Catastrofa alimentară globală. A început numărătoarea inversă

„Prin invadarea Ucrainei, Vladimir Putin va distruge viețile oamenilor departe de câmpul de luptă – și la o scară pe care până și el o poate regreta. Războiul lovește un sistem alimentar global slăbit de covid-19, schimbările climatice și un șoc energetic. Exporturile Ucrainei de cereale și semințe oleaginoase s-au oprit în mare parte, iar cele ale Rusiei sunt amenințate. Împreună, cele două țări furnizează 12% din caloriile comercializate. Prețurile grâului, în creștere cu 53% de la începutul anului, au crescut cu încă 6% pe 16 mai, după ce India a declarat că va suspenda exporturile din cauza unui val de căldură alarmant”, scrie The Economist.

<< Ideea larg acceptată a unei crize a costului vieții nu începe să surprindă gravitatea a ceea ce ar putea urma. António Guterres, secretarul general al ONU, a avertizat pe 18 mai că lunile următoare amenință cu „spectrul unei penurii alimentare globale” care ar putea dura ani de zile. Costul ridicat al alimentelor de bază a ridicat deja numărul persoanelor care nu pot fi sigure că vor mânca suficient cu încă 440 de milioane, la 1,6 miliarde. Aproape 250 de milioane sunt în pragul foametei. Dacă, așa cum este probabil, războiul se va prelungi și proviziile din Rusia și Ucraina vor fi limitate, sute de milioane de oameni ar putea cădea în sărăcie. Tulburările politice se vor răspândi, copiii vor fi piperniciți și oamenii vor muri de foame.

Putin nu trebuie să folosească mâncarea ca armă. Penuria nu este rezultatul inevitabil al războiului. Liderii lumii ar trebui să vadă foametea ca pe-o problemă globală care necesită urgent o soluție globală.

Rusia și Ucraina furnizează 28% din grâul comercializat la nivel mondial, 29% din orz, 15% din porumb și 75% din uleiul de floarea soarelui. Rusia și Ucraina contribuie cu aproximativ jumătate din cerealele importate de Liban și Tunisia; pentru Libia și Egipt cifra este de două treimi. Exporturile de alimente ale Ucrainei furnizează calorii pentru a hrăni 400 de milioane de oameni. Războiul a întrerupt aceste provizii, deoarece Ucraina și-a minat apele pentru a descuraja un asalt, iar Rusia blochează portul Odesa.

Chiar înainte de invazie, Programul Alimentar Mondial a avertizat că 2022 va fi un an teribil. China, cel mai mare producător de grâu, a declarat că, după ce ploile au întârziat plantarea anul trecut, această cultură ar putea fi cea mai proastă din toate timpurile. Acum, pe lângă temperaturile extreme din India, al doilea cel mai mare producător din lume, lipsa ploii amenință să distrugă recoltele din alte coșuri, de la centura de grâu a Americii până în regiunea Beauce din Franța. Cornul Africii este devastat de cea mai mare secetă din ultimele patru decenii. Bun venit în era schimbărilor climatice.

Toate acestea vor avea un efect grav asupra săracilor. Gospodăriile din economiile emergente cheltuiesc 25% din bugetul lor pe alimente – iar în Africa subsahariană până la 40%. În Egipt, pâinea oferă 30% din toate caloriile. În multe țări importatoare, guvernele nu își pot permite subvenții pentru a spori ajutorul pentru cei săraci, mai ales dacă importă și energie – o altă piață în agitație.

Criza amenință să se înrăutățească. Ucraina a livrat deja o mare parte din recolta de vara trecută înainte de război. Rusia încă reușește să-și vândă cerealele, în ciuda costurilor suplimentare și a riscurilor pentru expeditori. Totuși, acele silozuri ucrainene care nu sunt deteriorate de lupte sunt pline de porumb și orz. Fermierii nu au unde să-și depoziteze următoarea recoltă, care urmează să înceapă la sfârșitul lunii iunie și care, prin urmare, poate putrezi. Și le lipsește combustibilul și forța de muncă pentru a o planta pe cea următoare. Rusia, la rândul ei, ar putea să nu aibă unele provizii de semințe și pesticide, pe care le cumpără de obicei din Uniunea Europeană.

În ciuda creșterii prețurilor la cereale, fermierii din alte părți ale lumii ar putea să nu compenseze deficitul. Un motiv este că prețurile sunt volatile. Mai rău, marjele de profit se micșorează, din cauza creșterii prețurilor la îngrășăminte și la energie. Acestea sunt principalele costuri ale fermierilor și ambele piețe sunt perturbate de sancțiuni și luptă pentru gaze naturale. Dacă fermierii reduc îngrășămintele, randamentele globale vor fi mai mici la momentul nepotrivit.

Răspunsul politicienilor îngrijorați ar putea înrăutăți o situație deja proastă. De la începutul războiului, 23 de țări, din Kazahstan până în Kuweit, au declarat restricții severe la exporturile de alimente, care acoperă 10% din caloriile comercializate la nivel global. Mai mult de o cincime din toate exporturile de îngrășăminte sunt restricționate. Dacă comerțul se oprește, va urma foametea.

Scena este pregătită pentru jocul învinovățirilor, în care Occidentul îl condamnă pe Putin pentru invazia sa, iar Rusia condamnă sancțiunile occidentale. Într-adevăr, perturbările sunt în primul rând rezultatul invaziei lui Putin și unele sancțiuni le-au exacerbat. Argumentul ar putea deveni cu ușurință o scuză pentru inacțiune. Între timp, mulți oameni vor fi înfometați, iar unii vor muri.

În schimb, statele ar trebui să acționeze împreună, începând prin a menține piețele deschise. Săptămâna aceasta, Indonezia, sursă de 60% din uleiul de palmier din lume, a ridicat interdicția temporară a exporturilor. Europa ar trebui să ajute Ucraina să-și livreze cerealele pe calea ferată și rutieră către porturile din România sau din Țările Baltice, deși chiar și cele mai optimiste prognoze spun că doar 20% din recoltă ar putea fi astfel exportată. Și țările importatoare au nevoie de sprijin, astfel încât să nu ajungă să fie răsturnate de facturi enorme. Rezervele de urgență cu cereale ar trebui să meargă doar către cei mai săraci. Pentru alții, finanțarea importurilor în condiții favorabile, poate furnizate prin FMI, ar permite dolarilor donatorilor să meargă mai departe. Reducerea datoriilor poate ajuta, de asemenea, la eliberarea resurselor vitale.

Există loc pentru alternative. Aproximativ 10% din toate cerealele sunt folosite pentru a produce biocombustibil; iar 18% din uleiurile vegetale merg la biodiesel. Finlanda și Croația au slăbit regulile care impun ca benzina să includă combustibilul din culturi. Alții ar trebui să le urmeze exemplul. O cantitate enormă de cereale este folosită pentru hrănirea animalelor. Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură, cerealele reprezintă 13% din hrana uscată pentru bovine. În 2021, China a importat 28 de milioane de tone de porumb pentru a-și hrăni porcii, mai mult decât exporta Ucraina într-un an.

O ușurare imediată ar veni din ruperea blocadei Mării Negre. Aproximativ 25 de milioane de tone de porumb și grâu, echivalentul consumului anual al tuturor economiilor cel mai puțin dezvoltate din lume, sunt captive în Ucraina. Trei țări trebuie aduse la masa comună: Rusia trebuie să permită transportul ucrainean; Ucraina trebuie să demineze proximitatea Odesei; iar Turcia trebuie să lase escortele navale să treacă prin Bosfor.

Nu va fi ușor. Rusia, care se luptă în teatrul de operațiuni, încearcă să sugrume economia Ucrainei. Ucraina este reticentă în a-și curăța minele. A-i convinge să cedeze va fi o sarcină pentru țări, inclusiv India și China, care au stat pe tușa războiului. Convoaiele pot necesita escorte armate susținute de o coaliție largă. Hrănirea unei lumi fragile este treaba tuturor. >>

„The Putin Show”. Cum se vede în Rusia războiul din Ucraina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here