China avansează când nu reușim să o oprim. Dacă NATO strică apele Chinei, atunci China va strica apele NATO. Acesta a fost subtextul vizitei la Belgrad de săptămâna trecută a ministrului chinez al Apărării, Wei Fenghe, scrie Edward Lucas într-o analiză CEPA.
🔹 „Unii membri NATO încearcă să joace anumite roluri de securitate în regiunea Indo-Pacific. China poate răspunde implicându-se în afacerile de securitate din Europa, permițându-i astfel Alianței să înțeleagă mai multe despre China ca actor global de securitate”, a comentat Cui Hongjian, un influent expert în politică externă, pentru Global Times.
Poți amenința, însă a aplica amenințarea este cu totul altceva. Autoritățile chineze pot cere jurăminte de loialitate. Nu este suficient doar să te abții de la critică; pentru a fi în grațiile statul-partid trebuie să susții activ politicile sale represive și agresive. Ca pedeapsă, poate impune sancțiuni în regimul vizelor. Mai îngrijorător, poate pune presiune pe diplomații străini, jurnaliștii și oamenii de afaceri care trăiesc în interiorul granițelor Chinei. Soarta celor „doi Michael”, Kovrig și Spavor, cetățeni canadieni deținuți în condiții dure timp de doi ani pentru acuzații false, motivate politic, este o amintire a acestui fapt. Europenii ar putea fi următorii ostatici.
Dar proiectarea puterii de cealaltă parte a lumii este mult mai greu de realizat. Serbia pare, la suprafață, cel mai apropiat prieten al Chinei în Europa. La o examinare atentă, relația este însă fragilă. Vizita lui Wei a avut ca rezultat un acord pentru înființarea unui centru de medicină tradițională chineză în cadrul Academiei sârbe de Medicină Militară – un câștig simbolic, poate, dar nu cu așa ceva schimbi jocurile geopolitice. Alte oferte includ un exercițiu al forțelor speciale la nivel de pluton și ajutor în programul de drone al Serbiei. Investițiile Chinei în Serbia – în special în industriile poluante – atrag titlurile de primă pagină. Dar legăturile Serbiei cu Germania sunt mult mai puternice. O poveste similară găsim și în Ungaria, Macedonia de Nord și Grecia, celelalte țări de pe itinerariul lui Wei.
Chinei îi place să construiască relații cu persoane și instituții de-a lungul multor ani. Nu știi când ar putea da roade. De exemplu, a câștigat o acoperire favorabilă în mass-media sârbă. Dar având în vedere timpul și banii cheltuiți în ultimul deceniu, peisajul general pare unul fad. Probabil cel mai îngrijorător aspect al prezenței chineze în sud-estul Europei se află pe frontul cibernetic: colectarea de informații personale de la localnici și străini pentru a umfla depozitele de date din China. Dar entuziasmul pentru tehnologia chineză se poate diminua pe măsură ce crește gradul de conștientizare a ceea ce presupune utilizarea sa.
China are alte cărți de jucat. Probabil va trimită cel puțin forțe simbolice la exercițiul militar Zapad-21 în acest an. Avantajul militar al Rusiei în regiunea Mării Baltice este deja o durere de cap pentru NATO. Hardware-ul chinezesc (drone aeriene și maritime, de exemplu) ar putea agrava lucrurile.
Dar, în principal, China reușește acolo unde eșuează Occidentul. Diplomația vaccinului este cel mai recent exemplu. Zgârcenia și dezorganizarea occidentale au lăsat oamenii înspăimântați și supărați – și dornici să accepte doze din Rusia și China. Cea mai mare gafă a fost cea recentă, când Uniunea Europeană și-a închis porțile către noi membri: țările din Balcanii de Vest (Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru și Macedonia de Nord); țările „Parteneriatului Estic”, în principal Ucraina, Republica Moldova și Georgia; și Turcia. Costurile acestei abordări timide, mioape și egoiste au fost grave. A demoralizat forțele pro-occidentale din aceste țări, ne-a slăbit influența și a alimentat cinismul public. Nu putem da vina pe China pentru asta: ne-am făcut-o cu mâna noastră.
La fel, nimeni nu a obligat ca marile țări ale „vechiului Vest”, cum ar fi Marea Britanie și Germania, să se deschidă către banii chinezi sau să facă investiții atât de mari acolo. Companiile au ales să facă acest lucru, iar politicienii i-au încurajat, pentru că erau lacomi și mulțumiți.
Prețul acestor greșeli este uriaș – și plătit doar parțial de cei care le-au comis. 🟦
