Mascarada alegerilor prezidențiale din Rusia a fost natural de totală:
- Urne de vot „inteligente”, care s-au umplut singure, fără aportul alegătorilor.
- Cetățeni atenționați în scris să nu cumva să stea la cozi (ținta fiind apelul echipei Navalnîi ca rușii să se mobilizeze concertat la secțiile de votare, duminică la prânz).
- Oameni săltați pentru desenarea buletinelor de vot.
- Violare de teritoriu suveran (în Republica Moldova și Georgia), prin deschiderea de secții ilegale în Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud.
- Violare de teritoriu suveran (în Ucraina), prin organizarea scrutinului în regiunile anexate sau ocupate.
- Alegători încadrați „părintește” de militari înarmați și cu glonț pe țeavă, tot în Ucraina.
- „Periere” prealabilă a candidaturilor la prezidențiale, procedeu mafiot în urma căruia competitori autentici au fost împiedicați să candideze.
- Propagandă focoasă, pe toate canalele și până în ultima clipă, pentru alegerea lui Putin.
- Proiect de lege apărut subit în Duma de Stat, de pedepsire cu până la opt ani de închisoare pentru „perturbarea” alegerilor.
- Și să nu mai vorbim de numărătoare – a voturilor fizice și a celor electronice – având în vedere monopolul regimului și la acest capitol.
O mândrețe de democrație „alternativă”, Rusia lui Putin s-a întrecut pe sine la acest simulacru de exercițiu electoral prezidențial în a pune sub semnul întrebării fix cel mai prețios rezultat al oricărui scrutin: legitimitatea celui ales.
Regimul a făcut tot ceea ce era omenește posibil pentru a da (pe termen scurt) procesului electoral o spoială de autenticitate, măcar pe procedură, căci dictaturile moderne sunt obsedate de fațadă. Însă realitatea este aceea că modul în care s-a procedat îl va lăsa pe dictator cu un handicap colosal (pe termen mediu și lung) în materie de legitimitate și autenticitate.
Din punct de vedere politic, în ciuda victoriei pe hârtie, prima zi din noul mandat îl găsește pe Vladimir Putin mai slăbit ca oricând până acum.
De data asta, mizeriile electorale au fost mai vizibile decât la precedentele alegeri, întrucât au fost pur și simplu incomparabil mai mari și mai violente (blocarea lui Navalnîi, întâi prin aruncarea în pușcărie, iar apoi prin aruncarea în groapă, reprezintă încununarea eforturilor titanice în acest sens).
De data asta și documentarea mizeriilor pare că a fost mai amplă și mai profesionist făcută.
În fine, de data asta atenția – deopotrivă pe plan intern și extern – a cunoscut un vârf nepereche, având în vedere existența unui context absurd și fără precedent – războiul din Ucraina.
Desigur, deținând monopolul registrelor și al represiunii, Putin va clama victoria zdrobitoare, propaganda va asigura ecoul, o parte neverosimil de însemnată a poporului se va resemna cu starea de fapt, dar fractura dintre Kremlin și oameni inevitabil se va adânci.
Și asta, în ciuda aparențelor, contează mult și va cântări greu. De ce? Tocmai pentru că Putin a vânat să se blindeze nu doar cu procente ci și cu legitimitate.
Pentru asta a organizat alegeri, deși regimul său era, demult și la vedere, o dictatură. Pentru asta a modificat mai întâi Constituția, căci a vrut ca alegerile să pară legale. Pentru asta a copiat procedura scrutinului democratic (cu perioadă de înscrieri, perioadă de campanie, perioadă de mers la urne), căci a vrut ca poporul și Occidentul să aibă impresia că o dată la câțiva ani decizia îi aparține omului de rând, nu autocratului.
Putin a făcut toate astea ca să nu existe dubii asupra sursei sale de putere; ca să se poată prezenta, în țară și în afara ei, ca opțiunea firească și neechivocă a poporului. Altfel spus, ca să fie și ca să se simtă legitim.
A obținut multe prin acest scrutin – în primul și în primul rând, păstrarea puterii. Dar a și pierdut multe – în primul și în primul rând, legitimitatea visată și vizată, căci a fost ca niciodată de transparent și de odios modul în care și-a asigurat victoria formală.
Probabil a fost ultimul scrutin pe care și l-a organizat. Viața devine complexă chiar și pentru dictatorii atât de eficienți ca Vladimir Putin.
- P.S.: Pe de o parte, pentru a-și îndobitoci poporul cu propaganda anti-occidentală și, astfel, a se asigura că va câștiga alegerile, Putin nu mai avea nevoie de celebrele declarații ale lui Macron, privind imperativul de a împiedica o victorie moscovită în Ucraina inclusiv trimițând trupe occidentale în teatrul de război. Așa cum dictatorul nu a avut nevoie nici de amenințări reale din partea NATO pentru a declanșa războiul total în Ucraina. În schimb, Ucraina are nevoie de soluții la gravul deficit de armament și are nevoie de o conturată perspectivă politică din partea Occidentului.
- Pe de altă parte, ofensiva retorică a lui Macron și a guvernului de la Paris are potențialul de a accelera eforturile și conștientizarea că livrările trebuie deblocate. Și totodată, poate semnala faptul că vidul american în materie de sprijin militar, generat de fundătura din Congres, este surmontabil. Ba mai mult, este probabil ca analizele interne ale Kremlinului să indice un lucru ce se profilează deja ca unul de bun simț: că noua poziției a Palatului Elysee este mult mai articulată decât le pare unora.
- Apoi, pentru a vota cu Putin, rușii deja spălați pe creier nu mai aveau nevoie de proiectarea în secțiile de votare a ultimului interviu acordat de Macron. Bolnavii ideologic și obsedații de imperialism, din rândul alegătorilor ruși, oricum ar fi pus ștampila pe dictator. Iar cei care au rămas lucizi și care se informează corect nu s-ar fi putut răzgândi de la atât.
