O intensificare a amenințărilor nucleare din partea Coreei de Nord, în timp ce lumea este preocupată de alte războaie, a declanșat o dezbatere urgentă legată de motivele lui Kim Jong Un, scrie The New York Times.
Coreea de Nord a tras sute de proiectile de artilerie în apele din apropierea insulelor de la granița cu Coreea de Sud pe 5 ianuarie. Săptămâna trecută, aceasta a declarat că nu mai consideră Sudul ca fiind locuit de „compatrioți”, ci ca un „stat ostil” pe care îl va subjuga printr-un război nuclear. Vineri, Phenianul a declarat că a testat o dronă nucleară subacvatică pentru a o folosi la respingerea flotelor marinei americane.
Aceste noi bătăi războinice de tobă, în timp ce Statele Unite și aliații lor sunt preocupați de războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, a determinat oficialii străini și analiștii să se întrebe dacă liderul Nordului, Kim Jong-un, intenționează să folosească forța militară.
Vreme de decenii, o parte centrală a cărții de joc a Coreei de Nord a fost organizarea de provocări militare atent măsurate și sincronizate, unele menite să înăsprească disciplina internă, altele să suscite atenția vecinilor săi și a Statelor Unite, sau toate laolaltă.
Dar pentru mai mulți observatori apropiați ai Coreei de Nord, ultima rundă de semnale din partea lui Kim pare diferită. Unii o iau ca pe-un indiciu că Nordul a devenit dezamăgit de căutarea unui angajament diplomatic cu Occidentul, iar câțiva vorbesc chiar despre posibilitatea ca Phenianul să planifice un atac brusc asupra Coreei de Sud.
Doi analiști veterani specializați în Coreea de Nord – fostul oficial al Departamentului de Stat Robert L. Carlin și omul de știință în domeniul nuclear Siegfried S. Hecker – au tras un semnal de alarmă săptămâna trecută într-un articol pentru site-ul american 38 North, afirmând că Kim Jong Un a renunțat la simplele amenințări. „A luat o decizie strategică de a merge la război”, au scris ei.
Analiștii sunt în general de acord că Coreea de Nord și-a schimbat postura în ultimii ani, constrânsă de o acumulare atât de probleme interne, inclusiv o economie muribundă și penuria de alimente și petrol, cât și de frustrări în diplomația externă, cum ar fi eșecul dictatorului nord-coreean de a obține încetarea sancțiunilor internaționale prin diplomație directă cu președintele Donald Trump. Și cei mai mulți sunt de acord că apropierea recentă a Nordului de Rusia, inclusiv furnizarea de proiectile de artilerie și rachete în războiul Rusiei din Ucraina, va fi un schimbător de joc într-un anumit fel.
Dar există încă un dezacord puternic privind direcția în care ar putea duce noua tactică a lui Kim.
Mulți spun că obiectivul final al lui Kim rămâne nu un război cu Coreea de Sud, un aliat al Statelor Unite prin tratat, ci acceptarea de către Washington a țării sale ca putere nucleară, prin impulsionarea discuțiilor privind reducerea armelor.
„Nord-coreenii nu vor porni un război decât dacă vor decide să devină sinucigași; ei știu prea bine că nu pot câștiga războiul”, a declarat Park Won-gon, un expert în Coreea de Nord de la Universitatea Ewha Womans din Seul. „Dar le-ar plăcea ca dușmanii lor să creadă că ar putea, deoarece asta le-ar putea aduce posibile concesii, cum ar fi relaxarea sancțiunilor”.
Analiștii din China, cel mai important aliat al Coreei de Nord, au fost, de asemenea, profund sceptici în privința faptului că Kim Jong Un ar merge la război, cu excepția cazului în care Nordul ar fi atacat. Profesorul Shi Yinhong, de la Universitatea Renmin din Beijing, a afirmat că liderii Nordului, fără a fi iraționali, au acționat în cele din urmă din dorința de autoconservare și că declanșarea unui război ar submina acest obiectiv.
Alții au remarcat că Nordul s-ar putea afirma din punct de vedere militar, inclusiv prin atacuri convenționale mai mici și teste de armament mai îndrăznețe, fără a declanșa neapărat un răspuns mortal.
„Există multe trepte ale scării de escaladare pe care Coreea de Nord le poate urca fără a ajunge la un război total”, a declarat Victor Cha, expert în Coreea la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington. „Kim nu este atât de încrezător în capacitățile sale de-a descuraja reacția SUA dacă ar comite ceva necugetat”.
Dacă dictatorul intenționează într-adevăr să escaladeze, istoria recentă ne sugerează că acesta ar putea fi momentul potrivit.
Coreei de Nord i-a plăcut să-și neliniștească inamicii în cele mai sensibile momente politice, iar atât Statele Unite, cât și Coreea de Sud au alegeri în acest an. Nordul a lansat o rachetă cu rază lungă de acțiune la sfârșitul anului 2012, între alegerile prezidențiale din Statele Unite și Coreea de Sud. A efectuat un test nuclear cu puțin timp înainte de învestirea unui lider sud-coreean în 2013. În 2016, a efectuat un alt test nuclear cu două luni înainte de alegerile prezidențiale americane.
Coreea de Nord ar putea, de asemenea, să încerce provocări în următoarele săptămâni pentru a încerca să-i ajute pe liberalii care sunt în favoarea negocierilor intercoreene să câștige alegerile parlamentare din Coreea de Sud din aprilie, a declarat analistul Ko Jae-hong de la Institutul pentru Strategie de Securitate Națională din Seul. Prin provocări, Coreea de Nord speră să răspândească temeri în rândul alegătorilor sud-coreeni că o creștere a presiunii asupra Nordului, așa cum a încercat să facă actuala administrație a președintelui Yoon Suk Yeol, ar putea „duce la un război nuclear”, a spus el.
Coreea de Nord „va continua să crească tensiunile până după alegerile din SUA”, a declarat Thomas Schäfer, un fost diplomat german care a fost de două ori ambasador în Coreea de Nord. Dar „la apogeul tensiunilor, va fi în cele din urmă dispusă să negocieze cu o administrație republicană în speranța de a obține o reducere a sancțiunilor, un fel de acceptare a programului lor nuclear și – ca obiectiv principal – o reducere sau chiar o retragere completă a trupelor americane din Peninsula Coreeană”, a declarat Schäfer într-o replică la analiza lui Carlin și Hecker.
De la venirea la putere în 2011, Kim Jong Un s-a angajat să construiască capacitatea nucleară a Coreei de Nord, folosind-o atât ca mijloc de descurajare, cât și ca instrument de negociere pentru a încerca să obțină concesii din partea Washingtonului, cum ar fi eliminarea sancțiunilor ONU.
A încercat asta atunci când s-a întâlnit cu Donald Trump în 2018 și din nou în 2019. Însă a eșua spectaculos, iar Kim s-a întors acasă cu mâinile goale și umilit.
El a promis apoi că va găsi o „nouă cale” pentru țara sa.
De atunci, Nordul a respins apelurile repetate ale Washingtonului de a se așeza la masa discuțiilor. De asemenea, a respins Coreea de Sud ca partener de dialog, indicând din 2022 că ar folosi arme nucleare împotriva acesteia într-un război și renunțând la retorica sa de lungă durată cum că armele ar menține pacea în Peninsula Coreeană, ca mijloc de descurajare. A testat mijloace mai diverse și mai greu de interceptat pentru a-și lansa focoasele nucleare.
Există îndoieli că Nordul a construit încă o rachetă balistică intercontinentală fiabilă care ar putea viza Statele Unite. Dar doi dintre principalii inamici ai Nordului, Coreea de Sud și Japonia, sunt mult mai aproape geografic.
Pe frontul diplomatic, Kim a făcut eforturi pentru a semnala că nu mai consideră Statele Unite ca fiind un partener de negociere esențial, și că, în schimb, preconizează un „nou Război Rece” în care Statele Unite vor fi în retragere la nivel global. Dictatorul și-a îmbunătățit legăturile militare cu Rusia, obținând cel mai probabil promisiuni rusești de ajutor alimentar și ajutor tehnologic pentru programele sale de armament, spun oficialii.
„Mă îngrijorează faptul că încrederea sa l-ar putea determina să comită ceva necugetat, indiferent de intenția sa, escaladând până la război în mijlocul unei confruntări tensionate de tip «putere contra putere» cu Statele Unite și aliații săi”, a declarat Koh Yu-hwan, fost director al Institutului Coreean pentru Unificare Națională din Seul.
În ciuda propriei sale poziții militare din ce în ce mai agresive din ultimii ani, China s-ar putea dovedi a fi un obstacol în calea oricărui aventurism militar nord-coreean.
China și Coreea de Nord sunt legate printr-un tratat semnat în 1961, care prevede ca fiecare țară să ofere asistență militară în cazul în care cealaltă este atacată. Dar China nu are prea multe motive să fie atrasă într-un război în Coreea în acest moment.
„Un război în Peninsula Coreeană ar fi dezastruos pentru Beijing. O întreagă jumătate de secol de pace în Asia de Est, o perioadă de creștere fără precedent pentru Republica Populară Chineză s-ar opri subit”, a declarat John Delury, profesor de studii chinezești la Universitatea Yonsei din Seul.
Statele Unite se bazează de multă vreme pe Beijing pentru a ține în frâu Coreea de Nord. Apropiindu-se însă de Moscova, Kim a exercitat presiuni asupra liderului chinez, Xi Jinping.
„Este notabil faptul că Kim a făcut prima sa călătorie post-pandemică în Orientul Îndepărtat rusesc, sărind peste China, și tocmai și-a trimis ministrul de externe la Moscova, nu la Beijing”, a declarat Delury. Prin creșterea tensiunilor, Kim „poate observa ce este dispus să facă Xi pentru a-l liniști”, a adăugat analistul.
