Profesorul Irinel Popescu, şeful Clinicii de Chirurgie şi Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni, a explicat pentru News.ro ce s-a întâmplat cu robotul da Vinci, cumpărat de stat în anul 2009 pentru unitatea sanitară. Specialistul spune că Ministerul Sănătăţii a asigurat doar până în 2013 banii pentru instrumentele şi consumabilele necesare aparatului, după care unitatea sanitară a suportat aceste costuri vreme de aproximativ doi ani.
„Programul de chirurgie robotică în România a început cu finanţarea Ministerului Sănătăţii ca subprogram al programului de tehnologii avansate, prin care Ministerul Sănătăţii promova tehnologii avansate în Medicină şi chirurgie, şi unde cred că-şi găsea locul fără doar şi poate. A început în 2008 şi a primit finanţare până în 2013, când această finanţare a fost oprită, după care, din fonduri proprii ale spitalului, ne-am mai permis să continuăm activitatea până în 2015, 2016, când am oprit-o complet, pe de o parte pentru că fondurile spitalului nu sunt niciodată suficiente şi sunt destule alte priorităţi, şi, pe de altă parte, pentru că, încet, încet, generaţia de robot pe care o avem devenise depăşită, uzată, fizic, moral. În acel moment am renunţat la chirurgia robotică, la fel ca şi Spitalul din Cluj Napoca, cel care a primit odată cu noi, în 2009, robotul din această generaţie denumit generaţia SI. Cei doi roboţi ar avea în momentul de faţă 12 ani de la momentul achiziţiei. Pentru rapiditatea cu care se schimbă tehnologia şi generaţiile de diverse tipuri de aparatură, inclusiv de roboţi, este foarte mult, pe bună dreptate că această generaţie a ieşit din uz în cam toate centrele din lume”, a declarat pentru News.ro prof. Irinel Popescu.
În anii în care robotul da Vinci a fost folosit la Institutul Clinic Fundeni, erau făcute anual doar 150 de operaţii cu acesta, din cauza decontărilor insuficiente.
Profesorul Irinel Popescu spune că în jur de 300 de operaţii anual ar justifica sumele mari care asigură mentenanţa şi consumabilele necesare aparatului.
Dr. Irinel Popescu: „Când se fac 300 de operaţii pe an, acestea justifică costurile pe care le atrage service-ul permanent de care are nevoie robotul. Noi făceam 150 de operaţii pe an”.
„Între timp, şi la noi, Spitalul Judeţean Timişoara, Spitalul Militar Central au cumpărat următoarea generaţie de robot, Xi, care constituie standardul pentru chirurgia robotică de astăzi. Nu am mai putea să folosim robotul acela acum, medicina nu se face cu cârpeli, cu scuzele de rigoare, din respect pentru pacienţi trebuie să operăm cu generaţii noi de instrumente, de aparatură, aflate în bune condiţii, aflate la standardul zilei. Experienţa acumulată între 2008 şi 2013 arată că doar atunci când se lucrează la un anumit volum, noi atunci făceam 150 de operaţii pe an, nu e suficient, undeva între 200 şi 300 de operaţii pe an, poate mai aproape de 300, în care service-ul care atrage după sine nişte costuri destul de mari, ar justifica aceste costuri.
La nivel internaţional, şi mai ales acolo unde intervenţiile chirurgicale sunt corect rambursate, când se fac 300 de operaţii pe an, acestea justifică costurile pe care le atrage service-ul permanent de care are nevoie robotul. Acesta nu-şi poate permite rateuri, în permanenţă cineva de la firma de la care se achiziţionează sistemul trebuie să fie prezent în sala de operaţie, la noi aşa a fost tot timpul, chiar am stabilit relaţii amicale, de prietenie, cu reprezentanţii firmei, erau parte din echipă aşa încât orice incident ar fi apărut, ei erau prezenţi acolo. Costurile suplimentare sunt destul de greu de amortizat, ele încep să-şi arate eficienţa pe la 300 de operaţii pe an”, afirmă prof. dr. Irinel Popescu.
Operaţiile robotice, mai scumpe cu aproape 2000 de euro faţă de cele laparoscopice.
Prof. dr. Irinel Popescu: „Când a fost oprită finanţarea în sistemul public, abia atunci s-a dezvoltat chirurgia robotică în sistem privat. Nimeni nu abandonează o metodă în ziua de astăzi, metodă care şi-a dovedit eficienţa, doar pentru că sunt costuri exorbitante”.
Mai multe detalii – AICI.
