Granița dintre România și Iugoslavia era numită „cea mai sângeroasă graniță a Europei” în anii 1980.
Nu a existat niciun război sau criză a refugiaților la frontiera de 546 de kilometri. Dar mii de români voiau cu disperare să fugă de regimul comunist opresiv al lui Nicolae Ceaușescu. Și au devenit și mai disperați.
Călătorie periculoasă
Au mers fie pe jos, încercând să evite patrulele de frontieră, fie au făcut călătoria periculoasă peste Dunăre. Mulți s-au înecat.
Și-au riscat viața – și mijloacele de trai – pentru a scăpa. Mulți au fost uciși sau abuzați fizic în încercarea lor de-a evada. Alții au fost predați înapoi și condamnați la închisoare în România.
Acum, la 32 de ani de la prăbușirea comunismului, un institut guvernamental examinează în sfârșit ce s-a întâmplat.
Se crede că în jur de 100.000 de români au fugit din România în perioada comunistă, din 1969 până în 1989, în căutarea libertății şi a unei vieți mai bune, spun cercetătorii.
Numai în 1989, au existat 50.000 de încercări de-a fugi de regimul brutal al lui Ceaușescu, cu a sa ubicuă Securitate, cu lipsa de alimente și energie și izolarea de restul lumii.
Dezbaterea publică
Sute de persoane, poate mai multe, au fost ucise de polițiștii de frontieră români. Până acum, nu a existat nicio dezbatere publică pe acest subiect.
Institutul de Investigare a Crimelor Comuniste a început miercuri un webinar de două zile în care participanții au discutat despre evadarea din România comunistă.
Trecerile ilegale ale frontierei în Iugoslavia și Ungaria „au fost un fenomen de masă, ca o manifestare a rezistenței anticomuniste din Blocul de Est”, se arată într-un comunicat.
Participanții au discutat despre mecanismul trecerii ilegale a frontierei, uciderea migranților și violența la frontieră. Unii au înotat, alții au mers, alții s-au ascuns sub trenuri.
„Libertatea se câștigă, dar are un preț”, a spus Marina Constantinoiu, o jurnalistă care a scris pe larg despre această problemă.
Datorie față de victime
„Avem o datorie față de victime și față de propriul nostru trecut… și nu trebuie să fim tentați să crede că comunismul este ceva sexy, căci a știut să ascundă adevărul, în comparație cu nazismul, care a trebuit să dea socoteală pentru ce s-a întâmplat”, a spus ea.
Richard Schmidt, un cunoscut refugiat politic, a vorbit despre o femeie care a asistat la uciderea tatălui ei la Jimbolia, în sud-vestul României.
„Nici acum ea nu poate să vorbească despre asta. Am sperat că va lua parte la această conferință. Dar nu s-a putut decide deoarece este convinsă că statul român nu va face nimic pentru a aduce lumină în acest caz. Și durerea este încă prea mare”, a spus el.
Etnic german din Banat, domnul Schmidt a reușit în cele din urmă să evadeze peste graniță, pierzând o cizmă pe drum, în 1987. El a vorbit despre modul în care unii grăniceri au fost complici în încercările de a fugi.
„Mergem în Germania”
El a spus că a visat să scape de mic copil. „După «mamă» și «tată», următoarele cuvinte pe care le-am învățat au fost «Mergem în Germania»”.
„Obișnuiam să mă uit la păsările care zboară peste graniță și mi-am dat seama că suntem într-o situație mai proastă decât a unei păsări. Eu eram zăvorât într-o închisoare, iar ele pur și simplu zburau peste graniță.”
Jurnalistul Istvan Deak a citit o listă cu românii care au fost împușcați în timp ce încercau să treacă granița.
Abuzuri
România a amânat confruntarea cu abuzurile regimului comunist. Încă nu și-a deschis corect dosarele secrete ale poliției. Nimeni nu știe câți informatori au activat în aproape toate mediile sociale: în birouri, în fabrici, între prieteni, la cozile zilnice pentru lapte și pâine, chiar și în familii.
Doi comandanți de închisori care în anii 1950 conduceau gulaguri în care erau închiși dușmanii regimului au fost condamnați în ultimii ani sub acuzația de crime împotriva umanității. Dar mulți comuniști de rang înalt au continuat să joace un rol proeminent în societate chiar și după 1989.
Coreea de Nord vrea să-şi facă mai discrete execuţiile publice
