Sancţiunile economice sunt o procedură utilizată foarte des în relaţiile internaţionale. Partea puternică aplică sancţiuni economice celeilalte părţi pentru a-şi impune obiectivul politic, scrie cotidianul pro-guvernamental turc, Milliyet.
Aşa că blochează vânzarea unor mărfuri sau importul altora. De exemplu, aşa cum a fost în cazul sancţiunilor aplicate în 1991, printr-o rezoluţie a Naţiunilor Unite, pentru a-l determina pe Saddam Hussein să îşi retragă armata din Kuweit. Astfel, ţara căreia i se aplică sancţiuni ar urma să renunţe la anumite decizii sau măsuri.
Unii experţi spun că deşi cetăţenii ţării căreia i se aplică sancţiuni se confruntă cu probleme economice, această măsură este mai umană decât războiul. Numai că aceste lipsuri economice, neimportarea anumitor produse de bază, cauzează în majoritatea cazurilor şi pierderi de vieţi omeneşti, aşa cum se întâmplă mai ales în cazul oamenilor simpli.
În ţările cu tendinţele naţionaliste puternice sau conduse de un regim autoritar, reacţia de opoziţie poate fi mai accentuată. În pofida tuturor acestor experienţe, continuă disputele dacă aceste sancţiuni sunt utile sau nu.
Unii specialişti au lansat teza „sancţiunilor inteligente”, care evită dramele umane. Expert în această problemă, Prof. Dr. Robert A. Pape susţine cu argumente că aceste sancţiuni nu folosesc la mai nimic, contrar a ce se crede.
Astăzi, două ţări vecine, Turcia şi Iranul, împărtăşesc aceeaşi soartă din diverse cauze. Ambele sunt pe „lista sancţiunilor economice” întocmită de SUA. Sancţiunile împotriva Turciei nu sunt explicite. Iranienii însă sunt de ani de zile clienţii sancţiunilor economice aplicate de SUA. În fiecare zi, viaţa devine tot mai grea pentru oamenii de rând. Recent, în urma atacului asupra /instalaţiilor petroliere ale/ Arabiei Saudite, Banca Centrală a Iranului a fost inclusă pe lista de sancţiuni. Numai că Iranul nu a făcut niciun pas înapoi.
Turcia se confruntă cu sancţiuni din cauză că a cumpărat rachete S-400 din Rusia. În 2018 a intrat în vigoare legislaţia privind sancţionarea celor care îi ajută pe duşmanii Statelor Unite. Chiar dacă legea nu se aplică deocamdată Turciei, care a cumpărat arme din Rusia, este clar că până la urmă unele articole ale legii vor fi aplicate şi Turciei.
Numai că există o situaţie ciudată. Sancţiunile pe care le vor aplica Statele Unite par că vor viza cu prioritate sistemele de armament de care Turcia are nevoie. Suspendarea livrării de avioane F-35 către Turcia este un exemplu în acest sens.
Ciudăţenia aici apare. Scopul pentru care Statele Unite au votat legea este să limiteze vânzările de arme ale Rusiei. SUA blocând vânzările de armament către Turcia, Ankara ar fi urmat să şi le procure din altă ţară. Primul producător care vine în minte ar fi Rusia. Ankara ar fi urmat să îşi cumpere din Rusia armele de care are nevoie.
În această situaţie, SUA pierd în trei puncte, iar Rusia câştigă. SUA nu reuşesc să împiedice vânzările de arme ruseşti, nu reuşesc să pune embargou Turciei şi prin decizia pe care o iau, îi găsesc „noi clienţi” lui Putin.
În plus, prin această decizie, SUA au împins încă puţin spre Rusia o ţară membră NATO, Turcia. La fel, în timp ce SUA furnizează PKK-ului arme şi sprijin în Siria, Turcia rămâne să îşi satisfacă nevoile din Rusia. Putin devine „un erou” în ochii populaţiei din Turcia, iar SUA ajung să furnizeze combustibil războiului hibrid al ruşilor.
Vorbind despre legătura corectă dintre sancţiuni şi obiectivul lor, Prof. Pape a atras atenţia asupra acestor aspecte ilogice.
Sursa: RADOR
[…] Cotidian pro-Erdogan: SUA pierd puncte, Rusia câștigă. Cui folosesc S-400 şi „sancţiunile… […]