În timpul campaniei electorale, Donald Trump face o mulțime de promisiuni uluitoare. Va expulza milioane de imigranți ilegali; va lansa rachete împotriva cartelurilor de droguri din Mexic; va folosi armata pentru a reprima „nebunii de extremă stânga” care conduc Partidul Democrat. Cu toate acestea, mandatul precedent de președinte al lui Trump, indiferent de meritele sau neajunsurile sale, nu a fost cataclismul prezis de mulți democrați, scrie The Economist. Economia a mers bine, până când a lovit pandemia. Nu au existat mari crize de politică externă. Și, deși Trump a încercat să fure alegerile prezidențiale din 2020, nu a reușit. Așadar, cum ar arăta un al doilea mandat Trump?
<< Mulți alegători vor respinge retorica exagerată a lui Trump, spunând că nu este nimic mai mult decât retorică. Ei pot vedea alegerile ca pe-o decizie fin calibrată privind candidatul care va gestiona mai bine economia sau ca pe-o alegere între poziții divergente pe marginea unor probleme precum avortul și imigrația. Dar Trump nu numai că pare hotărât să-și pună în aplicare unele dintre declarațiile sale nebunești dacă va fi ales, dar va fi, de asemenea, într-o poziție mai bună pentru a face acest lucru decât data trecută. Iar asta ne sugerează un alt mod de-a privi opțiunea Americii: cât de rău ar putea merge lucrurile?
Kamala Harris, vicepreședintele în exercițiu, candidează în calitate de candidat al status quo-ului. Sloganul său neoficial este „Nu ne întoarcem”. Trump, în schimb, sugerează că este nevoie de o schimbare radicală și că el o va aduce. După toate probabilitățile, dacă se întoarce la Casa Albă, va avea probleme în punerea în aplicare a multora dintre ideile sale extreme, la fel ca-n primul său mandat. Ar putea fi blocat de Congres, de tribunale și de birocrație, distras de evenimente, descurajat de consilieri sau împiedicat de propria incompetență. Dar există o șansă – și nu una neglijabilă – ca el să reușească să materializeze unele dintre lucrurile despre care vorbește, cu consecințe dezastruoase pentru economia Americii, instituțiile sale și lume. Temerile că el ar putea afecta permanent democrația americană și statul de drept nu sunt exagerate.
Întărit în focul luptei
După opt ani de instituționalizare, trumpismul este mult mai organizat decât atunci când a intrat în Biroul Oval în 2017. Agenda lui Trump a fost încetinită atunci de acoliți lipsiți de experiență, care nu știau suficient despre dreptul administrativ și despre funcționarea administrației publice pentru a pune lucrurile în mișcare. Mai mult, Trump, dorind ca administrația sa să pară distinsă, a numit în funcții de conducere persoane importante, chiar dacă acestea erau adesea în dezacord cu ideile sale. Liderii unei a doua administrații Trump, în schimb, ar fi veterani loiali. Mulți dintre ei ar ajunge în funcție cu planuri deja în minte. Arhitecții Proiectului 2025 – o agendă politică de 900 de pagini pentru următoarea administrație Trump, elaborată de Heritage Foundation, un think-tank trumpist – s-au certat cu Trump după ce democrații au început să folosească proiectul pentru a-l ataca. Cu toate acestea, Trump îmbrățișează ideea de bază conform căreia ar trebui să se întoarcă în funcție cu un personal verificat în prealabil și cu planuri detaliate. Recenta decizie a Curții Supreme de stabilire a unei imunități extrem de largi pentru președinți pare, de asemenea, de natură să-l încurajeze.
Planurile economice ale lui Trump sunt cu siguranță îndrăznețe, dar nu într-un sens bun. Prima iterație a politicii Trump a fost suficient de norocoasă pentru a fi pusă în aplicare într-o perioadă de creștere economică ridicată și inflație scăzută. Următoarea sa întruchipare nu numai că va fi adoptată în circumstanțe mai puțin favorabile, dar va fi și ea de natură mult mai perturbatoare. Campania sa propune o a doua creștere, mult mai mare, a tarifelor, reduceri somptuoase de impozite, un șoc al ofertei de forță de muncă sub forma deportărilor în masă și atacuri la adresa independenței Rezervei Federale.
Toate acestea sunt idei teribile. „În mod normal, dacă elimini forța de muncă migrantă, încerci să obții bunuri din exterior. Și dacă tai bunurile din exterior, încerci să obții forță de muncă migrantă. Dacă le tai pe amândouă, aproape sigur ai inflație, dacă nu chiar stagflație”, spune Adam Posen de la Peterson Institute for International Economics, un think-tank. JPMorgan Chase, o bancă, a estimat că o creștere tarifară de jumătate din mărimea celei pe care o preconizează Trump ar reduce creșterea PIB-ului cu o treime până la jumătate de punct procentual în primul an și ar crește inflația cu 1,5-2 puncte procentuale.
Este greu de imaginat că Trump ar putea să-și pună în practică toate planurile. Președintele are autoritatea de-a crește tarifele pe motive de securitate națională sau ca represalii pentru practici comerciale neloiale. Promisiunea lui Trump de a aplica un tarif general de 20 % la toate importurile și de 60 % la importurile din China nu pare să se încadreze în aceste categorii. Dar, în timp ce instanțele dezbat această chestiune, întreprinderile ar suferi perturbări distructive, probabil agravate de tarifele de retorsiune impuse de alte țări. Unii consilieri cred că Trump ar crește tarifele treptat, ca mijloc de a obține concesii de la partenerii comerciali. Totuși, acest lucru ar putea doar să prelungească agonia și nu ar reduce riscurile unui război comercial.
Reducerile impozitelor personale pe care Trump le-a promulgat în 2017 urmează să expire anul viitor și va trebui să negocieze cu Congresul pentru a le prelungi. El dorește să le reînnoiască pe toate, precum și să pună capăt impozitării bacșișurilor, a orelor suplimentare și a plăților de asigurări sociale. În cazul în care Trump câștigă președinția, modelul nostru electoral oferă democraților o șansă de 34% de a controla Camera Reprezentanților. Ei au planuri diferite, mai puțin risipitoare. În plus, dacă Trump ar conduce America pe un curs fiscal și mai iresponsabil decât cel actual, piețele de obligațiuni s-ar putea revolta în cele din urmă, determinând o reevaluare.
Deportările în masă de amploarea propusă de Trump sunt, de asemenea, puțin probabile. Guvernul federal pur și simplu nu ar avea capacitatea de-a vâna și deporta milioane de oameni, cu excepția cazului în care Trump ar înrola forțele armate sau ar delega forțele de ordine locale și de stat. Ar exista revoltă publică, rezistență din partea statelor și orașelor conduse de democrați și provocări juridice fără sfârșit. „Nu cred că există vreo lume, chiar și în fantezia lui Donald Trump, în care să încerci să trimiți… agenți ICE din ușă în ușă, să aduni 12 milioane de locuitori ai acestei țări și să-i deportezi”, spune Mike Johnston, primarul democrat din Denver. „Nu există nicio capacitate de infrastructură pentru așa ceva și Denver nu va participa niciodată la așa ceva”. Penuria de forță de muncă în industriile care se bazează pe imigranți, cum ar fi agricultura, construcțiile și abatoarele, ar fi de asemenea inflaționistă.
Nerezervat
Dacă Rezerva Federală ar înăspri politica monetară pentru a contracara presiunile inflaționiste ale unor tarife mai mari, ale unei forțe de muncă în scădere sau ale unor cheltuieli somptuoase, Trump ar fi dispus să o atace. Deja, unele persoane din jurul său sugerează ca o administrație Trump să-l submineze pe Jerome Powell, președintele Rezervei Federale, al cărui mandat în această funcție (dar nu și ca membru al consiliului de administrație) expiră în 2026, prin numirea unui președinte „din umbră” care să facă recomandări mai puțin agresive privind ratele dobânzilor. Cu toate acestea, un atac asupra Fed aproape sigur ar îngrozi piețele.
„Piața bursieră este un mecanism de feedback foarte eficient și instantaneu pentru politica economică, care oferă o constrângere asupra tarifelor nebunești, o constrângere asupra chestiunilor nebunești ale Fed, dar probabil nu prea multă constrângere asupra politicii fiscale nesustenabile”, spune Jason Furman, un fost politician democrat care este acum profesor de economie la Universitatea Harvard.
Chiar și presupunând că Trump va ceda în cele din urmă și va atenua sau va abandona unele dintre aceste politici, el ar putea totuși provoca daune uriașe în acest proces. Multe scenarii optimiste se bazează pe prăbușirea piețelor, creșterea inflației sau scăderea creșterii economice pentru a-i reduce entuziasmul.
În plus, nu există nicio cantitate de deportări, creșteri tarifare sau atacuri la adresa Fed care să fie bune pentru economie; singura întrebare este cât de multe daune ar provoca Trump. În cazul în care ar rămâne cu adevărat pe poziții, l-ar pândi inflația, creșterea ratelor dobânzilor și recesiunea.
Politica externă prezintă, de asemenea, riscuri alarmante. Deși consilierii dlui Trump ar putea încerca să schițeze doctrine clare în conformitate cu retorica „America pe primul loc”, șeful lor consideră că politica externă reușește sau eșuează datorită/din cauza forței personalității, nu politicilor. Stilul său este inconsecvent și imprevizibil.
„Dacă fostul președinte Trump este reales, vom plăti o primă enormă pentru haos”, pe măsură ce aliații se străduiesc să își dea seama care vor fi politicile sale, afirmă Kori Schake de la American Enterprise Institute, un alt think-tank.
În timp ce, în timpul primului său mandat, lumea a fost relativ calmă, Trump va reveni de această dată într-o Americă care se confruntă cu războaie în Orientul Mijlociu și în Ucraina.
Trump afirmă că prezența sa impunătoare ar fi suficientă pentru a rezolva războiul din Ucraina în 24 de ore de la alegerea sa – înainte chiar de-a fi inaugurat. Ce înseamnă acest lucru, dacă înseamnă ceva, este greu de evaluat. Principalii candidați pentru posturile de vârf în domeniul securității naționale într-o a doua administrație Trump au o gamă largă de opinii referitoare la Ucraina. Mike Pompeo, fost secretar de stat și potențial viitor ministru al apărării, pledează pentru acordarea Ucrainei a 600 de miliarde de dolari în armament pentru a forța Rusia să se așeze la masa negocierilor. J.D. Vance, care ar putea fi vicepreședinte, pare să creadă că orice dolar cheltuit pentru Ucraina este un dolar irosit. Pe cine va asculta în cele din urmă Trump este extrem de greu de prevăzut – de multe ori, punctul său de vedere este decis de ultima persoană cu care a vorbit.
Indiferent cine va fi ales președinte, pare din ce în ce mai probabil ca Ucraina să fie nevoită să abandoneze sau cel puțin să pună deoparte ambiția sa de-a revendica o mare parte din teritoriul furat de Rusia. Având în vedere ostilitatea republicanilor față de ajutorul militar pentru Ucraina propus de administrația Biden, pare puțin probabil ca o Cameră a Reprezentanților condusă de republicani să aprobe încă o porție mare – și este greu de imaginat că Trump va protesta foarte strident. Dar un abandon american brusc și dezordonat al Ucrainei l-ar încuraja pe Vladimir Putin, dictatorul Rusiei, și ar crește riscul pe care acesta îl reprezintă pentru vecinii săi.
Există multe alte scenarii de coșmar. Ar putea Trump, de fapt, să anuleze garanția de securitate colectivă care stă la baza alianței NATO prin refuzul de a contracara o nouă agresiune rusă? Ar refuza el să trimită forțe americane pentru a ajuta Taiwanul în cazul unei blocade sau invazii chineze? I s-ar da Israelului mână liberă să facă ce poftește în Orientul Mijlociu, inclusiv să atace instalațiile iraniene de producție de petrol și de arme nucleare? Toate acestea sunt posibile. Trump are o profundă aversiune față de război, dar și o puternică dorință de-a evita să pară slab.
Unele tendințe vagi, dar îngrijorătoare, pot fi intuite. Atât Trump, cât și partidul său nu sunt înclinați să semneze nicio inițiativă internațională semnificativă privind schimbările climatice. Dar cele mai importante sunt posibilitățile care nu pot fi excluse: o capitulare forțată a Ucrainei, prăbușirea NATO, extinderea războiului în Orientul Mijlociu și așa mai departe.
Poate cele mai grave dintre toate sunt amenințările pe care Trump le reprezintă pentru democrația americană și statul de drept. Nu există nicio îndoială legată de instinctele sale autocratice. Pentru a rămâne la putere după pierderea alegerilor din 2020, Trump a încercat să submineze funcționarii electorali și a încurajat o răscoală, ceea ce a dus în cele din urmă la devastarea Capitoliului de către susținătorii săi la 6 ianuarie 2021. De atunci, nu a mai revenit asupra deciziei. El insistă în continuare că alegerile au fost furate; îi numește „deținuți politici” pe cei condamnați pentru infracțiunile comise atunci și s-a angajat să îi grațieze; s-a gândit să anuleze licențele unor radiodifuzori importanți; își numește adversarii politici „dușmanul din interior”, care ar trebui abordat prin forță militară. Un număr uimitor de persoane care lucrează îndeaproape cu Trump au rămas îngrozite. John Kelly, un fost șef de cabinet, l-a numit recent „fascist”.
Adevărata întrebare, în schimb, este dacă instituțiile americane ar fi capabile să îl constrângă. Instanțele și constituția americană ar fi cel mai bun control asupra capriciilor autocratice ale lui Trump. La urma urmei, numeroasele procese intentate de Trump pentru a anula rezultatul alegerilor din 2020 nu au dus nicăieri. Trump nu ar putea determina Congresul să adopte modificări constituționale care să îi permită un al treilea mandat, de exemplu. De asemenea, nu ar avea prea multă influență asupra guvernelor statelor conduse de democrați. Deși și-a consolidat controlul asupra Partidului Republican, făcând aproape imposibilă punerea sa sub acuzare, în Congres ar exista în continuare republicani care s-ar împotrivi celor mai rele instincte ale sale.
Din aceste motive, unii politologi consideră că instituțiile americane vor absorbi fără probleme șocul unei a doua președinții Trump. Din cele 40 de guverne populiste din întreaga lume între 1985 și 2020, identificate de Kurt Weyland de la Universitatea din Texas, doar șapte au degenerat în autoritarism. Iar acele țări nefericite aveau instituții slabe și fuseseră măcinate de nenumărate crize. „Nu cred Trump ar putea face mai mult rău într-un al doilea mandat decât în primul”, spune Weyland. Democrații ar putea controla Camera Reprezentanților, asigurând un guvern divizat de la început. Dar chiar dacă republicanii ar începe un al doilea mandat al lui Trump controlând ambele camere ale Congresului, democrații ar putea obține rezultate bune la alegerile intermediare din 2026, limitându-l pe Trump pentru restul președinției sale.
Chiar dacă riscul unei prăbușiri catastrofale a democrației americane este scăzut, un al doilea mandat Trump ar corupe totuși instituțiile democratice. Benjamin Wittes, redactor-șef al Lawfare, o publicație de securitate națională, avertizează că Trump va reprezenta un pericol mai mare pentru statul de drept din trei motive: în primul rând, „adulții nu vor mai fi în cameră”, spre deosebire de primul său mandat; în al doilea rând, „el pare, cel puțin din punct de vedere retoric, obsedat de răzbunare”, după ce a trecut prin patru proceduri penale separate; și în al treilea rând, va fi încurajat de triumful său „parțial legal și parțial electoral asupra forțelor care au încercat să-l împiedice”.
Trump va respinge aproape sigur acuzațiile federale împotriva sa. De asemenea, probabil îi va grația pe autorii revoltelor din 6 ianuarie. El a promis să pună capăt independenței Departamentului de Justiție, o normă încă de la scandalul Watergate. Acest lucru i-ar permite să inițieze investigații asupra dușmanilor săi politici. „Există un întreg set de considerații de ordin secundar care decurg din aceasta. Odată ce știi că există astfel de urmăriri selective, îți vei calibra diferit comportamentul”, spune Brendan Nyhan de la Dartmouth College.
Intimidare
Ideea că Trump s-ar putea folosi de instituțiile statului pentru a-i intimida pe potențialii critici a fost adusă în discuție săptămâna aceasta, când Jeff Bezos, proprietarul miliardar al Washington Post, a împiedicat publicarea unei declarații de susținere a Kamalei Harris. Bezos a declarat că încearcă să consolideze reputația de independență a ziarului, nu să obțină favoruri de la Trump, însă aproximativ o zecime dintre abonații Post au ajuns la concluzia opusă și și-au anulat abonamentele. Există, de asemenea, riscul ca extremiștii violenți, precum miliția Proud Boys, să se simtă încurajați să hărțuiască adversarii politici ai lui Trump.
De asemenea, probabil că Trump va încerca să-și pună amprenta asupra birocrației federale. El ar putea invoca o autoritate cunoscută sub numele de Programul F, care i-ar permite să concedieze mulți funcționari publici de nivel inferior. El a vorbit, de asemenea, despre concedierea generalilor de top ai Americii, pe care îi consideră prea „woke”. Există posibilitatea ca acesta să încerce să-l forțeze pe Powell să demisioneze sau să pretindă că are autoritatea (care nu a fost testată din punct de vedere juridic) de a-l concedia. Toate acestea ar politiza părți ale guvernului care până acum au fost relativ ferite de astfel de ingerințe.
Aceste scenarii pot părea banale în comparație cu o alegere furată sau cu instaurarea unei dictaturi, dar ar avea consecințe grave. Aplicarea selectivă și motivată politic a legii nu ar fi doar o nedreptate în sine, ci și o amenințare la adresa puterii economice a Americii, speriind întreprinderile și descurajând investițiile. În plus, este puțin probabil ca astfel de abuzuri să înceteze atunci când Trump își va încheia mandatul. Având în vedere polarizarea politică din ultimele decenii, odată ce unul dintre partidele americane a încălcat o normă, celălalt probabil îi va urma exemplul, fie și numai pentru a rămâne competitiv. Încrederea în statul de drept ar fi greu de restabilit.
Mulți americani consideră ipocrite declarațiile democraților despre riscurile unui nou mandat al lui Trump. Ei cred că democrații au înarmat sistemul de justiție împotriva lui Trump, și nu invers. Ei văd mandatul lui Biden ca pe-o litanie de eșecuri în materie de politică externă mult mai grave decât tot ceea ce s-a întâmplat în timpul mandatului lui Trump. Creșterea inflației în mandatul lui Biden este o dovadă în ochii lor că Trump este un manager economic mai bun. Dar votul pentru Trump pe baza acestor presupuneri ar fi extrem de riscant pentru America și pentru lume. >>
