Coreea de Nord | Nici măcar oamenii lui Kim Jong Un nu mai suportă propaganda. Relatările unui refugiat

Sersong Han s-a născut și a crescut în Coreea de Nord. Era un adept al liderului nord-coreean Kim Jong Un și a urmărit în permanență mesajele zilnice din mass-media regimului. Cu toate acestea, a ajuns la ”fructele interzise” – programele din străinătate. În Coreea de Nord există mai mulți astfel de oameni. Se dovedește că programele monotone de propagandă i-au plictisit chiar și pe supușii fideli ai dinastiei conducătoare, scrie onet.pl.

În general, asociem mass-media nord-coreeană cu un singur canal de propagandă. După cum se dovedește însă, oferta în țara lui Kim Jong Un este mult mai mare. Cel puțin aparent.

Unele dintre canale permit vizionarea filmelor și serialelor. În altele, sunt difuzate programe educaționale, referitoare la cultură și artă. „Există multă televiziune în Coreea de Nord, dar toate canalele sunt controlate de stat. Televiziunea centrală coreeană (KCTV), televiziunea educațională și culturală coreeană și televiziunea Mansudae sunt oferite pe canale terestre. Dintre acestea, numai KCTV este disponibil în afara Phenian” – descrie Han situația din Coreea de Nord, pe portalul nknews.org.

Locuitorii au însă acces și la presă. Țara are patru ziare mari (inclusiv unul al armatei și unul al unei organizații de tineret) și câteva ziare mai mici.

Informații despre ambițiile lui Kim Jong Un , care ar fi vrut să modernizeze televiziunea din țară, s-au scurs în presa occidentală. După ce a preluat puterea, au fost create chiar și câteva canale de cablu, dar acestea pot fi recepționate doar în anumite cartiere ale Phenianului (probabil cele destinate privilegiatilor – n.r.).

În fiecare zi, la fel

Potrivit clasamentului ”Reporters Without Borders”, Coreea de Nord ocupă ultimul loc (locul 180) în ceea ce privește libertatea presei în lume. Se pare că mesajul presei oficiale i-a plictisit până și pe fidelii lui Kim Jong Un.

Toate aceste media sunt propagandă și, în general, nu sunt foarte populare în țară. În schimb, mass-media preferată a nord-coreenilor sunt filmele, emisiunile de radio și cântecele din străinătate”, spune Sersong Han. Totodată, el constată că autoritățile fac mult pentru a exercita tot mai mult control asupra mesajelor, temându-se pentru stabilitatea regimului.

Sersong Han spune răspicat că una dintre condițiile pentru supraviețuirea clanului Kim la putere este „spălarea” continuă a creierului restului societății. Știrile de la TV urmează, în general, aceeași structură. 

Prima parte acoperă întotdeauna activitățile de zi cu zi ale dictatorului. A doua parte se referă la oamenii care sunt loiali conducătorului sau introduc inovații în întreprinderile de stat ”  spune coreeanul. Evident, programele difuzate la TV sunt în concordanță cu ceea ce se găsește în presă. Știrile sunt foarte asemănătoare, în fiecare zi. Han subliniază că cel mai popular la vremea lui a fost canalul de weekend Mansudae, disponibil în capitală, care difuza programe despre lume.

*Adolescentul a urmărit programul din străinătate. „Am fost în stare de șoc”

Han nu face un secret din faptul că a fost hrănit cu propagandă atât la școală, cât și mai târziu în timpul serviciului militar: citea ziare dimineața și se uita la știri seara. Astăzi spune că i s-a spălat creierul. Era un adept fidel al lui Kim, la acea vreme, și totuși mesajul monoton nu i-a fost suficient.

A urmărit primul program din afara Coreei de Nord la vârsta de 14 ani, la o rudă. Cel mai mult, a fost impresionat de calitatea imaginii. „Cred că a fost un program de divertisment. Am avut un adevărat șoc. A fost uimitor să văd conversații obișnuite fără referire la ideologie sau la sistemul de stat ”, descria el situația câțiva ani mai târziu. El subliniază că aceasta este principala diferență între televiziunea regimului și televiziunile străine.

Merită adăugat că regimul a observat cât de atrași erau tinerii de videoclipuri muzicale și de programele din străinătate. Autoritățile au decis să acționeze. 

Un segment de propagandă a apărut la televiziunea guvernamentală KCTV în 2021. Copiii apar și în videoclipuri muzicale difuzate pe KCTV.

*Yeonimi nu putea înțelege „Titanic”

Desigur, nord-coreenii nu au acces la Netflix și la alte servicii de streaming, populare în întreaga lume. De-a lungul anilor, DVD-urile au fost aduse în țară de către traficanți, în principal peste granița cu China. Dacă doreai să te uiți la o televiziune străină, trebuiea să obți ilegal un astfel de semnal. La fel si cu radioul.

După cum își amintește coreeana Yeonmi Park, într-un interviu acordat npr.org, primul film străin pe care l-a vizionat a fost „Titanic”. „Am fost confuză. Nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu spunând că o iubește pe mama, înainte. Am fost învățată să-l iubesc doar pe liderul nostru. Nu am înțeles cum poate muri un bărbat pentru o femeie”, spune Yeonmi. Înainte de a evada în 2007, ea văzuse filme cu James Bond, câteva producții sud-coreene și dueluri de wrestling american.

*Nord-coreenii încearcă să „pirateze” aparatele de radio

Într-un sondaj InterMedia asupra a 350 de refugiați nord-coreeni, 92 la sută au declarat că, în timp ce se aflau în țara de origine, au vizionat ilegal un film străin (date din 2018).

Jurnalistul Reuters James Pearson spune pentru npr.org că dezvoltarea pieței negre din Coreea de Nord a fost asociată cu foamea care a fost răspândită în anii 1990. A fost nevoie de inventivitate și antreprenoriat pentru a supraviețui. Ani de zile, importul a avut loc peste granița cu China. Polițiștii de frontieră câștigau atât de puțin încât era ușor să-i mituiești.

Recent, comerțul cu DVD-uri ilegale a devenit mai dificil. Site-ul npr.org subliniază că unitățile specializate devin din ce în ce mai greu de mituit. Radiourile sunt controlate de autorități, reglate pe undele corecte și verificate de serviciile de securitate. Unii rezidenți îl cumpără pe al doilea, neînregistrat. Alții încearcă să schimbe frecvența la receptoarele deja reglate de autorități.

Pandemia de COVID-19 a redus, de asemenea, posibilitatea de contrabandă. Granițele au fost sigilate de teama coronavirusului. În plus, în decembrie 2020, regimul a introdus reguli pentru „a proteja cultura nord-coreeană”. Noile reglementări includ o serie de sancțiuni pentru distribuirea de filme sud-coreene și utilizarea argoului sud-coreean. Pedepsele variază de la concedierea pentru infracțiuni minore până la pedeapsa cu moartea pentru cele mai grave infracțiuni.

Există o penalizare de la cinci până la 15 ani de muncă în tabere de reeducare pentru importul de DVD-uri străine (pedeapsa poate fi însă prelungită). Comerțul cu filme din Japonia sau SUA este supus unor sancțiuni similare. În acest caz, „vinovatul” se poate confrunta și cu pedeapsa cu moartea  totul depinde de numărul de mărfuri de contrabandă. Există sancțiuni similare pentru vizionarea și distribuirea pornografiei.

*Internet pentru elită. Restul au „Lumină”

Dar internetul? Conform informațiilor disponibile, este folosit doar de reprezentanții elitei politice. Interesant este că în 2014, jurnaliştii New York Times au raportat că au fost înregistrate puţin peste 1.000 de adrese IP din Coreea de Nord. În același timp, au speculat că erau mult mai mulți la acea vreme.

Tinerii din Occident petrec mult timp pe rețelele de socializare, dar în Coreea de Nord colegii lor, așa cum a scris „The Telegraph”, nu au voie să folosească Facebook, Twitter și YouTube.

Localnicii au acces la intranetul regimului  un sistem închis numit Kwangmyong (în traducere: ”Lumină”) care le permite doar să viziteze un anume director de site-uri guvernamentale. Este accesat printr-un browser – Naenara – special conceput, modelat pe Mozilla Firefox.

Oaspeții străini pot folosi rețeaua 3G furnizată de Koryolink (în 2021 au început lucrările la introducerea rețelelor 4G).

*Telefoane și tablete speciale

Organizația Young Pioneer Tours, specializată în excursii în Coreea de Nord, indică faptul că utilizarea telefoanelor mobile în capitală este destul de comună și că smartphone-urile sunt foarte populare. Există însă un „dar”. Coreea de Nord produce propriile echipamente electronice, inclusiv tablete. Dispozitivele sunt programate să se conecteze la intranetul regimului și au un browser guvernamental preîncărcat implicit.

După cum puteți citi pe site-ul Young Pioneer Tours, cel mai scump smartphone disponibil pe piață este Arirang. În teorie, toate smartphone-urile disponibile sunt de producție internă. Telefoanele rulează pe Android. Unul dintre cele mai recente modele  Arirang 171  este echipat cu camere frontale și posterioare, printre altele. Oficial, smartphone-ul este destinat doar cetățenilor nord-coreeni, dar vizitatorii îl pot achiziționa ilegal la târg.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here