„Schimbarea puterii globale către noi (și mai mulți) actori a făcut din ce în ce mai evidentă necesitatea reformării instituțiilor globale. La reuniunea Adunării Generale a ONU de luna trecută, liderii mondiali au venit cu abordări distincte ale ordinii internaționale și ale viitorului acesteia”, scrie Ana Palacio, pentru Project Syndicate.
<< Ordinea instituțională globală de după cel de-al doilea război mondial este învechită. Aceasta nu este o evoluție recentă: nevoia de reformă era evidentă de mult timp. Și totuși, transformarea necesară este mai cuprinzătoare decât își dau mulți seama, dar și mai urgentă ca niciodată.
Motivele nu sunt greu de discernut. Puterea este transferată noilor (și mai multor) actori. Actorii nestatali au câștigat mai multă influență. Și cooperarea internațională s-a schimbat de la o abordare hard-law, bazată pe reguli și tratate clare, la una bazată pe soft law și autoreglementare, exemplificată de acordul climatic de la Paris din 2015, care se bazează pe contribuții determinate la nivel național.
Pentru a menține stabilitatea pe fondul acestor schimbări, susținând în același timp cooperarea în domenii cruciale (cum ar fi neproliferarea și schimbările climatice), trebuie să regândim fundamental abordările și structurile existente. Debutul, luna trecută, a celei de-a 76-a sesiuni a Adunării Generale a ONU (UNGA 76) a oferit informații utile despre punctul în care se află acest proces – și ordinea internațională în sine.
Dincolo de marile declarații și listele de sarcini previzibile, UNGA 76 a inclus viziuni despre „ordinea internațională” și viitorul acesteia. Aceste viziuni se încadrează în cinci categorii: purtători standard, actori ambivalenți, operatori calmi, strategi perturbatori și re-înnoitori.
Nu este surprinzător faptul că purtătorii standard au fost reprezentați de Uniunea Europeană. În măsura în care există doar în lege și prin lege, UE este principalul campion al ordinii bazate pe reguli, post-1945. De asemenea, caută să devină o superputere de reglementare bazată pe valori – un fel de „arbitru mondial”.
Acest lucru a fost evident în discursul de la UNGA al președintelui Consiliului European, Charles Michel, care a evidențiat conducerea UE în inițiativele globale bazate pe reguli și a solicitat ca sistemul ONU să „revină la elementele de bază”, prin care a înțeles „o ordine internațională bazată pe reguli”. Și totuși, poziția UE nu este lipsită de contradicții. Gazoductul Nord Stream 2, care aduce gazul rusesc direct în Germania, este dificil de echilibrat cu retorica UE, la fel ca recentul pact de apărare franco-grec.
Actorii ambivalenți sunt reprezentați acum, ca întotdeauna, de Statele Unite. Da, SUA au condus crearea ordinii internaționale actuale și au rămas actorul său definitoriu de zeci de ani. Dar, de asemenea, America a fost deseori disprețuitoare să ratifice acordurile pe care a fost atât de rapidă în a le semna. Amintiți-vă că SUA au votat împotriva aderării oficiale la precursorul ONU, Liga Națiunilor, chiar dacă fusese ideea președintelui Woodrow Wilson.
Astăzi, președintele SUA, Joe Biden, este dornic să convingă lumea că „America s-a întors” în centrul ordinii internaționale, după patru ani de abordare „America First”, a lui Donald Trump. „Pentru a ne deservi poporul”, a declarat el în discursul său de la UNGA, „trebuie să ne angajăm, de asemenea, profund cu restul lumii. Pentru a ne asigura propriul viitor, trebuie să lucrăm împreună cu alți parteneri – partenerii noștri – pentru un viitor comun”.
Și totuși, SUA sunt cel puțin la fel de polarizate ca și până acum, iar administrația Biden continuă să meargă pe o politică de concurență de mare putere cu China. De fapt, o mare parte din discursul lui Biden a fost implicit adresat omologului său chinez, Xi Jinping. „Să nu vă înșelați”, a declarat el, „Statele Unite vor continua să se apere și să îi apere pe aliații noștri și interesele noastre împotriva atacurilor” și „vor apăra interesele naționale vitale ale SUA, inclusiv împotriva amenințărilor continue și iminente”.
Xi a avut o altă abordare. În mesajul său video adresat UNGA – el nu a pus piciorul în afara Chinei de când a început pandemia – Xi s-a distanțat de recentele sale „discursuri de luptător-lup” și a spus ce vroia lumea să audă. Avansând o viziune a Chinei de „constructor al păcii mondiale” și „apărător al ordinii internaționale”, el a vorbit despre „solidaritate”, „cooperare câștig-câștig” și „adevărat multilateralism”. Xi știe clar să folosească limbajul dreptului internațional în avantajul său, deși suveranitatea westfaliană este singurul principiu pe care îl îmbrățișează cu adevărat.
Suveranitatea westfaliană este, de asemenea, un principiu favorit al Rusiei – cel mai proeminent dintre strategii perturbatori. Dar, pentru ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, suveranitatea este fundamental incompatibilă cu conceptul „occidental” de „ordine bazată pe reguli”. Discursul lui Lavrov scoate în evidență un adevăr adesea trecut cu vederea: Rusia nu este doar un „spoliator”. Populismul și demagogia lui Putin fac parte dintr-un efort atent de erodare a ordinii mondiale liberale.
Nu în ultimul rând, există reînnoitorii, India fiind cea care conduce la acest capitol. În discursul său, prim-ministrul Narendra Modi a caracterizat India ca „mama democrației”, cu „o mare tradiție a democrației” care durează „mii de ani”. Disocierea democrației indiene de moștenirea colonială britanică, operată de Modi, a sugerat un efort tot mai mare – evident, sub diferite forme, într-o serie de discursuri ale liderilor puterilor de nivel mediu – în insufla o nouă viață vechilor instituții.
Mulți observatori s-au grăbit să vadă noile alianțe, acorduri și abordări ale cooperării ca un semnal că o nouă non-ordine globală se ivește din rămășițele ordinii liberale postbelice. Pentru ei, viziunile distructive sau neconvingătoare prezentate de unii lideri mondiali la UNGA ar putea părea să întărească acest punct de vedere.
Purtătorii standard trebuie să încurajeze un dialog onest și imparțial cu re-înnoitorii (și, evident, cu SUA) pentru a stabili un curs care nu implică doar aderarea la firele sfâșiate ale ordinii liberale fragmentate, ci mai degrabă prevede o reformă semnificativă și atentă, adaptată lumii de azi. UE ar trebui să fie în fruntea acestui efort. >>
