Cât de eficiente și sigure sunt lămpile cu ultraviolete împotriva coronavirusului?

De când au aflat de la televizor sau de pe Internet că lămpile cu ultravioletele pot distruge noul coronavirus, mulți români s-au întrebat dacă nu cumva ar merită să își cumpere chiar ei astfel de dispozitive, pentru dezinfectarea casei și a hainelor.

Ce-i drept, lămpile care se găsesc online sunt destul de scumpe. Dar cum COVID 19 este o boală nouă, imprevizibilă și periculoasă pentru noi toți, poate că ar merita să dăm banii. Sau n-ar merita?

Până la urmă, e și greu de înțeles de ce – dacă lămpile distrug într-adevăr virusul – nu ne-a recomandat încă niciun medic să le folosim acasă. Că doar în spitale ele sunt deja utilizate! Și-atunci, cum am putea noi să credem că niște dispozitive care ucid SARS-CoV-2 într-o anumită clădire (în speță cea a spitalului) n-o vor face și la altă adresa (adică în apartamentul nostru, spre exemplu)?

Realitatea e puțin mai complexă de atât.

Într-adevăr, unele lămpi cu utraviolete chiar pot distruge atât SARS-CoV-2 cât și alte virusuri periculoase pentru om. Dar o fac numai în anumite condițîi. În plus, există o serie de motive întemeiate pentru care nimeni nu ne-a recomandat să avem astfel de lămpi în sufragerii și în debaralele cu haine.

De când și de ce se folosesc, de fapt, ultavioletele la distrugerea virusurilor, dar și care sunt motivele pentru care tehnologia nu poate fi folosită decât în anumite locuri și în condițîi stricte, a explicat pe larg pentru Ziare.com cercetătorul Florina Raicu, doctor în medicină și în genetică moleculară și cadru didactic universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Carol Davila din București.

Nu toate ultravioletele omoară virusurile. Care sunt singurele eficiente

„Ultravioletele produse artificial ca să omorâm microorganismele (adică virusurile și bacteriile) sunt utilizate încă din 1878 și ele au devenit nelipsite mai ales în spitale, și, în anumite condiții, în birouri, fabrici, transport, bănci etc.

Pandemia de coronavirus a condus la o explozie a ofertei de tot felul de dispozitive de decontaminare bazate pe UV, fabricanții de echipamente UV înregistrând vânzări record în contextul actual.

Însă trebuie să înțelegem corect modul în care funcționează aceste dispozitive, dacă ele sunt sau nu eficiente, și, mai ales, dacă nu cumva ne pot provoca mai mult rău decât bine.

(Dacă nu înțeleg aceste lucruri – n.red.) oamenii pot ajunge să cheltuiască bani pe dispozitive inutile sau care i-ar putea chiar îmbolnăvi.

În plus, deși infectarea cu SARS-CoV-2 presupune riscuri majore pentru toată lumea, nu ajută la nimic să dezvoltăm manii, concentrand-ne exagerat pe măsuri ineficiente”, a precizat Florina Raicu.

Ce-ar trebui să știm, înainte de toate? Iată ce spune cercetătorul.

„Gama de radiațîi ultraviolete cuprinde 3 tipuri: UV-A, UV-B și UV-C.
UV-A și UV-B naturale, singurele care ajung la suprafață Pământului, sau artificiale (cele produse de lămpile de la solar) sunt cele de care beneficiem atunci când facem cu măsură plajă (abuzul de expunere cauzând însă arsuri și cancer de piele). Dar ele nu au niciun efect asupra virusurilor.

Dacă ne dorim să eliminăm coronavirusul, va trebui să-i administrăm radiație UV-C artificială – cea eficientă.

Ea trebuie să fie generată artificial pentru că noi nu avem parte în mod natural de UV-C, pe Pământ. Ea este filtrată în mare parte de către stratul de ozon din stratoferă.

Studiile au arătat că UV-C artificială inactivează virusurile de tip Sars-Cov, la intensitatea de 90 W/cm2, la distanța de 3 – 80 cm, cu o expunere între de 15-60 min în condiții de laborator. Iar regula este: cu cât distanța față de obiectul vizat (pentru dezinfecție – n.red.) se mărește, cu atât intensitatea și timpul de expunere trebuie să fie mai mari”, a explicat Florina Raicu.

Ne luăm lampă UV sau nu? Recomandarea fermă a specialistului

Pe de o parte, am putea răsufla ușurați: lămpi UV-C se găsesc la vânzare, pe internet! Să ne cumpărăm oare? Și dacă da, de care: mari sau mici, cu picior sau suspendate, ieftine sau mai scumpe (în speranța că prețul mare ar putea însemna că ele sunt chiar mai eficiente)?

Ei bine, nu vă grăbiți prea tare să faceți calcule! Cercetătorul ne-a explicat clar de ce în niciun caz n-ar trebui să ne cumpărăm lămpi UV-C cu care să ne dezinfectam hainele sau locuința.

„Trebuie spus că fără protecție, la UV de tip C nu ar trebui să se expună nimeni! Dacă durează ore că să te arzi cu UV A sau UV B la soare, la UV C durează secunde. Nu trebuie expuse direct pielea și ochii (deci, practic, nimic din trupul nostru – n.red.)! Expunerea ochilor poate produce inflamarea corneei și pierderea temporară sau chiar permanentă a vederii deoarece se poate distruge retina.

Deci, fără costum și ochelari de protecție nu ne expunem la UV-C! Astfel de dispozitive nu au ce caută într-un apartament!”, a explicat specialistul.

Ultravioletele și dezinfecția locuinței: Mai repede distrugem ce avem prin casă, în loc să omorâm coronavirusul

E drept că radiațiile UV-C ucid virusurile. Dar nu în orice condiții.

„Dezinfectarea eficientă a suprafețelor cu UV-C este problematica în cazul virusurilor. Cheia este să aplicăm corect UV-C pe suprafețe în așa fel încât să aibă efect.

Această modalitate de decontaminare cu ajutorul radiației UV-C este eficientă exclusiv pe suprafețe solide și plane care pot fi expuse în întregime (pardoseli, paturi de spital, mese, scaune etc) sau a particulelor aflate în suspensie în aer/apă doar dacă există un flux care să agite/miște acele particule, procesul fiind însoțit obligatoriu de circulare și de filtrare”, a mai spus Florina Raicu.

Potrivit cercetătorului, pe lângă faptul că e foarte riscantă, folosirea unei lămpi UV C de către un nespecialist, într-un spațiu casnic, are toate șansele să fie și total ineficientă.

„În raza de acțiune (a lămpii, în timpul dezinfectiei unui spațiu – n.red.) nu trebuie să se afle niciun fel de obstacol care să ecraneze efectul radiației UV (…)

Și când spun obstacol nu mă gândesc la vreun obiect de mari dimensiuni, ci chiar și la particule de praf. Un obiect plin de praf, chiar plan, nu va putea fi decontaminat corect.

Oricum toate suprafețele neregulate sunt complicat de decontaminat prin iradiere. Lumina nu bate pe ‘partea întunecată a lunii’. Cam așa se întâmplă și cu ultravioletele. Din păcate ele nu ‘bat în umbră'”, a explicat Florina Raicu.

Cu alte cuvinte, dacă vrem să decontaminăm un scaun, putem foarte bine să-l spălăm și să-l ștergem cu dezinfectant. Dacă în loc să facem asta încercăm să-l tratăm cu radiațîi UV-C, va fi și ineficient și riscant pentru sănătatea noastră. Deci total lipsit de sens.

În plus, expuse la UV-C, obiectele din casă se vor deterioara.

„Obiectele de plastic vor suferi cel mai mult pentru că devin casante. E așa numită ‘îmbătrânire a plasticului’, care se va face rapid, (iar materialul – n.red.) își va modifică culoarea chiar după prima rundă de expunere prelungită.

Trebuie spus că tot ceea ce achiziționăm și poartă eticheta ‘UV resistant’ se referă la testarea produsului la UV-B, nu la UV-C, deoarece în mod natural această radiație nu ajunge la suprafață pământului.

La fel de mult vor suferi obiectele metalice vopsite care vor scoroji, iar cele exclusiv metalice se vor coroda din cauza ozonului, care este un oxidant puternic”, a explicat Florina Raicu.

Hainele de stradă, aproape imposibil de dezinfectat cu radiații. Iată de ce

Cercetătorul spune și că dacă cineva ar insistă să își expună hainele la radiații UV-C, are șanse bune să și le strice fără vreo garanatie că ar distruge și virusurile de pe ele.

„Revenind la întrebarea legată de haine și încălțăminte, trebuie să luăm suplimentar în considerare multiple aspecte: cum realizăm expunerea lor având în vedere cele explicate mai sus?

Că să facem treaba corect trebuie expuse toate părțile de la o distanță mică pentru un anumit număr de minute. Credeți că puteți face acest lucru la fiecare intrare a familiei în locuința? La fiecare haina, pe față și pe dos? Plus încălțămintea?

Apoi, hainele vor suferi modificări de culoare și calitate, în principal cele închise la culoare, căci absorb mai mult.i
Gândiți-va ce se întâmplă cu draperiile expuse la soare în timp, cu mențiunea că în acest caz sunt afectate de UV-A și UV-B, care sunt mai blânde. Dacă la plajă, unde aceste radiații acționează, ne ardem în câteva ore, la UV-C durează secunde. Deci degradarea calitativă a hainelor va fi accelerată!

În plus, este ineficientă expunerea din cauza texturilor diferite ale țesăturilor pentru că la scară microscopică lucrurile stau diferit, microorganismele putând fi legate de particulele de praf ce impregnează țesăturile într-un mod inaccesibil radiației. Apoi depinde dacă vorbim de fibre sintetice sau naturale etc.

În concluzie eu nu recomand folosirea lămpilor germicidale pentru dezinfecția hainelor și a încălțămintei acasă cu scopul clar de eliminare a Sars-CoV-2″, a mai spus specialistul.

Nici măcar lămpile UV cu ozon nu sunt indicate? Doar numele ne duce cu gândul la sănătate curată!

„Un alt potențial pericol este producerea de ozon că urmare a procesului de ozonificarea a aerului din spațiile în care funcționează aceste lămpi UV-C.

Ne-a intrat în cap că ‘ozonul este sănătate curată’! Doar mergem la munte să respirăm ‘ozon’, nu? Este o prostie maximă! Cu cât urcăm mai mult, concentrația devine mai ridicată și asociem aerul curat cu acest miros. De fapt, noi acolo inspirăm aer curat pentru că suntem departe de poluanțîi atmosferici de la nivelul solului, nu pentru că inspirăm ozon.

Oamenii pot doar mirosi ozonul (fiind asemănător clorului – n.red.), când acesta ajunge la o concentrație de 10 părți la milion. Dar prezența sa în troposfera (la suprafața pământului, inclusiv), în concentrații mari, este toxică pentru organismul uman.

Expunerea la concentrații de ozon de 70 de părți la milion produce dureri de cap, iritații ale ochilor și mucoasei respiratorii. Are efect distructiv asupra materiilor organice, coroziv asupra metalelor deoarece este un oxidant puternic și degradează plasticul”.

În aceste condiții, e bine sau rău dacă o lampă UV-C generează ozon? Potrivit cercetătorului citat, în principiu, generarea de ozon poate fi un semn că dezinfecția a funcționat.

Dar „generatoarele de ozon pe baza de UV-C din comerț sunt folosite în principal pentru eliminarea mirosurilor din diferite spațîi având astfel un efect sanitar, însă nu au efecte reale decât dacă sunt folosite peste limita admisă a concentrației compatibile cu păstrarea sănătății umane.

Utilizarea ozonului în medicină pentru tratarea diferitelor afecțiuni, de care poate a auzit multă lume, este considerat medicină alternativă și nu are niciun suport științific”, a mai spus Florina Raicu.

Cu alte cuvinte, aceste dispozitive ori sunt folosite într-o manieră care ne poate îmbolnăvi, ori sunt ineficiente, spune specialistul.

Cum aleg specialiștii lămpile. Nu se poate învața peste noapte

Cu titlu informativ, Florina Raicu ne-a vorbit despre câțiva parametri pe care specialiștii îi iau în considerare, atunci când aleg o lampa UV-C. Vorbim despre parametri pe care nu-i putem nici calcula și nici măcar aproxima acasă. Iată despre ce este vorba.

„Există (pentru specialiștii care înțeleg în profunzime aceste lucruri – n.red.) formule cu ajutorul cărora se stabilește eficientă radiației și ele iau în calcul următorii parametri:

– lungimea de undă (contează tipul de lampa): cele pe baza de vapori de mercur emit la 253.7 nm și 185nm, cele UVC LED emit între 255 și 280 nm, iar cele cu xenon emit în întreg spectrul, dar cu un peak la 230 nm;

– intensitatea radiației UVC – este dificil de calculat puterea de iradiere efectivă a lămpii doar în baza puterii de consum menționate (adică acel număr de 30, 60, 90 watt din specificații), pentru că de multe ori eficientă conversiei nu este declarată de producător și depinde în mare măsură de: geometrie, existența amplificatorului prin reflexie (lămpile eficiente au întotdeauna și un sistem care să crească eficientă prin fenomenul de reflexie, și se folosesc materiale de aluminiu în general amplasat opus direcției de expunere), tipul de sticlă folosit la bulb etc;

– tipul de spațiu în care se acționează (delimitat sau deschis). În spații deschise sistemele nu au nicio eficiență;

– distanța față de suprafață de decontaminat. Pentru dezinfectarea suprafețelor expunerea se face direct, de la o distanță de 30-90 cm, altfel nu are efect.

– timpul de acțiune – între 15-30 de minute. Trecerea rapidă prin tunelurile cu UV-C nu are niciun efect de decontaminare.

Noi, acasă, nu putem face toate aceste estimări în mod corect pentru că marea majoritate a oamenilor nu se pricep și orice abateri de la aceste calcule influențează eficiența procedurii. Improvizațiile sunt inutile, iar excesele pot să ne coste sănătatea!”, a explicat Florina Raicu.

Uneori, și la spital radiațiile sunt folosite greșit

Florin Raicu spune că și parte dintre specialiști au ajuns să se folosească tehnologia de dezifectie cu UV-C într-o manieră greșită și ineficientă.

„Am văzut în media românească apariția unor dispozitive produse local și recomandate multor spitale. Ba chiar le-am văzut instalate la intrarea principala în unele spitale. Este cea mai mare prostie!

În cazul respectivelor dispozitive, distanța față de subiect este mult prea mare, unele lămpi sunt orientate perpendicular de direcția de înaintare prin tunel astfel încât trecerea prin raza de acțiune este infimă, iar timpul în care se face decontaminarea este nesemnificativ, intensitatea UV-C este slabă, iar spațiul deschis! În concluzie, nu aduc nicio protecție!”, a conchis cercetătorul.

Sursa: Ziare.com