„Încercările de a contracara mașinăria de dezinformare a lui Putin vor trebui calibrate cu atenție pentru rușii hrăniți cu o dietă de minciuni”, scrie într-o analiză CEPA Kseniya Kirillova, expertă în mentalitatea și propaganda rusă.
<< Imaginați-vă o țară care neagă că are vreo ambiție de-a cuceri un vecin; imaginați-vă că insistă asupra acestui lucru chiar dacă armatele sale se adună la graniță; în același timp, imaginați-vă că experții susținuți de stat discută cum ar trebui să arate invazia despre care vi se spune că nu se va întâmpla. Imaginați-vă că credeți ambele idei contradictorii în același timp.
Nu trebuie să vă imaginați – aceasta este Rusia lui Vladimir Putin și subliniază cât de dificil va fi să ajungeți la rușii obișnuiți care sunt hrăniți cu o astfel de propagandă, care nu au acces la rapoarte alternative bazate pe fapte, și să-i convingeți că oamenii de la Kremlin îi mint și abuză cinic de ei. Este tocmai 1984 a lui George Orwell, în care cetățenilor li se cere să practice dubla gândire, acceptarea neadevărului și a contradicției.
Pentru restul lumii, la trei săptămâni după ce Putin și-a lansat invazia sângeroasă, dar teribil de incompetentă a Ucrainei, este evident că agresiunea Rusiei se bucură de un succes limitat. După ce-a încercat cu incompetență să copieze armata occidentală la cel mai bun nivel – mișcându-se rapid și cu îndrăzneală pentru a captura punctele cheie –, armata rusă vrea acum să încercuiască Kievul, în timp ce vrea să-și supună alte orașe. Dar niciunul dintre cele mai mari 20 de orașe ale Ucrainei nu s-a predat până acum.
Este extrem de dificil să comunici acum cu poporul rus și totuși nu a fost niciodată mai important acest lucru în timpul domniei de 22 de ani a lui Putin. Problema principală, după cum au remarcat experții americani, este bloajul informațional constând în suspendarea totală a surselor de informații obiective, inclusiv a mass-media independente și a rețelelor sociale.
Mai sunt două probleme la suprafață. Pe de o parte, aceasta este o mașinărie masivă de represiune, inclusiv printr-o lege care prevede o pedeapsă cu închisoarea de până la 15 ani pentru „facerea și distribuirea de știri false” despre acțiunile forțelor armate ruse. Pe de altă parte, această propagandă fără precedent intenționează să convingă populația de „necesitatea” și inevitabilitatea războiului. Purtătorii de cuvânt ai guvernului recurg în mod activ la știri false, susținând, de exemplu, că Ucraina creează arme nucleare și biologice.
Dar există și alte motive, mai profunde, pentru faptul că majoritatea rușilor sunt atât de ușor de manipulat și, în opinia sociologilor independenți, chiar susțin activ sau pasiv războiul. Cel puțin în ultimii opt ani, rușii trăiesc într-o lume iluzorie creată de propagandă și cuprinde mult mai mult decât povești despre „fasciștii ucraineni” și „genocidul vorbitorilor de limbă rusă”.
Aceasta este o lume în care se spune că întregul Occident urăște Rusia pentru faptul că există, cp visează să o distrugă și-și va urmări scopul indiferent de comportamentul Kremlinului. Activitățile oligarhilor ruși și ale oficialilor corupți (care jefuiesc țara fără rușine) sunt descrise ca o formă de „jug occidental” și incapacitatea autorităților ruse de a crea o producție eficientă sau de a dezvolta știința sunt o consecință a „intrigilor inamice”. ”
Toate actele Ucrainei sau Occidentului, care sunt o consecință naturală a agresiunii sale față de Rusia însăși, sunt scoase din context și sunt prezentate ca o ilustrare a „ciocnirii globale a civilizațiilor” – un război care trebuie purtat până când inamicul va fi complet distrus. Acest lucru nu înseamnă că toți rușii aderă la o ideologie radicală „eurasiatică” și visează la o restructurare globală a lumii. Dimpotrivă; astfel de opinii sunt vânturate doar de-o minoritate radicalizat, dar fondul informațional constant al urii afectează subconștientul oamenilor și are consecințele sale.
În primul rând, majoritatea rușilor începe să accepte idei destul de sălbatice ca normă și încetează să reflecte asupra anomaliei acestora. De exemplu, în ianuarie, alături de mantrele oficialilor ruși, conform cărora „Rusia nu va invada Ucraina”, canalele TV de la Kremlin au discutat deschis detaliile unei posibile preluări a Ucrainei, iar politicienii ucraineni fugari, aflați la Moscova, nu au ezitat să se refere fățiș la aceste scenarii. Adjunctul Comitetului Gosduma pentru Apărare, Aleksei Zuravlev, a vorbit la televiziunea națională despre modul în care Rusia va „distruge complet atât Europa, cât și America”, presărându-și discursul cu un limbaj obscen. Acest lucru s-a întâmplat cu mai bine de o lună înainte ca Rusia să provoace escaladarea din Donbas în perioada 18-20 februarie.
Există foarte puține țări în care politicienii și jurnaliștii de rang înalt discută deschis despre ștergerea unei țări vecine de fața pământului sau chiar despre probabilitatea unui schimb nuclear în promovarea unei politici agresive. Cu toate acestea, pentru profanul rus astfel de lucruri au devenit normă. Rușii s-au obișnuit atât de mult cu ei încât nu reușesc să vadă contradicția logică dintr-o astfel de propagandă între declarațiile despre „Rusia iubitoare de pace” și „necesitatea” războiului. Nu este vorba despre o lipsă de informații, ci despre percepția ei inadecvată. În consecință, rușii, obișnuiți să trăiască în această lume militaristă agresivă, sunt siguri că Occidentul gândește la fel și pur și simplu nu-și poate imagina nimic diferit.
În al doilea rând, a fi într-o lume atât de iluzorie creează așteptări corespunzătoare. Am remarcat deja că creșterea popularității dictatorului sovietic Iosif Stalin în Rusia reflectă dorința societății de corectitudine, suveranitate, un lider puternic și apărare militară împotriva „încercuirii inamicului”. Până la invazia pe scară largă a Ucrainei, Vladimir Putin a fost din ce în ce mai puțin consecvent cu această dorință, dar a îmbrăcat iarăși imaginea unui „apărător” și „războinic pentru suveranitate”.
Fostul șef al companiei petroliere Yukos și fost prizonier politic, Mihail Hodorkovski, astăzi unul dintre membrii Comitetului anti-război al Rusiei, recent creat, a descris consecințele unor astfel de situații drept „sindromul Stockholm”.
„Informația că poporul ucrainean nu avea de gând să lupte cu Rusia, dar că suntem în război cu poporul ucrainean, sunt disponibile. Este evident că Ucraina este atât de slabă în comparație cu Rusia încât nu a intenționat niciodată să o atace, iar NATO nu îndrăznește să intervină, temându-se de un război nuclear. Dar rușii nu sunt încă capabili să audă argumente logice”, a spus acesta într-un interviu.
În opinia sa, demonstrarea slăbiciunii acestui sindrom – Putin și armata sa – poate afecta oamenii mai mult decât argumentele raționale.
„Vedem că armata rusă este slabă și că armata ucraineană, care nu este cea mai puternică din Europa, îi rezistă cu succes. În plus, oamenii pot percepe obiectiv ororile și tragediile specifice pe care războiul le-a adus ucrainenilor. Jurnaliștii și regizorii occidentali arată destul de bine dezastrul uman. Suferința umană este internațională și arată la fel oriunde în lume”, a spus el.
Sociologii independenți au ajuns la concluzii similare, pe baza analizei segmentului rus al rețelelor de socializare. Potrivit lor, mai mult de jumătate dintre utilizatori susțin războiul, dar peste 30% dintre ruși își exprimă simpatie pentru ucraineni. În același timp, cei care cred în propaganda de stat sunt ferm convinși că forțele ruse nu comit crime de război și se comportă corespunzător.
Experții americani sugerează destul de corect că ar trebui folosiți formatori de opinie și mesaje de la utilizatorii care sunt în contact direct cu rușii. Dar este, de asemenea, importantă natura mesajelor adresate acestora. După cum s-a menționat deja, acestea pot fi rapoarte despre slăbiciunea „protectorului lor iluzoriu”, dovezi ale durerii umane, precum și încercarea de a-i face să-și privească din exterior propria propagandă și agresiunea nedisimulată a Rusiei.
Poate că atunci rușii vor putea înțelege că oamenii care declanșează războaie din motive șovine și imperialiste nu se vor da înapoi din a îneca în sânge alte țări. În cele din urmă, oroarea și moartea pe care Kremlinul le aduce Ucrainei se vor reflecta inevitabil în Federația Rusă.>>
