Era de așteptat ca negocierile pentru formarea unui guvern pro-occidental cu o majoritate solidă, iar nu la limită, în Parlament (adică alcătuit din patru, nu din trei partide) să fie extrem de complicate și extrem de tensionate.
Era de așteptat ca postura USR să fie cumva cea mai ingrată – politic și moral vorbind – având în vedere că trebuie să stea la aceeași masă și să ajungă la un acord de profunzime cu două formațiuni care îi sunt profund ostile și față de care USR însuși resimte o profundă ostilitate – PSD și PNL.
Erau așadar de așteptat toate acestea, dar acum o săptămână, prin vocea primarului Timișoarei, Dominic Fritz, USR lăsase totuși să se întrevadă o rază de lumină.
Prin vocea lui Dominic Fritz, USR a explicat atunci că în discuțiile cu celelalte formațiuni, din perspectiva sa, accentul va fi pus pe promovarea de către viitorul executiv a unor reforme profunde în zona cheltuielilor statului, administrației publice, instituțiilor care au eșuat la aceste alegeri, serviciilor de informații. De bun simț, foarte de bun simț!
Ba mai mult, cu aceeași ocazie, deci tot prin vocea lui Fritz, USR semnalase și o posibilă schimbare de strategie, o tranziție spre un registru mai matur de purtare a discuțiilor cu celelalte formațiuni. Un registru mai matur decât cel cu care ne obișnuise în ultimii ani și care, totodată, s-a dovedit perfect neprofitabil din punct de vedere politic și electoral tocmai pentru USR (vezi ieșirea de la guvernare și evoluția sa modestă la rundele de alegeri organizate între sfârșitul lui 2021 și sfârșitul lui 2024).
În cuvintele lui Dominic Fritz, ceea ce am sintetizat mai sus suna acum o săptămână astfel: ”Nu intrăm acum în această negociere cu linii roşii de persoane sau partide, ci important este ca pachetul final să fie unul care poate să convingă cetăţenii României că, într-adevăr, acest guvern nu fuge de responsabilitatea de a reforma această ţară”. De bun simț, foarte de bun simț!
Ei bine, a trecut doar o săptămână de atunci, iar de la vârful USR, dar de data asta prin vocea Elenei Lasconi, mesajul USR numai ce a cunoscut un viraj în U.
Partidul pare să poarte negocierile cu terții politici tot ca odinioară – mai mult prin nenumărate declarații de presă și ultimatumuri moralizatoare de la microfon și mai puțin printr-un efort inteligent dus în culise, pentru a extrage un maximum realist de la interlocutori (știu, e ușor de spus, dar greu de făcut, însă asta e treaba lor). În plus, în varianta Lasconi reapar liniile roșii “de persoane”, care în varianta Fritz fuseseră șterse.
Totodată, președinta USR, Elena Lasconi, a emis miercuri un ultimatum în câteva puncte și cere totodată plecarea lui Klaus Iohannis din funcție la 21 decembrie.
- Repet: lucrurile astea s-au petrecut doar într-o săptămână, căci atât s-a scurs de la momentul Fritz până la momentul Lasconi.
Acest din urmă capitol, cel al demisiei lui Iohannis, pus pe masă de Elena Lasconi, e unul cât se poate de fertil sub aspectul dezbaterii în spațiul public. Dar în același timp poate fi unul cu două tăișuri din punct de vedere politic.
Iar asta, măcar pentru faptul că poate eclipsa obiectivul strategic pe care partidele asumat pro-Vest îl au și trebuie să îl aibă în acest moment, obiectiv pe care și Dominic Fritz îl enunțase în numele partidului condus de Elena Lasconi: formarea unui guvern de uniune națională, funcțional și întemeiat pe cea mai largă posibil majoritate parlamentară, coroborat cu configurarea unei agende subsumate catorva principii de reformă esențiale pe care nimeni nu le poate contesta sub aspectul fondului și oportunității.
După șocul Călin Georgescu (care a culminat cu anularea alegerilor prezidențiale) și pe fondul pericolului ca Președinția României să ajungă totuși pe mâinile extremiștilor pro-Rusia (acest pericol a fost îndepărtat doar pentru moment, prin decizia CCR, dar el încă planează), ar trebui să treacă natural în plan secund orice altă temă care nu are legătură strict cu formarea rapidă a unui guvern cât mai solid și în mod credibil asumat reformist.
Faptul că ceva e strâmb în ieșirea lui Lasconi, care a șters cu buretele asigurările date de Fritz cu doar câteva zile înainte, a fost imediat și magistral pus în lumină de promptitudinea și cinismul cu care AUR a speculat momentul, precum valutiștii cei mai vorace.
Miercuri, capitalizând de pe urma ieșirii lui Lasconi, AUR a anunțat că “salută decizia USR de a se poziționa împotriva lui Klaus Iohannis”. Și a mai arătat că “consideră că această schimbare de poziție reprezintă o recunoaștere a realității și o șansă de a construi o opoziție reală împotriva dictaturii. În acest context, cerem și altor parlamentari din PSD și PNL să se dezică de acțiunile ilegale ale grupărilor mafiote ce le-au capturat”.
Când fanii dictaturii lui Putin te felicită că te opui “dictaturii” lui Iohannis, orb să fii ca să nu observi că ai o problemă!
Grație ieșirii lui Lasconi, frontul suveranisto-putinist a dobândit un real potențial de a se lărgi cât ai clipi.
Toate partidele pro-Vest au interese și obiceiuri mult prea străvechi pentru ca, realist vorbind, ele să poată dispărea peste noapte.
Dar dacă într-adevăr sunt hotărâte să acționeze astfel încât să mai salveze ceea ce poate fi salvat din orientarea strategică a României, atunci în responsabilitatea lor cade și grija fundamentală de a nu da și mai mult apă la moara suveranisto-putinistă.
De la USR, cumva această așteptare de a păși cu o extraordinară grijă pe terenul minat din politica zilelor noastre este chiar mai mare, măcar în virtutea dictonului că ești tentat să dai mai tare în calul care trage.
Elena Lasconi, de la altitudinea sa de președintă a partidului, nu pare (din nou) în stare să se ridice la înălțimea momentului.
Acum o săptămână, Dominic Fritz a semnalat că totuși USR ar putea să procedeze astfel. Dar Dominic Fritz, spre deosebire de Elena Lasconi, deși conduce o primărie mult mai mare ca a șefei sale, deși se află în conducerea centrală a partidului, nu este totuși și președintele formațiunii.
Iar asta, iată, pare să fie o vulnerabilitate în creștere pentru USR, dar și pentru România.
Din punctul meu de vedere, raportându-mă la imaginea de ansamblu rezultată după anularea alegerilor prezidențiale, USR are de urmărit atingerea a două obiective strategice:
- Să fie parte a viitorului guvern – doar din interior va putea face efectiv câte ceva din ceea ce susține că dorește să facă pentru România.
- Să contribuie semnificativ la alegerea unui președinte pro-Vest și calificat pentru funcția asta.
Pentru primul punct, e limpede că USR are nevoie de o schimbare de busolă în ceea ce privește stilul în care poartă negocieri cu celelalte partide și să-și educe stomacul pentru ceea ce presupune negocierea și coabitarea cu forțe dintre cele mai neprietenoase. E evident că abordarea de până acum, reîmprospătată miercuri de Elena Lasconi, nu i-a adus câștig de cauză, nu a convins electoratul să îl voteze și mai vârtos, nu a dus la niciun rezultat palpabil pentru bunul mers al țării noastre.
Pentru al doilea punct, e limpede că USR trebuie să își retragă fostul candidat de la prezidențialele anulate și să-și anunțe sprijinul neechivoc pentru Nicușor Dan.
Dacă nu o va face, USR riscă să piardă masiv la urne, riscă să piardă masiv în planul imagini sale (deopotrivă în ochii unei părți a opiniei publice și în ochii partenerilor strategici ai României).
Dacă o va face cu întârziere și după penibile ezitări, USR riscă să piardă un start prețios, căci timpul și meandrele jocului politic sunt (și au fost și cu alte ocazii) necruțătoare.
Pe plan intern, USR ar avea nevoie de o schimbare la nivel de președinte al formațiunii. În lipsa unui act unilateral de demisie a Elenei Lasconi, USR nu poate opera această modificare în perioada imediat următoare, oricât de imperios necesară se vede de la zi la zi că este.
Totuși, partidul va trebui să găsească resurse de o convinge pe Lasconi să renunțe la candidatură până nu e prea târziu și totodată să o convingă să se acomodeze cu o abordate cerebrală a direcției partidului în locul celei profund emoționale și viscerale cu care e obișnuită.
Mai mult, din clipa în care Nicușor Dan și-a anunțat candidatura independentă la prezidențiale, Elena Lasconi mai are o problemă: nu mai este clar cât din ieșirile sale sunt ghidate de un onest interes național și de partid și cât din aceste ieșiri au la bază o motivație personală.
Știu, e super tentantă ideea de a deveni președintele țării, dar acestea sunt vremuri în care motivațiile personale pot costa iremediabil și țara, și partidul.
Elena Lasconi, discursul oficial (de până acum) al USR și segmentul de suporteri ai ei din partid (segment, căci nu tot partidul este în realitate vrăjit de ea) obișnuiesc să respingă ideea pasului înapoi de la prezidențiale invocând faptul că Elena Lasconi are în contul său un anumit număr de voturi, cele deja exprimate în primul tur.
Greșit! După intrarea în cursă a lui Nicușor Dan, Elena Lasconi nu mai are același număr de voturi. Acel număr s-a redus (și probabil se va vedea în curând în sondaje) iar asta măcar din două motive:
- A fost percepută, nu de puțini dintre cei ce i-au dat votul, ca un candidat de avarie, cel mai puțin periculos dintre numeroșii periculoși.
- Nicușor Dan atrage în primul rând un nucleu de votanți de USR și foști votanți de Lasconi disperați de alternativele care existaseră la ea în primul tur.
Așadar, USR și Lasconi ar face și și-ar face mult bine renunțând să mai jignească inteligența multor alegători rezonabili.
USR și Lasconi ar face bine și și-ar face bine să acționeze pe mai departe astfel încât niciodată AUR, Șoșoacă și Călin Georgescu chiar să nu mai aibă ocazia de a exploata regește poziționări ale USR și/sau poziționări ale Elenei Lasconi.
Au făcut deja suficient rău ieșirea lui Lasconi imediat de după decizia CCR de anulare a alegerilor (de notat că reacția lui Fritz a fost opusul), scrisoarea adresată de Lasconi lui Trump și, mai nou, liniile roșii “de persoane”, precum cea care condiționează participarea USR la guvernare de retragerea lui Iohannis din funcție la 21 decembrie.
E deja periculos de mare forța pe care o au AUR, Șoșoacă și Călin Georgescu, pentru ca acestei forțe să i se adauge și o cură de steroizi prin grația lui Lasconi, cu girul aferent din partea USR.
După șocul anulării alegerilor, niciun partid și niciun lider asumat pro-Vest nu mai au dreptul de a rămâne cum au fost.
Nici măcar USR! Și nici măcar Lasconi!
- PS: Gura mare în public, scorul modest la urne, ponderea subțire în Parlament și lipsa de inteligență și sânge rece în culisele jocului politic nu pot face minuni. USR e primul care ar trebui să fie conștient de asta, căci ăsta e palmaresul său până acum.
Nicușor Dan se pregătește de multă vreme pentru Cotroceni. Dar a așteptat să-i vină vremea
