<< Atunci când protestele din Kazahstan, o țară bogată în petrol, cu 19 milioane de locuitori, s-au transformat în tulburări de masă, în primele zile ale noului an, președintele Kassem-Jomart Tokaiev a știut pe cine să sune. La primele ore ale zilei de 6 ianuarie, a apelat Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). În câteva ore, parașutiștii ruși și forțele speciale din Belarus se îmbarcau în avioane cu direcția Almaty, gata să-l ajute pe domnul Tokaiev să pună revolta sub control. Dar ce este este OTSC? >>
- Un articol The Economist
<< Pe măsură ce războiul rece se apropia de sfârșit, în iulie 1991, Pactul de la Varșovia, o alianță a opt state socialiste și răspunsul Uniunii Sovietice la NATO, s-a dizolvat. Mai puțin de un an mai târziu, Rusia și cinci dintre aliații săi din Comunitatea Statelor Independente au semnat un nou Tratat de Securitate Colectivă, care a intrat în vigoare în 1994.
Era mai mic, mai slab și mai puțin ambițios decât Pactul de la Varșovia. Și cu puterea rusă la ralenti, mulți ani grupul a făcut foarte puține. Dar în 2002, pe măsură ce Asia Centrală se profila din ce în ce mai vizibil în geopolitică – în anul precedent, America invadase Afganistanul – respectiva inițiativă s-a declarat Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, o alianță militară în toată regula. Astăzi numără șase membri: Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia și Tadjikistan (Uzbekistanul a părăsit clubul în 2012).
Pentru Rusia, OTSC este un instrument util pentru a-și strânge șurubul asupra Asiei Centrale, atât împotriva Vestului, cât și a Chinei. Asta și justifică instalațiile militare rusești din țările membre, oferind în același timp drept de veto Rusiei asupra oricăror altor baze străine în regiune. La rândul lor, membrii OTSC beneficiază de cooperarea cu forțele armate avansate ale Rusiei, inclusiv de instruire și vânzări de arme la prețuri reduse.
În ultimul deceniu, ambițiile OTSC au crescut. În 2007, a fost de acord să creeze o forță de menținere a păcii cu 3.600 de oameni, iar doi ani mai târziu a stabilit o forță de reacție rapidă formată din ceea ce susține că sunt 20.000 de trupe de elită și care e menținută în alertă maximă. Alianța a desfășurat, de asemenea, exerciții comune cu o frecvență din ce în ce mai mare, inclusiv o serie de exerciții „anti-terorism” de profil înalt, în vara și toamna trecute, ca răspuns la haosul tot mai mare din Afganistanul aflat în apropiere.
Până în această săptămână, totuși, niciun membru OTSC nu invocase vreodată articolul 4 din Tratatul său, o clauză de apărare reciprocă asemănătoare cu mai cunoscutul articol 5 al NATO. Haosul în creștere din Kazahstan, pe care dl Tokaiev l-a pus pe seama „bandelor teroriste” antrenate în străinătate – țapii ispășitori preferați de majoritatea dictatorilor din Asia Centrală când se confruntă cu mișcări anti-regim — au schimbat asta. Prim-ministrul Armeniei, Nikol Pașinian, care deține președinția rotativă a OTSC, a declarat că grupul a fost de acord să trimită trupe de menținere a păcii. Pe lângă Rusia și Belarus, Tadjikistanul și Armenia au convenit să trimită contingente modeste.
Răspunsul rapid al alianței poate fi un semn liniștitor pentru ceilalți lideri autoritari ai clubului, inclusiv Alexander Lukașenko, din Belarus, care a primit anul trecut asistență rusă (dar nu prin OTSC), și Emomali Rahmon, din Tadjikistan, aflat la putere de 28 de ani. În 2010, când Kârgâzstanul a cerut ajutorul grupului pentru a înăbuși un focar de violență, Rusia a refuzat să intervină. Un deceniu mai târziu și cu războaiele din Ucraina și Siria la centură, încrederea Rusiei a crescut.
Totuși, aliații Rusiei pot avea și unele motive de nelinișt. OTSC nu a sprijinit războaiele Rusiei împotriva Georgiei, în 2008, și Ucrainei, în 2014, fiind, de înțeles, precaut față de precedentul ca trupele ruse să ia bucăți de teritoriu din fostele state sovietice. Vladimir Putin, președintele Rusiei, a susținut de multă vreme că, precum Ucraina, Kazahstanul nu este o țară reală, ci pur și simplu o parte din „lumea mare a Rusiei”. Supraviețuirea domnului Tokaiev în funcție poate avea prețul suveranității țării sale. „OTSC a dovedit acum că este o alianță defensivă”, glumește istoricul Serghei Radcenko, făcând ecou vechilor glume sovietice despre Pactul de la Varșovia: „Își invadează doar propriii membri”. >>
OTSC folosește tactici ale Pactului de la Varșovia pentru a zdrobi revolta populară din Kazahstan
