o „greșeală” și a îmbunătățit poziția internațională a Rusiei, readucându-și țara la statutul de mare putere.

Dar aceste premise sunt false. Crimeea are o istorie bogată și unică; nu a făcut parte din Rusia din timpuri imemoriale. A devenit o parte legitimă a Ucrainei independente după un referendum național din 1991, în care ucrainenii – inclusiv majoritatea locuitorilor din Crimeea – au votat pentru independența față de Uniunea Sovietică. Este ușor de înțeles de ce au vrut Crimeea să se retragă. Uniunea Sovietică era un stat totalitar, în timp ce Ucraina era pe cale să devină o democrație pluralistă. Actuala guvernare a Moscovei a revitalizat multe dintre practicile dictatoriale ale Uniunii Sovietice în Crimeea, inclusiv oprimarea minorităților și supunerea cetățenilor la o presă de stat care face propagandă. Moscova a transformat zona într-o garnizoană uriașă și amenințătoare, pe care a folosit-o apoi pentru a invada Ucraina. Atâta timp cât peninsula rămâne în mâinile Kremlinului, Ucraina – și ucrainenii – nu pot fi liberi de agresiunea rusă.

Statele occidentale sunt unite în convingerea lor că anexarea Crimeei în 2014 a fost și este inacceptabilă. Dar Statele Unite și partenerii săi au fost reticenți în a aproba orice plan care ar returna Crimeea Ucrainei. Mulți factori de decizie occidentali au sugerat că Kievul nu ar putea reuși într-o campanie militară pentru această provincie. În noiembrie, de exemplu, Mark Milley, șeful Statului Major al SUA, a declarat că șansele Ucrainei de a-i alunga pe ruși din Crimeea nu sunt „mari”. Alți analiști consideră că reintegrarea crimeenilor în Ucraina s-ar putea dovedi prea complicată sau că un atac asupra Crimeei ar putea provoca represalii nucleare. Mai bine, sugerează ei, ar fi ca Ucraina să nu lupte pentru peninsulă. Unii spun chiar că Kievul ar trebui să o ofere în schimbul păcii.

Temerile Occidentului nu sunt complet nefondate. Rusia a avut la dispoziție opt ani pentru a absorbi Crimeea și a construit o prezență militară semnificativă în peninsulă. De asemenea, Crimeea are cel puțin 700.000 de rezidenți ruși care s-au mutat după 2014 (dintr-o populație de 2,4 milioane de locuitori): un fapt care va complica orice efort de reintegrare. Lumea nu poate exclude niciodată posibilitatea ca Rusia să folosească arme nucleare, mai ales când este guvernată de Putin. Toate acestea sunt motive întemeiate pentru care Ucraina ar trebui să fie atentă la modul în care procedează la eliberarea Crimeei.

Dar nu sunt motive pentru ca Ucraina să abandoneze cu totul peninsula. Și există o mulțime de motive pentru care Crimeea trebuie să fie returnată. Amprenta militară a Rusiei, de exemplu, este de fapt un motiv pentru a lupta pentru Crimeea, deoarece o bătălie pentru acest teritoriu ar degrada serios capacitatea Rusiei de a purta războaie și de a teroriza Ucraina și alte state. Celelalte îngrijorări legate de capacitatea Ucrainei de a recuceri peninsula și de atacurile nucleare sunt toate cel puțin oarecum exagerate. După luni consecutive de succese pe câmpul de luptă, este clar că Ucraina are capacitatea de a elibera Crimeea. Deși unii locuitori din Crimeea ar putea dori să rămână parte a Rusiei, mult mai mulți dintre ei ar fi fericiți să scape din ghearele Kremlinului. Iar amenințările nucleare ale lui Putin sunt probabil doar fanfaronade. La urma urmei, el a promis că va folosi arme nucleare la începutul conflictului, pentru ca apoi să dea înapoi. Prin urmare, Ucraina ar trebui să plănuiască să elibereze Crimeea – iar Occidentul ar trebui s-o ajute

Crimeea este Ucraina

Una dintre narațiunile cheie ale Rusiei, promovată de Moscova timp de decenii și repetată de mulți observatori internaționali, este că Crimeea are o legătură istorică specială cu Rusia. Este adevărat că Sevastopolul a fost mult timp o bază navală rusă și că pe coasta sa sudică se află multe palate aristocratice rusești din secolul al XIX-lea. Majoritatea locuitorilor peninsulei vorbesc limba rusă. Ca urmare, Putin a motivat că, prin recuperarea Crimeei, a corectat o eroare istorică.

Dar istoria Crimeii este mult mai bogată și mai diversă decât sugerează această narațiune. Peninsula a devenit parte a Rusiei doar după ce această țară a invadat-o, în 1783; a fost condusă de mai multe imperii de-a lungul ultimului mileniu. Crimeea are mii de repere unice, fără nicio legătură cu Rusia, și găzduiește numeroase grupuri etnice. Versiunea Rusiei cu privire la trecutul Crimeei este selectivă, iar justificarea sa pentru ocupație se bazează pe presupunerea ridicolă că posesia trecută și lingvistica conferă unui stat dreptul de a stăpâni pământul unui vecin. Regatul Unit a condus Irlanda timp de secole, iar sub guvernarea Londrei, engleza a devenit cea mai vorbită limbă a insulei. Dar acest lucru nu înseamnă că Regatul Unit ar fi justificat să pună stăpânire pe ea.

O evaluare onestă a istoriei arată clar că Crimeea ar trebui să facă parte din Ucraina, nu din Rusia. Este recunoscută și acceptată din punct de vedere legal ca teritoriu ucrainean de întreaga lume – inclusiv, până în 2014, de Rusia. Crimeea a fost guvernată de Kiev timp de 60 din ultimii 70 de ani, astfel încât majoritatea locuitorilor săi o cunosc în primul rând ca pe o peninsulă ucraineană. Pe parcursul acestei perioade, regiunea a trecut de la o situație economică precară la o clasă de mijloc solidă, datorită aprovizionării cu apă și energie din Ucraina și – după independența Ucrainei – datorită unui boom al activității turistice. Poate că Putin are dreptate când spune că milioane de ruși au o afinitate pentru acest teritoriu, dar la fel și milioane de ucraineni – pentru că fie l-au vizitat, fie au trăit acolo. Există un motiv pentru care o majoritate covârșitoare a membrilor Adunării Generale a ONU a condamnat ferm anexarea Crimeei și a considerat-o invalidă.

Rusia nu va permite niciodată organizarea unui referendum real privind viitorul peninsulei și, prin urmare, este imposibil să știm cu exactitate ce simt astăzi locuitorii Crimeii. Un sondaj, realizat în 2019 de Centrul Levada, a arătat că majoritatea locuitorilor peninsulei doresc ca Crimeea să facă parte din Rusia. Dar este dificil să ai încredere în orice sondaj realizat într-un stat totalitar, iar Rusia a incriminat opoziția față de anexarea Crimeei. Este posibil ca locuitorilor din Crimeea chestionați să le fi fost teamă să recunoască faptul că ar prefera să facă parte din Ucraina. Și există multe motive pentru a crede că un vot liber și corect asupra statutului Crimeei ar avea astăzi aceleași rezultate ca cel din 1991. Un astfel de referendum ar trebui, pentru început, să-i includă pe cei peste 100.000 de locuitori din Crimeea pe care Rusia i-a intimidat, hărțuit și chiar agresat fizic până când au părăsit peninsula. Mulți dintre acești oameni au fost obligați să își vândă proprietățile în pierdere și să își abandoneze afacerile. (De asemenea, majoritatea marilor companii și servicii publice ucrainene din teritoriu și-au pierdut activele). Acești emigranți din Crimeea ar opta aproape sigur pentru guvernarea ucraineană, oferind facțiunii pro-Kiev o bază de pornire solidă. Mulți dintre rezidenții rămași în peninsulă ar vota, de asemenea, pentru Ucraina, la fel ca și unii dintre noii sosiți care ar prefera să trăiască într-un stat liberal. Se știe că locuitorii Crimeii se plâng de modul în care Rusia tratează mediul înconjurător din peninsulă, precum și de perturbările economice create de sancțiuni.

Eliberarea Ucrainei s-ar dovedi deosebit de populară în rândul – și semnificativă pentru – sutelor de mii de tătari din Crimeea, un grup care a fost persecutat în mod special de Moscova. Spre deosebire de ruși, aceștia locuiesc în peninsulă încă din epoca medievală timpurie. Timp de secole, tătarii din Crimeea au avut chiar propriul lor stat pe acest teritoriu. Crimeea este singura lor patrie. Dar, sub dominația sovietică și rusă, au fost persecutați violent. În 1944, de exemplu, au fost deportați cu forța, fiindu-le permis să se întoarcă abia la sfârșitul anilor 1980, când Uniunea Sovietică era pe cale să se prăbușească. Sub conducerea lui Putin, au fost presați să plece din nou. Celor care au rămas li se interzice frecvent să lucreze, sunt arestați fără motiv și deținuți fără a fi acuzați de vreo faptă rea. Unii au fost răpiți. Unele dintre monumentele lor culturale sunt dezmembrate. Ei merită să se pună capăt regimului totalitar al Rusiei.

Ucraina trebuie să recucerească Crimeea din motive care merg dincolo de justiție. Rusia a transformat Crimeea într-o mare bază militară, pe care a folosit-o pentru a-și lansa invazia de amploare. Această utilizare a peninsulei este motivul pentru care Rusia a avut mult mai mult succes în luptele din sudul Ucrainei decât în nordul acesteia. Rusia continuă să folosească Flota Mării Negre staționată în Crimeea și bazele aeriene din peninsulă pentru a lansa atacuri cu drone și rachete. Această beligeranță arată clar că Ucraina nu poate fi în siguranță și nu-și poate reconstrui economia până când Crimeea nu va fi scăpată din mâinile Rusiei, așa că Kievul nu se va opri din lupte până când nu va recâștiga provincia.

Controlul rusesc asupra Crimeei nu reprezintă doar un risc de securitate pentru Ucraina. Controlul Moscovei asupra peninsulei pune în pericol întreaga lume. Din Crimeea, Rusia își proiectează puterea atât în Europa, cât și în Orientul Mijlociu, amenințând siguranța multor alte state. Prin ocuparea peninsulei, Rusia a dobândit autoritate atât în Marea Neagră, cât și în Marea Azov, aceasta din urmă fiind acum complet înconjurată de trupele rusești. Controlul ambelor corpuri de apă a fost obiectivul lui Putin de ani de zile: cele două mări reprezintă o rută maritimă masivă pentru tot felul de produse de pe continentul eurasiatic. Prin ocuparea Crimeei, Rusia poate controla accesul la multe dintre porturile și pasajele mărilor, ceea ce îi conferă putere asupra unor vaste livrări de numeroase mărfuri, inclusiv cărbune, minereu de fier, diverse produse industriale și cereale din Ucraina. (Porturile ucrainene Berdyansk și Mariupol și-au pierdut cea mai mare parte a traficului după ce Rusia a început să restricționeze accesul la Marea Azov în 2018).

Pentru a vedea de ce puterea Rusiei asupra peninsulei este atât de periculoasă pentru restul lumii, luați în considerare criza actuală a securității alimentare – care a fost provocată de invazia Rusiei. Fără Crimeea, Rusia nu ar fi fost în măsură să amenințe transportul maritim în Marea Neagră și Marea Azov, deoarece marea majoritate a acestor căi maritime se află în afara zonei economice exclusive a Rusiei. Cu siguranță, Moscova nu ar fi putut folosi apele teritoriale și porturile ucrainene pentru a-și proiecta puterea. Dar, prin ocuparea Crimeei, Rusia a ajuns să domine aceste mări și porturile lor.

Ocuparea Crimeei a oferit Rusiei și un control mai mare asupra aprovizionării cu energie la nivel mondial. Marea Neagră găzduiește multe resurse, inclusiv depozite semnificative de gaze naturale pe care Ucraina era pregătită să le exploateze. De fapt, chiar înainte ca Rusia să înceapă să ocupe Crimeea, Exxon Mobil a semnat un memorandum cu Kievul pentru a fora zăcăminte de gaze naturale din mare în valoare de 6 miliarde de dolari – una dintre numeroasele companii care lucrează cu Ucraina pentru a avea acces la aceste resurse. Dacă proiectele ar fi fost duse la bun sfârșit, harta energetică a Europei s-ar fi transformat pentru totdeauna, iar continentul s-ar fi putut mai ușor să se desprindă de energia rusească. Dar când Moscova a trimis trupe în Crimeea în 2014, toate companiile și-au anulat proiectele. Atâta timp cât provincia și alte zone de la Marea Neagră rămân în mâinile Rusiei, afacerile nu se vor întoarce.

Vorbe și fapte

Așadar, cum ar putea Ucraina să elibereze Crimeea? În mod ideal, s-ar face prin diplomație. Putin nu va lua niciodată în considerare posibilitatea de a se despărți pașnic de peninsulă, dar dacă va fi dat afară din funcție, succesorii săi ar putea avea un calcul diferit. Aceștia vor moșteni o țară sever sancționată și cu o armată dramatic slăbită. Ei se vor lupta în continuare cu forțele armate mai talentate ale Ucrainei – și, prin urmare, se vor confrunta cu mai multe înfrângeri. În cele din urmă, se vor confrunta cu un litigiu internațional, inițiat de Ucraina, care cere daune de sute de miliarde de dolari. Moscova va pierde probabil în instanță, iar statele occidentale vor face guvernul să plătească prin simplul transfer al activelor înghețate ale Rusiei către Kiev. Confruntat cu o astfel de situație, Kremlinul s-ar putea oferi să returneze Crimeea ca parte a unei înțelegeri care să împiedice intrarea Rusiei în faliment și să prevină tulburările interne care ar apărea odată cu orice haos economic.

Dar Ucraina nu poate conta pe o schimbare de conducere în Rusia. De asemenea, nu poate miza pe faptul că următorii lideri ai Rusiei vor fi pregătiți pentru pace. Prin urmare, Kievul trebuie să păstreze o opțiune militară și trebuie să înceapă să se pregătească pentru a câștiga o astfel de luptă.

Deși recucerirea Crimeei nu ar fi ușoară, Ucraina are capacitatea de a face acest lucru – un fapt pe care Occidentul începe să îl recunoască. Potrivit NBC News, în decembrie, un oficial al administrației Biden a declarat în fața Congresului că Kievul ar fi capabil să elibereze peninsula. Generalul Ben Hodges, fostul comandant al armatei americane din Europa, a declarat că Ucraina are șansa de a elibera Crimeea până la sfârșitul verii viitoare.

Există o justificare militară pentru aceste proiecții. În momentul în care forțele ucrainene vor fi pregătite să acționeze în peninsulă, majoritatea capacităților rusești vor fi fost grav afectate. Soldații supraviețuitori ai Rusiei vor fi epuizați, iar stocul de rachete de precizie al țării va fi fost epuizat. Bazele sale navale, bazele sale aeriene și rutele sale de reaprovizionare către Crimeea vor fi fost avariate de atacurile ucrainene. Deoarece Crimeea este conectată la continentul eurasiatic doar printr-un istm îngust și vulnerabil și un pod, odată ce trupele ucrainene vor intra în regiune, forțele ruse rămase vor fi prinse în capcană, ceea ce va face ca siturile militare rusești să fie și mai vulnerabile la atacurile ucrainene. Și, cu toată importanța sa, Peninsula Crimeea este, în cele din urmă, doar un teren: ceva ce armata ucraineană a reușit cu succes să recupereze.

Desigur, Ucraina va trebui să ia în considerare capacitățile Flotei Mării Negre, o piatră de temelie a prezenței militare rusești în Crimeea. Este o forță pentru care Ucraina nu are un echivalent real. Dar, deși mica marină ucraineană nu se ridică la nivelul celei rusești, Flota Mării Negre nu este un obstacol așa cum ar putea părea. Flota are o capacitate de asalt de aproximativ 20 de nave vechi, toate fiind atât de vulnerabile la lovituri încât Rusia le-a ascuns departe de coasta ucraineană. Dar Ucraina poate încă să achiziționeze și să producă suficiente vehicule fără pilot și sisteme de rachete pentru a le distruge. Iar flota este mai mică decât era la începutul războiului datorită atacurilor ucrainene. Ucraina a reușit, de exemplu, să scufunde nava amiral a flotei. Ucrainenii nu vor avea probleme în a ciopârți în continuare marina rusă în lunile următoare, cel puțin până la un punct în care marina nu îi va putea opri în mod eficient. La urma urmei, Ucraina are un palmares bun în ceea ce privește ocolirea Flotei Mării Negre. Dacă marina rusă nu a putut apăra Insula Șerpilor din Marea Neagră, care are mai puțin de 0,1 mile pătrate, este greu de imaginat cum ar putea opri Ucraina să traverseze istmul.

În cele din urmă, cea mai dificilă parte a unei campanii pentru Crimeea s-ar putea să nu fie de a păcăli Rusia. Ar putea fi câștigarea localnicilor care susțin Moscova. În ciuda tuturor abuzurilor Kremlinului, în Crimeea trăiesc mult mai mulți susținători ai lui Putin decât în alte părți ale Ucrainei, mai ales că populația a avut un aflux de rezidenți ruși și a experimentat ani de zile de propagandă rusească non-stop. Ar fi periculos pentru Kiev să presupună că armata ucraineană va fi bine primită acolo așa cum a fost în Herson. Ucraina va trebui să cerceteze în mod substanțial ce politici ar trebui să adopte, inclusiv în ceea ce privește finanțele, băncile și aplicarea legii. De asemenea, trebuie să găsească o modalitate de a oferi despăgubiri numeroșilor locuitori din Crimeea care au fost deposedați de locurile de muncă și de proprietăți de către guvernul rus. Va trebui să reamenajeze serviciile de stat din peninsulă – în special în ceea ce privește educația, care se desfășoară de ani de zile cu ajutorul unui program de învățământ rusesc bazat pe propagandă. În mod critic, trebuie să se asigure că rezidenții care susțin dictatura rusă nu vor dori să destabilizeze peninsula și trebuie să garanteze că cetățenii care respectă legea au un guvern echilibrat, corect și democratic.

Rămâneți pe loc

Deși Occidentul a condamnat în mod uniform, și pe bună dreptate, anexarea Crimeei de către Rusia, a acceptat efectiv actul Moscovei. Singurul răspuns tangibil pe care Statele Unite și Europa l-au putut aduna a fost un regim de sancțiuni cu nenumărate lacune, care a permis economiei rusești să continue să crească. Într-adevăr, chiar și statele care au aplicat sancțiuni au continuat să își extindă legăturile de afaceri cu Moscova, inclusiv prin creșterea dependenței lor de exporturile de energie rusească.

Prin urmare, nu este de mirare că Kremlinul s-a simțit îndrăzneț să invadeze restul Ucrainei. Rusia este hotărâtă să acapareze terenuri și să își mărească sfera de influență pentru a-și putea reface imperiul. Când Moscova simte slăbiciune, sare. Acesta este motivul pentru care Kievul nu poate negocia Crimeea pentru pace, așa cum au sugerat unii analiști occidentali. A face acest lucru ar recompensa și ar stimula și mai mult agresiunea lui Putin. În plus, o astfel de înțelegere nu ar fi eficientă. Atâta timp cât Putin conduce guvernul Rusiei, Kremlinul nu se va mulțumi niciodată cu un acord de pace în care Ucraina „doar” renunță la Crimeea. Vrea și va continua să lupte pentru mai mult. Într-adevăr, în cazul în care Occidentul va da dovadă de indecizie sau ezitare în susținerea obiectivelor Ucrainei în Crimeea, Rusia va încerca să profite de această tergiversare, lucrând pentru a fractura statele care sprijină Kievul.

Prin urmare, Kievul și aliații săi trebuie să continue să lupte până când vor reuși să convingă Moscova să le cedeze Crimeea prin negocieri sau până când Ucraina va smulge cu forța peninsula din mâinile Moscovei. Acest lucru este singura modalitate de a provoca o înfrângere majoră pe care Rusia trebuie să o experimenteze dacă vrea să renunțe la ambițiile sale imperiale și să înceapă să respecte normele și legile internaționale. Statele Unite și Europa ar trebui să înțeleagă că și ele vor beneficia de pe urma unei victorii ucrainene totale. Aceasta ar putea marca sfârșitul permanent al agresiunii rusești, insuflând o nouă viață ordinii mondiale liberale.

Eliberarea Crimeii ar stabili, de asemenea, un precedent istoric important pentru întreaga lume. Dacă Ucraina nu recuperează Crimeea – dacă Rusia scapă cu anexarea – alte state vor deveni mai predispuse să poarte războaie de cucerire. Acestea vor trece la ocuparea teritoriului vecinului lor, motivând că pot scăpa cu anumite tipuri de acaparări de terenuri. Prin urmare, victoria în Crimeea este esențială pentru a preveni viitoarele conflicte și pentru a zădărnici o revenire la cucerire. >>

Crimeea. „Imposibilul” a intrat la apă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here