Secretarul general al Partidului Comunist spaniol, Santiago Carrillo, „a inaugurat” o mașină nouă pentru a-i primi pe colegii săi francezi și italieni, Georges Marcháis și Enrico Berlinguer, la „summitul euro-comunist” care a avut loc la Madrid, la hotelul Meliá Castilla, pe 2 martie 1977, transmite ABC.
- Redăm articolul pe larg, tradus de Rador:
Era vorba despre un Cadillac Sedán din anul 1948, complet blindat, pe care i l-a dăruit președintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu. Automobilul fusese folosit de președintele României ca vehicul oficial. Carrillo era prieten intim cu Ceaușescu și obișnuia să își petreacă câteva săptămâni din luna august în patria „Conducătorului”, obicei pe care l-a păstrat inclusiv după ce a renunțat la funcția din partid.
Mașina avea o capacitate de opt persoane și atingea o viteză maximă de 150 de kilometri pe oră, dar cântărea 5.000 de kilograme, consuma 35 de litri de benzină la fiecare 100 de kilometri și era extrem de scumpă întreținerea sa.
Încă avea număr de înmatriculare românesc (0242-B) când Carrillo a folosit-o pentru a participa la „summitul euro-comunist”. Cu doar două luni înainte, în ianuarie 1977, a avut loc „masacrul de la Atocha”, uciderea a cinci avocați în dreptul muncii, membri în Partidul Comunist Spaniol (PCE). În februarie au fost prezentate documentele prin care se solicita legalizarea partidului.
Partidul Comunist era bănuit pe atunci de mult mai multă putere decât a obținut de fapt la urne, iar la mai puțin de doi ani de la moartea lui Franco, posibila sa legalizare era o chestiune extrem de delicată. „Summitul” liderilor partidelor înscrise la acea vreme în ceea ce se numea „Eurocomunism”, a fost o altă mișcare pentru a presa guvernul condus de Adolfo Suárez. În celebra „Sfântă Sâmbătă Roșie” din anul 1977, Partidul Comunist din Spania urma a fi legalizat.
Fotografia din articol cu mașina dăruită de Ceaușescu liderului comunist spaniol Carrillo îi aparține lui Luis Ramírez de Saa, care s-a născut la Madrid în ianuarie 1935. A intrat în presa spaniolă la vârsta de 14 ani, unde a realizat diverse lucrări legate de marea sa pasiune pentru fotografie și a publicat prima sa copertă în ziarul ABC în anul 1958.
Începutul carierei sale a coincis cu cele ale lui José Zegrí și Virgilio Muro, și cu ale unora din editorii grafici actuali ai ABC, precum Jaime García. Acesta este motivul pentru care este o piesă esențială, care unește secolul al XXI-lea cu pionierii ABC din anii ’20 și ’30.
Activitatea sa de reporter grafic a continuat până la pensionarea sa, după 50 de ani de muncă, un record demn de a fi menționat. Câștigător a numeroase premii, cu siguranță cel care l-a emoționat cel mai mult a fost Premiul Mingote din 1991.
