Analiza The Economist sugerează că acestea provoacă și mai multe daune decât se presupune în mod obișnuit.
<< Un nor dens de fum negru s-a ridicat deasupra portului Sankt Petersburg pe 3 iunie. Trei zile mai târziu, Ucraina a lovit din nou, aruncând în aer un depozit de petrol și o bază navală aflate în apropiere. Guvernatorul regiunii a declarat că a fost un atac «fără precedent».
Atacurile asupra Sankt Petersburgului au fost remarcabile și prin distanța la care au fost efectuate: orașul se află la aproximativ 800 km de granița Rusiei cu Ucraina. Analiza noastră a datelor arată că în ultimul an astfel de lovituri ucrainene în adâncul teritoriului inamic s-au mai mult decât dublat.
Un atac anterior asupra Tuapse, un important centru rusesc pentru exportul de petrol, a urmat același tipar. Mai întâi, terminalul maritim a fost cuprins de flăcări. Apoi, o a doua lovitură a provocat o deversare de petrol. Ucraina a atacat încă de două ori, inclusiv principala rafinărie.
Tuapse a fost o țintă preferată încă din 2023. Este cea mai mare rafinărie de petrol a Rusiei de la Marea Neagră.
Dar, pe măsură ce Ucraina și-a crescut capacitățile și încrederea, a lovit ținte aflate la distanțe tot mai mari. Sankt Petersburg este acum o țintă frecventă.
Timp de mai bine de trei ani, forțele ucrainene s-au aflat în defensivă. Aceste atacuri la distanță, alături de unele câștiguri teritoriale, reprezintă un semn tentant de schimbare. Imaginile dramatice sunt utile: ele aduc războiul mai aproape de rușii obișnuiți, aflați departe de linia frontului, și arată că Rusia nu este invincibilă.
Dar ele nu pot surprinde pe deplin cât de distructive au fost aceste lovituri, așa că am încercat să aflăm acest lucru. Analiza noastră de date sugerează că loviturile ucrainene în adâncime au fost mai extinse și mai dăunătoare pentru economia și producția militară a Rusiei decât se crede în mod obișnuit. Ele continuă să crească în intensitate.
Am analizat date privind 1.289 de atacuri ucrainene din proiectul Armed Conflict Location and Event Data (ACLED), un grup de monitorizare, asupra unor ținte aflate la cel puțin 100 km de granițele sale. Din 2022 până la sfârșitul lui 2024, 335 de atacuri au corespuns acestei definiții. În 2025, Ucraina a efectuat 658 de astfel de atacuri — aproape de două ori mai multe într-un singur an decât în cei trei ani anteriori la un loc. În acest ritm, anul acesta Ucraina este pe cale să execute peste 800 de lovituri în adâncime.
Se extinde și raza de acoperire a campaniei Ucrainei. Am realizat un inventar de 6.351 de obiective strategice rusești aflate la cel puțin 100 km de graniță, folosind informații din surse deschise și rapoarte ale monitorilor din sectorul energetic. Am constatat că 2.377 dintre aceste obiective se aflau în raza de 5 km pentru un atac ucrainean în adâncime raportat de ACLED anul trecut. Prin comparație, în 2022 au fost doar 32.
Și este aproape sigur că loviturile raportate sunt subestimate: pe măsură ce campania aeriană a Ucrainei s-a extins, a devenit dificil chiar și pentru grupurile de monitorizare să țină evidența. Pentru a estima câte sunt omise, The Economist a construit un model care folosește incendiile din apropierea obiectivelor strategice, ca modalitate de detectare a atacurilor ucrainene.
Pentru aceasta, modelul integrează date satelitare din FIRMS, un sistem NASA care monitorizează evenimentele cu temperatură ridicată, și date de monitorizare online de înaltă rezoluție de la dispozitive din apropiere, colectate de Monash IP Observatory, un centru de cercetare australian. Modelul evaluează dacă un incendiu din apropierea unui obiectiv strategic are caracteristicile unui atac ucrainean, luând în calcul factori precum intensitatea și tiparul incendiului, precum și întreruperile de internet.
Pe parcursul anului 2025, modelul nostru a identificat aproximativ de trei ori mai multe atacuri decât cele raportate de ACLED. Cea mai mare parte a acestei diferențe provine din atacuri repetate asupra acelorași obiective: când se numără fiecare țintă o singură dată, modelul a detectat doar cu 44% mai multe atacuri decât ACLED. Acest lucru se aliniază cu noul tipar al Ucrainei, care lovește în mod repetat unități rusești critice.
Această tactică produce daune economice în două etape. În primul rând, face reparațiile rapide mai dificile: abia fuseseră stinse incendiile inițiale din Tuapse, că Ucraina a lovit din nou, provocând deversarea de petrol. Reparațiile sunt costisitoare, deturnând fonduri care altfel ar merge către sectorul militar și economia civilă. Datele băncii centrale ruse arată că, de la primul trimestru al anului 2024, creditarea bancară către companiile petroliere pentru operațiuni de rafinare a crescut cu 22 miliarde de dolari. Aceasta reprezintă o rată anualizată de creștere de 26%, spune Craig Kennedy de la Universitatea Harvard, comparativ cu o medie de 12% pentru restul economiei civile. În al doilea rând, atunci când Ucraina vizează rafinării, lovește din ce în ce mai des cele mai sofisticate componente, așa-numitele unități „secundare”, care transformă combustibilul de bază în produse cu valoare ridicată, precum benzină și motorină.
Departe faptul de a fi reușite toate loviturile ucrainene în adâncime. Majoritatea sunt efectuate cu drone încărcate cu explozibili mici. Cele mai ușor de distrus dintr-o singură lovitură — obiective mari și foarte inflamabile — au devenit mai greu de lovit: de exemplu, forțele ruse au devenit mult mai bune la mutarea și ascunderea depozitelor de muniție. Dar porturile, depozitele de petrol și rafinăriile nu pot fi ascunse, iar în cazul acestora Ucraina a reușit să transforme în avantaj o putere de foc mai mică.
În această primăvară, producția rafinăriilor de petrol din Rusia a fost cu 15% mai mică decât în anul precedent, în ciuda prețurilor ridicate. Guvernul a impus limite asupra exporturilor de benzină și combustibil pentru avioane, pentru a evita penurii și pentru a menține prețurile scăzute. Dacă loviturile continuă să perturbe activitatea rafinăriilor, Rusia ar putea fi nevoită să reducă producția de petrol mai târziu în acest an, deoarece nu va putea procesa sau vinde tot țițeiul pe care îl produce, afirmă Janiv Shah de la Rystad Energy, o firmă de analiză a datelor.
Impactul total este însă dificil de evaluat. Între ianuarie și aprilie, veniturile Rusiei din exporturile de combustibili fosili au fost cu 4,6% mai mici decât în anul precedent, potrivit estimărilor Centrului pentru Cercetare în Energie și Aer Curat, un think tank din Finlanda. Aceasta ar putea fi o subestimare, deoarece nu ia în calcul faptul că prețurile mai mari ar stimula în mod normal producția.
Analiza noastră își propune să estimeze deficitul real prin analizarea relației istorice dintre veniturile Rusiei din exporturile de combustibili fosili și prețul petrolului Brent. Rezultatele sugerează că, din iunie 2025, Rusia încasează mai puțin din combustibili fosili decât ar indica prețurile actuale ale petrolului Brent — iar acest deficit s-a accentuat. Între iunie și decembrie 2025, veniturile din exporturile de combustibili fosili au fost 18 miliarde de dolari, adică cu 12% mai mici decât ar fi fost de așteptat în mod normal. În primele patru luni ale anului 2026, acestea au fost cu 34% mai mici.
Un model simplu de corelație poate explica lucrurile doar până la un punct. Au mai contribuit și alți factori la acest decalaj semnificativ, inclusiv o rublă puternică, de natură să anuleze o parte din câștigurile generate de prețurile mai mari ale petrolului, și sancțiunile occidentale tot mai stricte, care îngreunează exporturile și obligă Rusia să vândă cu discount. Cu toate acestea, este clar că loviturile asupra porturilor și rafinăriilor privează Rusia de miliarde de dolari în venituri.
Poate Ucraina să mențină acest ritm? Arme mai rapide, mai mari și mai precise ar produce efecte mai puternice și ar ajuta la extinderea razei de acțiune. Ucraina lucrează deja la asta. Noua sa rachetă de croazieră, „Flamingo”, are o rază raportată de 3.000 km, iar rachetele sale balistice ar putea intra în curând în producția de serie. Între timp, atacurile mici, dar neîntrerupte, vor continua să disperseze aviația Rusiei, să îngreuneze reparațiile și să forțeze apărarea unor locuri care odinioară se aflau în afara razei de acțiune.
