Crăciunul deportaților din Bărăgan. „Din cârpe am făcut o păpușă”

Foto: Memorial Sighet

„Un vârf de salcâm adus de pe câmp şi împodobit cu răchită creponată, verde, am făcut un brăduţ. Şi din ce… l-am împodobit acolo, ca să fie. Din  cârpe am făcut o păpuşă”, scrie în jurnalul ei de deportată Gertrude Ciobanu, din Bucovina.

Memorialul Sighet a postat pe site-ul instituției o compilație de însemnări jurnaliere care redau atmosfera de Crăciun a deportaților din Bărăgan.

Gertrude Ciobanu s-a numărat printre victimele „Rusaliilor negre”, cum este numit adesea episodul deportărilor comuniste în Bărăgan, în noaptea de 17-18 iunie 1951.

În acea noapte cumplită, de Rusalii, regimul comunist a pus la cale cea mai amplă acțiune de deportare din istoria modernă a României, pe fondul relațiilor încordate cu Iugoslavia.

Astfel, populația aflată pe o rază de circa 25 de kilometri în proximitatea frontierei iugoslave a fost relocată forțat în Câmpia Bărăganului. 45.000 de persoane din Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți au fost ridicate din căminele lor și duse în una dintre cele mai aspre zone din România. Români, etnici germani și bulgari, aromâni, refugiați din Basarabia și Nordul Bucovinei – s-au trezit aruncați în pustiul Bărăganului.

„Primul Crăciun a fost fără brad. Fiind o zonă din asta… Bărăganul afară de ciulini şi cereale, n-a fost nimic, nici măcar un pom. Se duceau părinţii la baltă, în Balta Borcei unde erau pomii şi ne aduceau câte o creangă. Primul Crăciun l-am făcut cu o ramură uscată de pom şi l-am îmbrăcat în hârtiuţe colorate, cu cartofi… De unde bomboane, ne aduceam aminte că am mâncat cândva ceva dulce”, scrie Ecaterina Uzun,  deportată la vârsta de 7 ani împreună cu familia din Denta (jud. Timiş) în  Lăteşti (jud. Ialomiţa). 

Iar Elena Spijavca – deportată în perioada 1951-1955 la Rubla – notează în cartea sa „Munci și zile în Bărăgan” (Ed. Academia Civică):

„24 decembrie 1952

Aseară a plouat bine, de a udat ciurlanii. Și nu pot face focul în cuptor. Mereu plouă cu vânt. Am umblat pe la Rusu să pot coace la ei, dar până la urmă am copt o pâine la ei, iar niște plăcintă la vecina Reihtenwald și pe plita noastră am copt mai multe pâinișoare, și una mai mare. Deci toată ziua am umblat cu aceste copturi, dar cea mai bine coaptă a ieșit pâinea coaptă la noi pe plită!

Din economie de lemne n-am făcut azi mâncarea, numai unele pregătiri. Liusic, din cauza timpului ploios, n-a putut aduce butucii scoși la Rubla și am rămas fără lemne. Am mai adunat ce-am putut pentru a avea pe mâine cu ce prepara mâncarea!

25 decembrie 1952

Crăciunul. Marea Sărbătoare a anului!

Trist din toate punctele de vedere, natura e tristă, tot timpul a ploaie și în suflete tristețe, cu situația noastră și a tuturor. N-am mai primit de la nimeni nimic! …

Am făcut din carnea de oaie o supă, sărmăluțe, o friptură și pârjoale. Dintr-o bucată de carne de porc de la Liviu am făcut mușchi împănat cu usturoi. Din zarzavaturi am făcut o salată russe. Dar fără maioneză. Am fost ocupată până târziu cu aceste preparate, dar după ce am terminat, am cântat împreună cu Liusic din caiet.

Seara a venit Norica, am stat de vorbă, apoi am servit cina. Și așa a trecut prima zi a Crăciunului. Dar când să închid ușa am rupt mânerul!

26 decembrie

Ne-am sculat târziu, ca să nu consumăm lemne, pe care nu le avem! Am făcut apoi o mămăliguță cu lapte, cu ziua de azi s-au făcut 100 lei, până nu plătim, nu mai luăm lapte.

Liusic cu Virgil s-au dus să aducă ceva lemne. Liusic cu sacul, iar Virgil cu țecherul, altfel n-avem absolut cu ce face focul.

Spre seară m-am dus la Luiza. Așa a trecut și ziua a doua. Mi-a dat niște prăjituri pentru copii.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here