În timp ce liderii se pregătesc de întâlnire, forțele ruse sparg linia defensivă a Ucrainei, notează The Economist.
Momentul nu putea fi mai prost ales. Cu doar câteva zile înainte de un summit crucial în Alaska între Donald Trump și Vladimir Putin, programat pentru vineri, forțele ruse au străpuns linia defensivă a Ucrainei. În apropierea zonei de pătrundere de la Dobropillia, la nord de bastionul ucrainean Pokrovsk, în regiunea Donețk, soldații raportează panică și confuzie.
Ștyk, un ofițer din brigada 93, care a fost redislocată în zonă, spune că Ucraina încă încearcă să afle unde se află inamicul. El estimează că străpungerea principală a avansat peste 10 km, tăind un drum de aprovizionare crucial, dar grupuri de diversiune probabil au ajuns și în alte sate. „Pană acum, pană nu s-a lărgit, dar situația este deprimantă”, spune Ștyk. „A fost un eșec în construirea apărării, un eșec în luarea deciziilor la momentul potrivit și nu a fost nimeni acolo care să refacă rapid linia — pentru că nu sunt oameni.”
Cu unități de elită trimise în zonă, este probabil ca Ucraina să reușească în curând să oprească înaintarea și să încetinească avansul Rusiei până la un ritm sângeros și epuizant. Însă această ofensivă i-a convins pe soldați că Rusia intenționează să continue războiul oriunde poate. Ei se tem că președintele american va învăța lecția greșită: că Ucraina este slabă, și nu că Rusia este însetată de sânge. „Soldații ucraineni vor fi mereu împotriva unei păci proaste, în termenii inamicului”, spune Adjunctul, un comandant de drone din brigada 30. Dacă va exista o încetare a focului, el spune că vrea „să-mi atârn în cui uniforma și să n-o mai îmbrac niciodată. Să nu mai trebuiască să mă prezint iar la centrele de recrutare peste cinci ani”.
La trei ani și jumătate de la începutul războiului, soldații de pe linia frontului sunt obosiți, moralul începe să scadă, iar criticile la adresa conducerii se înmulțesc. Totuși, toată lumea este de acord că genul de „schimburi de teritorii” despre care vorbesc liderii americani înaintea summitului din Alaska sunt complet inacceptabile. Boar, numele de război al unui comandant de companie din brigada 56, spune că o retragere ar însemna trădarea camarazilor căzuți și ar contrazice „logica” bătăliei actuale. Tocmai s-a întors după trei săptămâni petrecute în tranșeele de lângă Ceasiv Yar, unde Ucraina a reușit să mențină o fâșie îngustă de teren în fața a peste doi ani de atacuri rusești. Rusia continuă să arunce oameni acolo, spune el, pierzând poate zece soldați pentru fiecare ucrainean. Vasyl, un infanterist sub comanda sa, merge și mai departe: „Dacă Trump ar fi aici, i-aș spune să se ducă să facă ce-a făcut nava rusească”, făcând aluzie la replica obscenă pe care grănicerii ucraineni ar fi dat-o ofițerilor navali ruși în primele zile ale războiului.
Summitul de vineri al domnului Trump este învăluit într-o ceață de incertitudine. Volodimir Zelenski nu va avea un loc la masa negocierilor, și nici vreun aliat european al Ucrainei. Deși un armistițiu în Ucraina se află clar pe agendă, The Economist înțelege că discuțiile vor merge mai departe de atât. Un posibil subiect este o normalizare mai profundă a relațiilor diplomatice și economice dintre America și Rusia, inclusiv ridicarea sancțiunilor. Putin tânjește după un astfel de proces de reabilitare. Alt subiect ar putea fi cooperarea în Arctica, de exemplu în domeniul energiei, reluând discuții care ar fi avut loc în februarie, cu oficiali ruși interesați să atragă afaceri americane.
Ce oferte ar putea face Rusia pentru pace în Ucraina este mai puțin clar. În iulie, negocieri secrete între negociatori ucraineni și ruși au înregistrat progrese semnificative, apropiind cele două părți mai mult decât fuseseră de multă vreme. Apoi, Trump pare să-și fi pierdut răbdarea cu întârzierile lui Putin, amenințându-l cu sancțiuni „devastatoare” dacă nu oprește imediat războiul. Ultimatumul lui Trump pare să reflecte influența lui Keith Kellogg, un general în rezervă și emisar prezidențial.
Dar o altă facțiune din interiorul Casei Albe are o viziune diferită asupra unui acord cu Rusia. Steve Witkoff, un vechi asociat din domeniul imobiliar al lui Donald Trump, numit de acesta ca un alt emisar special, a efectuat o vizită neanunțată la Moscova pe 6 august. Se pare că a făcut oferte care au schimbat direcția negocierilor spre propuneri mult mai puțin acceptabile pentru Ucraina.
Witkoff este un susținător al ideii de a încheia un mare acord între America și Rusia. Implicarea sa în negocieri a fost, de obicei, în detrimentul Ucrainei. De asemenea, s-a remarcat printr-o incompetență extraordinară. Potrivit unor surse, emisarul american nu a înțeles pe deplin oferta lui Putin de a „schimba” teritoriul controlat de Ucraina în Donbas pentru o promisiune de a nu ataca în alte părți — obținând teritoriu pe care armata rusă nu reușise să-l cucerească, în schimbul unor cuvinte. Putin are un istoric de a oferi „concesii” menite să dezbine unitatea ucraineană.
Cumva, discuția despre recunoașterea de către Ucraina a controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate a alunecat în ideea de a oferi Rusiei și mai mult. Conceptul de „schimburi” se află pe masă încă de anul trecut, când forțele ucrainene dețineau poziții în regiunea rusă Kursk. Între timp, Ucraina a fost alungată din aproape tot teritoriul din Kursk, ceea ce face ca acea propunere să nu mai aibă relevanță. Totuși, ideea-zombie a schimburilor pare să fie încă vie la Washington. Surse afirmă că cele mai recente propuneri ale Ucrainei au o condiție clară: un armistițiu complet trebuie să aibă loc înainte de orice discuție despre cedarea de teritoriu. Orice altceva, avertizează o sursă, ar deschide o „cutie a Pandorei”. Nu este însă suficient pentru americani, care îndeamnă Ucraina să vină cu o contrapropunere ce ar include cedarea unei părți din propriul teritoriu.
Un summit la distanță, desfășurat miercuri, între liderii europeni, Zelenski și Trump, prezidat de Friedrich Merz, cancelarul Germaniei, a încercat să formeze un front comun împotriva unor astfel de presiuni. Europenii au fost de acord că un armistițiu trebuie să preceadă orice negociere, că Ucraina trebuie să aibă un loc la masă și că va primi garanții de securitate în cadrul oricărui acord. Merz a declarat că Trump „în mare parte împărtășește” pozițiile europene și ucrainene, fără a preciza clar pe care dintre ele nu le susține. Totuși, aliații Ucrainei se tem în continuare că președintele american va insista asupra unor schimburi teritoriale greu de acceptat pentru Zelenski. În ultimele zile, Trump a revenit la obiceiul său vechi de a-l învinui pe președintele Ucrainei pentru invazia Rusiei.
Pe frontul de est, nu prea e timp să citești titlurile din ziare. Viața aici aduce cu totul alte griji, spun soldații. Boar a petrecut ultimele trei săptămâni încercând să supraviețuiască, dormind cu un ochi deschis și pândind următorul grup de ruși care se târăște spre poziția sa. Dorințele lui Trump nu au prea multă autoritate, spune el. „Autoritate înseamnă frații mei de arme. Înseamnă Sașa, care a scos 300 de oameni dintr-o tranșee sub foc. Înseamnă Vasia, care aduce stații radio în locuri unde nimeni altcineva nu îndrăznește să meargă. Sunt rândurile de cruci care marchează locurile unde ne-au căzut camarazii. Cum să dăm pur și simplu totul degeaba?”
