<< Armenia a acuzat Azerbaidjanul de un atac neprovocat, pe 13 septembrie, după ce vecinul său lovise peste noapte pozițiilor armene din estul țării, cu artilerie și drone. Prim-ministrul Armeniei, Nikol Pașinian, a declarat că cel puțin 49 de soldați au fost uciși. Azerbaidjanul susține că a fost o retaliere pentru „actele subversive” ale Armeniei și că muriseră 50 dintre propriii săi militari. În ultimul an, ciocnirile au izbucnit sporadic în jurul graniței, dar cele mai recente sunt și cele mai grave de la sfârșitul războiului, în urmă cu aproape doi ani, pentru Nagorno-Karabah, o enclavă armeană care face parte oficial din Azerbaidjan, dar care este deținută de forțele etnice armene încă din anii 1990. America, UE și Rusia au cerut încetarea imediată a ostilităților reînnoite. Care sunt mizele și de ce s-au reluat luptele? >>
- O analiză The Economist
<< La sfârșitul anului 2020, Azerbaidjanul, susținut de Turcia, a lansat o ofensivă pentru recâștigarea Nagorno-Karabah. Până la momentul în care Rusia, un aliat armean, a impus încetarea focului, șase săptămâni mai târziu, Azerbaidjanul recuperase câteva zone din provincie, precum și o serie de alte districte ocupate de Armenia. Conform acordului, Rusia a desfășurat trupe de menținere a păcii, în Nagorno-Karabah, pentru a preveni violențe ulterioare și pentru a menține un anumit grad de control asupra conflictului.
Cel mai recent episod vărsare de sânge a implicat ore întregi de bombardamente susținute împotriva unor zone de graniță cu Armenia aflate departe de Nagorno-Karabah. „Acesta nu a fost un răspuns, ci un atac concertat”, spune Richard Giragosian, de la Centrul de Studii Regionale, din Erevan, capitala Armeniei. A avut loc la doar câteva săptămâni după ce domnul Pașinian și președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, se întâlniseră la Bruxelles pentru a discuta perspectivele unui tratat de pace cuprinzător. Azerbaidjanul dorește ca Armenia să-i recunoască suveranitatea asupra Nagorno-Karabah; Armenia cere garanții pentru etnicii armeni din regiune. Este posibil ca Azerbaidjanul să fi decis că era timpul să folosească forța armată pentru a-și forța vecinul să accepte o înțelegere în condițiile Azerbaidjanului: cert este că Rusia pare prea blocată în Ucraina, pentru a interveni în numele Armeniei. Iar criza energetică globală înseamnă că dependența Europei de producătorii de gaze precum Azerbaidjan este în creștere. Ministrul energiei din Azerbaidjan a declarat recent că țara intenționează să crească exporturile de gaze către Europa cu 30%, în acest an, comparativ cu 2021.
Ce se întâmplă mai departe? Armenia a cerut Rusiei să invoce un tratat care obligă Moscova să vină în apărarea sa în cazul unui atac al unei țări străine. Având în vedere situația din Ucraina, Rusia va răspunde probabil cu „măsuri simbolice” în loc de o implicare militară la scară largă, spune Laurence Broers, de la Chatham House. Azerbaidjanul va trebui totuși să calce cu grijă. Guvernul de la Baku și-ar dori cu siguranță să slăbească stăpânirea Rusiei asupra Caucazului, dar nu are nimic de câștigat din confruntarea deschisă, spune domnul Broers. Acest lucru reduce pericolul unui război total cu Armenia. Dar atâta timp cât chestiunea Nagorno-Karabah se agravează, iar o tabără folosește forța pentru a-și prelungi avantajul, situația va rămâne volatilă. >>
