Dictatorul Vladimir Putin și-a asigurat un nou mandat de șase ani în urma alegerilor din Rusia. Cum va afecta rezultatul scrutinului războiul din Ucraina, China și relațiile cu SUA?
Când Vladimir Putin a fost întrebat în 2018 dacă intenționează să se întoarcă la Kremlin după încheierea celui de-al patrulea mandat prezidențial, liderul rus a descris întrebarea ca fiind „un pic ridicolă”, amintește The Times într-o analiză.
Ridicolă sau nu – și mulți ar folosi un limbaj mai dur -, Constituția rusă a fost rescrisă în 2020 pentru a-i permite lui Putin să conducă cel puțin până în 2036. Duminică, 17 martie, el și-a asigurat un nou mandat de șase ani în cadrul unor alegeri prezidențiale care au fost concepute pentru a elimina chiar și cea mai mică perspectivă de răsturnare de situație.
Înarmat cu cel mai mare stoc de arme nucleare din lume și înconjurat de funcționari lingușitori care îl prezintă ca fiind întruchiparea vie a statalității rusești, Putin are puterea de-a schimba viețile tuturor celor din Europa, dacă nu chiar ale întregii lumi.
În urmă cu șase ani, nimeni nu ar fi putut ghici că dictatorul rus va lansa cel mai mare război din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, invadând Ucraina. Acum, cu noul său mandat pe fondul turbulențelor globale și al temerilor legate de noi conflicte, Putin se va dovedi probabil la fel de imprevizibil ca întotdeauna. Cu toate acestea, un lucru este sigur: va face tot ce este necesar pentru a rămâne la putere.
Războiul din Ucraina
Putin a descris războiul din Ucraina ca fiind o chestiune de viață și de moarte pentru Rusia. În realitate, este mai degrabă o chestiune de supraviețuire politică personală. După ce a sacrificat zeci de mii de vieți de ruși și ucraineni într-un război fără sens, despre care credea inițial că va dura mai puțin de o săptămână, este puțin probabil ca să dea acum înapoi.
Retrăgând trupele fără o victorie răsunătoare, Putin ar risca o reacție serioasă acasă, poate chiar o rebeliune armată din partea unor adepți ai liniei dure, precum cea de anul trecut a lui Evgheni Prigojin, șeful mercenarilor Wagner. Ar fi, de asemenea, o lovitură majoră pentru speranțele sale de a intra în istorie ca unul dintre cei mai de succes lideri ruși pe timp de război.
Există puține stimulente pentru ca Putin să pună capăt războiului. Un pachet de asistență militară de 60 de miliarde de dolari din partea SUA pentru Ucraina s-a blocat, iar Europa a întârziat livrarea de proiectile de artilerie, oferind Rusiei inițiativa pe câmpul de luptă. „Ar fi ridicol pentru noi să începem să negociem cu Ucraina doar pentru că a rămas fără muniție”, a declarat Putin miercuri presei de stat.
Anul trecut, pe vremea asta, armata rusă era în mare parte în defensivă: acum, Putin pare să creadă că victoria în „războiul său sfânt” este din nou realizabilă. De asemenea, el a fost încurajat de ceea ce consideră a fi „slăbiciunea și dezbinarea Occidentului”, a scris Tatiana Stanovaia, analist politic rus. Putin a transformat deja în infracțiune faptul că rușii protestează împotriva războiului; mulți se tem că represiunea sa împotriva disidenței se va intensifica acum.
Restaurarea imperiului sovietic
Putin a numit prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991 „cea mai mare catastrofă geopolitică” a secolului XX. Cu toate acestea, deși este un fost ofițer KGB, Rusia este departe de a fi un stat comunist, iar Putin a criticat politicile lui Lenin în mai multe rânduri. Este puțin probabil, așadar, ca el să viseze la o întoarcere la vremurile în care economia era controlată de stat și la cursuri obligatorii de marxism-leninism.
În 2021, cu puțin timp înainte de invazia Ucrainei, Putin a declarat că a văzut destrămarea Uniunii Sovietice ca pe o lovitură dată puterii ruse. „A fost dezintegrarea Rusiei istorice sub numele de Uniunea Sovietică”, a spus el. „Ceea ce a fost construit de-a lungul a 1.000 de ani a fost în mare parte pierdut”.
Războiul din Ucraina nu are atât de mult legătură cu reconstrucția imperiului sovietic, cât cu restaurarea a ceea ce Putin consideră a fi fosta măreție a Rusiei. Sub conducerea lui Putin, Kremlinul a încercat să transforme Belarusul vecin într-un stat vasal prin presiuni economice și politice. Republica Moldova, un alt fost stat sovietic care se învecinează cu Ucraina, este, de asemenea, în pericol. Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, a afirmat că Occidentul dorește ca Moldova să fie „următoarea Ucraină” – ceea ce implică faptul că Rusia ar putea interveni pentru a menține țara în orbita sa.
Maia Sandu, președintele pro-occidental al Moldovei, a declarat anul trecut că țara sa a zădărnicit o tentativă de lovitură de stat orchestrată de Kremlin. „Putin nu respectă suveranitatea și independența [noastră]”, a declarat ea pentru The Times. „Soarta Moldovei depinde de rezistența Ucrainei”.
Un punct fierbinte în următorii șase ani va fi probabil Transnistria, o porțiune de teritoriu moldovenesc deținută de separatiști care a fost sprijinită de Rusia de când au izbucnit luptele acolo la începutul anilor 1990. Oficialii pro-ruși din regiune au făcut apel luna trecută la Moscova pentru „protecție”. În cazul în care Putin câștigă în Ucraina, el și-ar putea îndrepta atenția spre statele baltice Estonia, Letonia și Lituania – toate foste state sovietice care sunt acum membre ale NATO.
Relația cu Statele Unite ale Americii
Legăturile dintre Moscova și Washington sunt acum la cel mai scăzut nivel de după cele mai întunecate zile ale Războiului Rece. Președintele Biden l-a numit pe Putin „un ucigaș” și un „ticălos nebun”, iar Kremlinul a acuzat Washingtonul că încearcă să folosească războiul din Ucraina pentru a afecta Rusia. Evan Gerșkovici, reporter la The Wall St Journal, a devenit primul jurnalist american arestat sub acuzația de spionaj de la Războiul Rece încoace, când a fost reținut anul trecut în Urali. Acuzațiile sunt considerate în general ca făcând parte din tactica lui Putin de a lua ostatici cetățeni americani pentru a-i schimba cu agenți ruși aflați în închisoare în țările occidentale.
Alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA în noiembrie ar fi probabil o veste bună pentru Putin în Ucraina. Trump a dat de înțeles că va opri finanțarea Washingtonului pentru Ucraina dacă se va întoarce la Casa Albă. De asemenea, el a refuzat să-l critice pe Putin în legătură cu moartea recentă a lui Aleksei Navalnîi, liderul opoziției ruse, într-o închisoare dură din Arctica. Biden și aliații lui Navalnîi spun că acesta a fost ucis de Kremlin.
Cu toate acestea, Trump este imprevizibil. Oficialii ruși au desfăcut șampania după victoria sa electorală din 2016, dar relațiile s-au deteriorat rapid. Totuși, sub Trump Washingtonul a furnizat Ucrainei primul său armament letal, când a vândut Kievului rachete antitanc Javelin în 2017. Dmitri Medvedev, pe atunci prim-ministru rus, avea să descrie ulterior legăturile cu Washingtonul ca fiind „dezgustătoare”.
Relația cu China
Rusia și China au semnat un acord de „parteneriat fără limite” cu puțin timp înainte de războiul din Ucraina. Deși Beijingul nu a recunoscut revendicările Moscovei asupra teritoriului ucrainean, a reluat afirmațiile lui Putin potrivit cărora conflictul a fost provocat de NATO. De asemenea, a oferit Kremlinului un sprijin economic vital prin creșterea importurilor sale de energie rusească, deși la prețuri puternic reduse.
Putin și președintele Xi au promovat, de asemenea, ceea ce ei numesc o „lume multipolară” ca o alternativă la ceea ce ei consideră a fi încercările Washingtonului de a domina ordinea internațională. Comerțul dintre cele două țări a atins anul trecut un nivel record de 240 de miliarde de dolari și este posibil să crească și mai mult. O victorie a Rusiei asupra Ucrainei, susținută de Occident, l-ar încuraja, de asemenea, pe Xi să creadă că China poate recuceri Taiwanul, consideră analiștii.
În ciuda legăturilor înfloritoare, Moscova este îngrijorată de interesele economice ale Beijingului în regiunea extrem-estică a Rusiei, o zonă slab populată care se învecinează cu China. Uniunea Sovietică și China s-au ciocnit în timpul unor dispute de frontieră în 1969, iar unii naționaliști chinezi cer returnarea regiunii Vladivostok, care a fost cedată Rusiei în secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, este puțin probabil ca această problemă să strice relațiile în viitorul apropiat.
Rusia încearcă, de asemenea, să creeze o coaliție anti-occidentală cu Iranul și Coreea de Nord. Atât Teheranul, cât și Phenianul au furnizat Moscovei armament pentru războiul său din Ucraina, în timp ce Kim Jong-un a făcut o călătorie rară în străinătate anul trecut pentru a se întâlni cu Putin în Rusia. Se așteaptă ca Putin să viziteze Phenianul în cursul acestui an.
Va folosi Putin arme nucleare?
Putin și alți înalți oficiali ruși au avertizat în repetate rânduri că Kremlinul ar putea folosi arme nucleare în războiul din Ucraina. Putin a declarat luna trecută că implicarea trupelor americane în război ar putea declanșa un conflict nuclear care ar duce la distrugerea civilizației umane.
Astfel de comentarii sunt considerate de obicei ca o încercare de a intimida țările occidentale pentru a limita sprijinul acordat Kievului. Cu toate acestea, mulți se tem că pragul de utilizare a armelor nucleare – în special a focoaselor tactice mai mici, concepute pentru a fi folosite pe câmpul de luptă – a devenit periculos de scăzut la Moscova. Informații militare obținute de Financial Times în februarie au dezvăluit că Rusia a elaborat planuri pentru utilizarea armelor nucleare tactice în timpul etapelor timpurii ale unui conflict cu o mare putere, ca parte a unei strategii de „inducere a fricii”.
Cu toate acestea, deși sunt dificil de ghicit intențiile lui Putin, fascinația sa morbidă față de puterea distructivă masivă a arsenalului rusesc ne arată că scenariul de coșmar al unui conflict nuclear nu poate fi exclus. În urmă cu șase ani, după ce și-a asigurat cel de-al patrulea mandat, Putin a declarat că, în cazul unui război nuclear, „noi vom merge în rai ca martiri, iar ei vor cădea pur și simplu morți. Nici măcar nu vor avea timp să se pocăiască”.
Începându-și cel de-al cincilea mandat, nu ne rămâne decât sperăm că Putin nu se grăbește să ajungă în viața de apoi.
Rusia a fost construită pe înapoiere și pe agresivitate. Este ceea ce definește poporul rus cel mai bine.
Vezi numa’ violurile și furturile din și de după al doilea război mondiale.
Rusia este bully-ul clasei și este singurul lucru care o definește. În afară de agresivitate și înapoiere față de restul lumii, Rusia nu mai are identitate.
Toată cultura cu care se laudă ei e strâns legată de subminarea/subjugarea altor popoare.
Ăștia au fost dintotodeauna rușii, noi românii ar trebui s-o știm foarte bine, ne-au făcut comuniști cu forța și ne-au supt toate resursele tim de zeci de ani, dacă nu cumva încă o fac, prin partidul unic PSDNL.