„Cucerirea Belarusului ar putea oferi regimului rus o modalitate de a-și salva imaginea după dezastrul din Ucraina”, scrie Ilya Timtchenko într-o analiză CEPA.
<< Serviciile de informații ucrainene au fost încrezătoare că trupele belaruse nu se vor alătura războiului de agresiune al Rusiei și asta din motive întemeiate: deși Rusia are forțe în Belarus și a folosit-o țara ca rampă de lansare în februarie, forța combinată ruso-bielorusă nu ar fi suficientă pentru a obține un câștig semnificativ din punct de vedere strategic.
Grupul de monitorizare Belaruski Hayun nu a raportat nicio acumulare semnificativă de trupe ruso-bieloruse în apropierea graniței, iar un număr tot mai mare de locuitori ai Kievului se întorc la casele lor după ce au fugit în februarie, văzând în mod clar puține probabilități ale unui alt atac din nord.
Totuși, dacă Rusia l-ar scoate din schemă pe Aleksandr Lukașenko, care de ani de zile jonglează cu Occidentul și Rusia, cu o înclinație puternică către cea din urmă, ar avea control deplin asupra graniței de nord a Ucrainei și ar avea acces direct în Letonia, Lituania și Polonia.
Ar putea părea un câștig rapid pentru un președinte imperialist care până acum a eșuat jenant în Ucraina, putându-se prezenta din nou ca un maestru strateg, acum cu acces direct la coridorul-cheie Suwalki, o fâșie a teritoriului NATO care separă Kaliningradul de Belarus. Desigur, un astfel de act ar comporta riscuri grave – este puțin probabil ca bielorușii să accepte o astfel de mișcare și Putin ar putea pur și simplu deschide un alt front dezastruos. Dar invadarea totală a Ucrainei a fost, de asemenea, un risc aparent nebunesc, iar asta nu l-a descurajat pe liderul rus.
Belarus reprezintă un mare premiu pentru ambițiile geopolitice ale lui Putin, iar rușii, dintre care majoritatea îi susțin cruciada criminală conform sondajelor oficiale, li s-ar prezenta o nouă adăugare la Russkiy Mir sau Lumea Rusă.
Deși Lukașenko pare acum în mare măsură o marionetă a președintelui rus, abia recent Belarus s-a apropiat atât de periculos de supunerea deplină față de Kremlin. Schimbarea a avut loc după furtul de putere de către dictator de la rivala sa democratică Svetlana Tihanovskaia în timpul alegerilor prezidențiale din Belarus din 2020. Confruntat cu proteste în masă și cu riscul de a pierde puterea, el i-a cerut lui Putin asistență „de securitate” pentru a suprima cele mai mari mitinguri din Belarusul post-perestroika. În schimb, Rusiei i s-a permis să staționeze trupe și alte mijloace militare în Belarus, inclusiv focoase nucleare.
Înainte de acest moment, lui Lukașenka îi plăcea ocazional să-l respingă public și chiar să-l critice pe Putin – o demonstrație a independenței și a capacității sale de a negocia ca intermediar. Dar acum Belarus este mai vulnerabilă ca niciodată la preluarea Kremlinului, Lukașenko depinzând profund de Kremlin pentru orice, de la gaz la numerar.
Opțiunile lui Lukașenka sunt sumbre în timp ce jonglează pe sârmă.
Acasă, el se confruntă cu riscul ca bielorușii să iasă în stradă pentru a-l alunga definitiv. Tihanovskaia, acum în exil, a militat în Occident pentru a profita de vulnerabilitatea lui Lukașenko. Temutul fost administrator de fermă a introdus acum pedeapsa cu moartea pentru „terorism”, o acuzație cu care se confruntă atât oamenii care se opun războiului din Ucraina, cât și regimului său autoritar. Între timp, reformele sale militare par menite să-i susțină dictatura mai degrabă decât să-i pregătească armata.
În timp ce armata bielorusă are aproximativ 45.000 de oameni, Lukașenko nu se poate baza pe loialitatea sa neclintită. Aproape 90% dintre bieloruși se opun invadării Ucrainei de către Rusia, iar un sondaj realizat de Chatham House în martie a sugerat că doar 3% au susținut implicarea trupelor lor. Doar 16% au susținut folosirea teritoriul Belarusului pentru invazie, iar operațiunile rusești sub steag fals, menite să câștige sprijin pentru război, nu au reușit până acum să-i facă să se răzgândească.
Chiar dacă o treime din armata bielorusă i-ar fi loială lui Lukașenko, probabil că ar fi dislocată mai întâi împotriva ucrainenilor, iar victimele inevitabile l-ar lăsa pe Lukașenko cu o forță din ce în ce mai neloială și chiar mai vulnerabilă în fața Rusiei. Unele trupe din Belarus ar putea chiar să schimbe tabăra și să se alăture în rândurile ucrainenilor, așa cum au făcut deja unii dintre compatrioții lor.
Pe plan internațional, Lukașenko a fost ocolit și batjocorit pentru regimul său autoritar după ce a reținut un jurnalist disident dintr-un zbor internațional, a instigat o criză a imigranților și a permis Rusiei să invadeze Ucraina de pe teritoriul bielorus. Drept urmare, el a declanșat sancțiuni împotriva Belarusului și a provocat o ură profundă din partea vecinului său din sud.
În fața riscului ridicat pentru viața și statutul său, Lukașenko a fost de acord cu mai toate cerințele omologului său rus. Fără Belarus, Rusia nu ar avea un punct strategic de acces nordic în Ucraina, care i-a oferit zone de triaj, locuri de lansare de rachete și aerodromuri militare pentru campania sa.
Opțiunile lui Lukașenko în negocierea cu Occidentul sunt, de asemenea, restrânse. Se pare că SUA și Națiunile Unite s-au oferit să ridice sancțiunile privind îngrășămintele cu potasiu dacă Belarus deschidea tranzitul de cereale ucrainene pe calea ferată către Lituania, dar asta l-ar fi pus în conflict direct cu Putin. În plus, peste 90% din transportul feroviar de marfă China-Europa trece prin Belarus, dându-i influență asupra Uniunii Europene, dar, în același timp, orice amenințare la adresa coridorului riscă să irite China.
Cel puțin public, Lukașenko a spus că Putin va câștiga războiul împotriva Ucrainei, indiferent de cât de mult sprijin militar va primi Kievul din partea Occidentului. Poate că vrea să-l ducă cu zăhărelul pe Putin, dar până acum acțiunile sale sugerează că este încă de partea despotului rus.
Occidentul ar trebui să îi ofere lui Lukașenko o înțelegere – fie să coopereze cu Occidentul și să beneficieze de o ridicare progresivă a sancțiunilor, fie să continue pe calea actuală și să riște totul.
Întreruperea accesului Rusiei în Ucraina prin Belarus ar putea ajuta la încheierea războiului lui Putin. Dacă singurul aliat hotărât al Rusiei din Europa de Est ar decide să renunțe la cooperare, ar demonstra slăbiciunea lui Putin. Asta dacă nu acționează el primul.>>
