„Ar putea un asasin să-l omoare pe Putin? Așa cum cel de-al Doilea Război Mondial nu s-ar fi petrecut fără voința demonică a lui Adolf Hitler, tot așa și invazia Ucrainei – și vărsarea de sânge îngrozitoare și nespusa suferință umană – este războiul lui Putin. Poate fi el oprit? Vestea proastă este că șansele nu arată bine în acest moment”, scrie istoricul Nigel Jones în The Spectator.
<< Putin este protejat 24/7 de unul dintre cele mai puternice detalii de securitate din lume, care l-a sigilat într-o bulă închisă. Orice acces la el este strict – aproape maniacal – controlat, aproape în același mod în care a fost pentru Stalin și Hitler. Șansele ca un asasin singuratic din afară precum Fanny Kaplin – o evreică ucraineană, care, în 1918, a tras trei gloanțe în liderul bolșevic Lenin, declanșând o serie de AVC-uri care l-au schilodit și în cele din urmă l-au ucis pe dictatorul sovietic – să ajungă la dictator sunt zero. Dacă Putin va fi oprit, înlăturat, arestat sau asasinat, autorii unei asemenea tentative vor trebui să provină din interiorul clicii sale. Vremurile disperate generează măsuri disperate și doar atunci când clica crede că propriul viitor îi este pus în pericol direct de acțiunile din ce în ce mai periculoase ale lui Putin este probabil ca aceasta să acționeze.
Putin și-a umilit deja în mod public membrii cercului său interior, mustrându-i atunci când au ridicat cele mai blânde întrebări despre acțiunile sale. Ei nu pot avea prea multă afecțiune pentru acest om extrem de neiubit. Dar îndoielile lor crescânde cu privire la el le vor depăși temerile pentru viitorul lor?
Istoria este plină de exemple de asasinate reușite comise de intimii conducătorilor dictatoriali. Iulius Caesar a fost, desigur, ucis de membrii Senatului roman; numeroși împărați romani precum Caligula au fost uciși de gărzile lor pretoriene, iar cel puțin unul – Claudius – a fost probabil otrăvit de propria oție, Agrippina. În vremurile moderne, regele Faisal al Arabiei Saudite a fost ucis în 1975 de propriul său nepot, în timp ce prim-ministrul Indiei, doamna Indira Gandhi, a fost împușcată în 1984 de gărzile de corp sikh, revoltate de atacul asupra sfântului lor Templu de Aur din Amritsar.
Aproape de sfârșitul stăpânirii sale de treizeci de ani, Stalin, bolnav și îmbătrânit, devenise atât de psihotic încât își arestase și își torturase proprii doctori sub suspiciunea că l-ar fi otrăvit și amenința viața prietenilor și colegilor săi din Biroul Politic sovietic. Există dovezi considerabile că unul dintre ei, șeful poliției secrete, Lavrenti Beria, a acționat fără milă pentru a-și salva propria piele, otrăvindu-și efectiv șeful – cu warfarina otrăvitoare pentru șobolani – declanșând accidentul vascular cerebral care a pus capăt vieții îngrozitoare a lui Stalin pe 5 martie 1953. Beria însuși s-a lăudat, spunând camarazilor săi: „I-am făcut-o! V-am salvat tututor viețile!”
Speculațiile cu privire la asasinarea lui Putin ar putea părea prezumtive, dar, așa cum a demonstrat distinsul istoric Michael Burleigh în studiul său din 2021 despre istoria asasinatelor, „Ziua Asasinilor”, uciderea liderilor politici de la Iulius Caesar și până în zilele noastre a fost un mod mult mai obișnuit de-a da istoriei un ghiont util decât alegerile sau evoluțiile sociale și economice abstracte.
Când luarea deciziilor a fost concentrată în mâinile unui singur conducător atotputernic, ca și în cazul lui Putin, doar îndepărtarea fizică a tiranului poate pune capăt tiraniei și poate ridica pericolul pe care îl reprezintă. Dar poate că ar trebui să fim atenți la ceea ce ne dorim. Moartea prematură a lui Lenin a deschis calea pentru ascensiunea la puterea supremă a modelului lui Putin, Iosif Stalin.
Asasinările pot, de asemenea, să declanșeze războaie – cel mai faimos cu uciderea arhiducelui austriac Franz-Ferdinand de către Gavrilo Princip în 1914, care a precipitat Primul Război Mondial –, dar le pot pune și capăt. Dacă una dintre cele două bombe care au fost aproape de a-l ucide pe Hitler în noiembrie 1939 și iulie 1944 și-ar fi reușit scopul, nu există nicio îndoială că al Doilea Război Mondial s-ar fi încheiat mai devreme și ar fi fost salvate milioane de vieți.
Mai puțin cunoscută, dar probabil mai relevantă pentru președintele Putin în circumstanțele actuale, cu cunoștințele sale apropiate despre istoria Rusiei, este uciderea cu succes a țarului Paul I la Castelul Sf. Mihail din Sankt Petersburg, în martie 1801. La fel ca Putin, tot mai excentric și izolat, țarul înstrăinase cercul oficialilor militari și civili din jurul lui prin deciziile sale de politică externă. Nemulțumirea lor a culminat cu o conspirație care s-a încheiat cu intrarea în apartamentul lui Paul și sugrumarea lui. El a fost succedat de fiul său Alexandru I, care în cele din urmă a pus capăt alianței lui Pavel cu Napoleon și l-a doborât pe împăratul francez.
Așadar, dacă cercul apropiat de generali și bărbați corupți pe care se sprijină puterea lui Putin sunt suficient de alarmați de cursul din ce în ce mai haotic al războiului din Ucraina și de reacția îngrozită a lumii la acesta, există cea mai mică șansă ca ei să rupă o pagină micuță din „ghidul de practici” al lui Beria și a oficialilor țarului Paul și să pună capăt crizei, ucigându-și șeful?
Pe măsură ce opțiunile cleptocraților și foștilor membri ai poliției secrete pe care Putin i-a protejat și promovat se reduc, iar furia poporului rus crește, cea mai bună speranță pentru a pune capăt acestei crize ar putea sta în oamenii răi care acționează pentru a doborî un dictator mai rău și posibil mai deranjat la minte care îi conduce pe ei și Rusia în abis.
Putin i-a spus odată unui jurnalist într-un interviu că a învățat o lecție valoroasă despre putere în tinerețe, când a încolțit un șobolan în blocul în care a crescut. În loc să se supună, șobolanul a sărit la fața lui și l-a atacat. Este timpul ca șobolanii de la Kremlin să învețe aceeași lecție. >>
Invazia rusă din Ucraina. Ce este probabil să schimbe în lume
