Președintele Statelor Unite tocmai a dat buzna în sufrageriile americanilor ca un bunic furios și confuz, pentru a ne spune tuturor că suntem niște țânci nerecunoscători, scrie Tom Nichols într-un editorial din The Atlantic.
<< Când un președinte solicită timp de antenă, de obicei este pentru a anunța ceva important. Dar în această seară, Donald Trump nu a ținut un discurs sau o alocuțiune obișnuită. Era clar că citea dintr-un text pregătit, dar părea că îl scrisese – sau îl dictase furios – el însuși, pentru că era plin de greșeli bizare pe care probabil chiar și echipa de scriitori de discursuri de mâna a doua a lui Trump le-ar fi evitat, cum ar fi afirmația că inflația din momentul preluării mandatului era cea mai gravă din ultimii 48 de ani. (De ce a ales 1977 ca punct de referință? Cine știe. Dar se înșeală.) A citit discursul repede, vocea lui ridicându-se din frustrare pe măsură ce arunca o minciună după alta în fața camerei.
Am putea analiza faptele false ale lui Trump, așa cum vor face verificatorii și experții în următoarele zile. Dar poate că mai important decât declarațiile false – care pentru Trump sunt ceva obișnuit – a fost comportamentul său. Americanii au văzut un președinte cuprins de panică, încercând să intimideze o întreagă națiune pentru a o face să recunoască că face o treabă excelentă. Timp de 20 de minute, și-a exprimat sentimentele rănite fără niciun pic de empatie sau conștientizare. Preocupări economice? Mucles, proștilor, economia merge bine. (Și dacă nu merge, nu e vina lui, ci a lui Joe Biden.) Neliniști legate de politica externă? Mucles, lașilor, America e puternică și respectată.
De fapt, Trump a intrat în direct, a arătat cu degetul și a spus: Mucles, porcușorilor.
Mă consider un cunoscător al discursurilor lui Trump. Le-am urmărit și le-am comentat live pe Twitter ani de zile, deoarece cred că americanii trebuie să vadă ce fel de om se află în Biroul Oval. Dar chiar și după standardele lui Trump, aceasta a fost o manifestare neliniștitoare de teamă. Nu pot decât să-mi imaginez dușmanii Americii din Moscova, Beijing și Teheran zâmbind cu plăcere în timp ce priveau un președinte care își pierde echilibrul, își mustră propriul popor și le cere să-l absolve de orice vină atunci când lucrurile se înrăutățesc.
Discursul său nu conținea nicio noutate, în afară de un exemplu al disprețului său față de armata SUA, a cărei loialitate crede că o poate cumpăra cu un cec unic de 1.776 de dolari. Aceasta este o proiecție: Trump și-a arătat disponibilitatea de a fi cumpărat cu lingouri de aur și bibelouri și poate crede că bărbații și femeile din forțele armate sunt oameni cu un caracter la fel de josnic.
Acesta nu a fost un discurs de sărbătoare al liderului unei mari democrații către cetățenii săi. Un lider disperat care striga la microfon în timp ce era încolțit în fortăreața sa. Președintele este în cădere liberă de săptămâni întregi, iar discursul său de astă-seară, la fel ca Trump însuși, a fost nedemn de America și de poporul său. >>
