Cristian Diaconescu, Iulian Fota, Dan Dungaciu: De ce un război pornit de Iran e de domeniul SF și cum trebuie pomenit Deveselu

Cât de capabil este în realitate Iranul să țină și din punct de vedere militar pasul cu propaganda, și cum poate fi descifrată lovirea bazelor Ain Assad și Erbil, din Irak, în care se află trupe americane?

Este Europa, în realitate, în vizorul armatei iraniene sau mai degrabă surprize pot apărea din statutul Teheranului de sponsor al terorismului internațional?

Nu în ultimul rând, care ar fi limitele între care merită pomenită existența bazei NATO de la Deveselu, date fiind evenimentule în curs din Orientul Mijlociu? O întrebare legitimă, în condițiile în care televiziunile și rețelele sociale reprezintă un mediu fertil inclusiv pentru discuții care au relație furtunoasă cu problema de fond.

Analizele lui Cristian Diaconescu, Iulian Fota și Dan Dungaciu, pentru Universul.net.

• Citiți și: Expert: Iranienii au sporit șansele lui Trump pentru Casa Albă. Relațiile lor se pot chiar încălzi

Iulian Fota: „În agitarea apelor legat de scutul de la Deveselu joacă un rol și problematica idioților utili”

• Contextul actual din Orientul Mijlociu nu impune nicio discuție legată de prezența bazei de la Deveselu. Dacă însă asemenea discuții există, asta e pentru că avem de-a face cu un război politic îndreptat împotriva României, o operațiune de succes dusă de știm noi cine.
• Însă nu există nicio legătură între Deveselu și escaladarea tensiunilor dintre Iran și SUA, iar asta din următoarele motive. Scutul de la Deveselu e proiectat pentru loviturile date asupra Europei. Prin urmare, ar trebui întâi de toate ca Iranul să-și propună să lovească Europa, dar a văzut cineva o asemenea intenție? Singurul canal diplomatic pe care Teheranul îl are deschis în acest moment este cel cu UE, nu cu SUA, iar asta și pentru că Uniunea Europeană a avut alte poziții față de Iran, încercând inclusiv să salveze tratatul nuclear.
• Eu vă spun că în agitarea apelor legat de scutul de la Deveselu joacă un rol și problematica idioților utili, la care au am mai făcut referiri și în trecut. Dacă este să vorbim de vreun pericol venit dinspre zona Iran, acesta ar fi mai degrabă cel terorist. Și nu neapărat direct, ci prin intermediari. Să nu uităm că acum trei ani, Hezbollah a organizat un atentat pe teritoriul Bulgariei.
• Iar ca să vorbim de începerea unui război cu Iranul ar trebui să apară una din următoarele două situații: fie să fie lovită vreo țară europeană de rachetele iraniene, fie să descoperim, ca printr-un miracol, că Iranul are capabilitățile necesare pentru a lovi SUA. După părerea mea, suntem departe și de o situație, și de cealaltă.

Cristian Diaconescu: „În acest moment dialogul este mult mai extins și intruziv decât atunci când s-a luat decizia eliminării lui Qassem Soleimani”

• Eliminarea gen. Qassem Soleimani a avut la bază rațiuni pe care probabil le vom înțelege mai clar pe parcurs, dar niciodată total, dar esențial este că acțiuni ale acestui general ar fi pus în pericol viața cetățenilor americani. Acesta a a fost aspectul legal care a stat la baza deciziei președintelui SUA.
• Trebuie să menționăm însă că dincolo de acest tip de decizii ale administrației americane, intrarea într-o nouă etapă, adică o eventuală implicare în război cu Iranul ar presupune implicarea Congresului. Așadar, președintele Donald Trump are anumite limitări.
• Dar cine a fost generalul Soleimani? Era considerat al doilea în ierarhie, după Ayatollah, inclusiv ca simpatie. Se zice că ajunsese la o cotă de încredere de 76%. Qassem Soleimani conducea, din 1998, gruparea al-Quds, care în persană înseamnă Ierusalim, așadar e destul de clar care e obiectivul mai larg al acestor brigăzi.
• Qassem Soleimani era instrumental în tot ceea ce a însemnat influența Iranului în Orientul Mijlociu. De la Hamas, la milițiile Houthi, la al-Shabaab, într-o formă sau alta au fost sprijinite de Soleimani. A fost primul susținător al lui Bashar al-Assad, sigur ulterior au rușii un rol consolidat. Deci generalul Soleimani a fost o personalitate semnificativă, aș îndrăzni să spun la nivel global, având în vedere că gruparea pe care o conducea a încercat să organizeze un atentat chiar pe teritoriul Statelor unite, împotriva ambasadorului saudit.
• Deocamdată, având în vedere reacțiile privind acordul nuclear și atacul celor două baze din Irak, cred că Teheranul încearcă, pe de o parte, să păstreze canalele diplomatice rămase deschise, iar pe de alta să satisfacă propagandistic presiunea publică pe care tot el a creat-o în jurul morții gen. Soleimani.
• Este adevărat că Iranul a declarat emfatic că iese din acordul nuclear, însă aș vrea să vă atrag atenția asupra unor detalii – unul legat de dosarul nuclear, altul de lovitura de azi-noapte.
• Iranienii au păstrat totuși regimul de inspecții și inspectorii AIEA. Interesant! Să nu uităm că țări precum Irakul lui Saddam Hussein au închis orice canal de dialog cu Occidentul în momentul în care au expulzat inspectorii.
• Azi au lovit cu rachete balistice două baze militare, Ain Assad și Erbil. Cred că elementul simbolic aici este foarte important. În primul rând, a fost o reacție rapidă, de natură militară, așa cum și transmiseseră iranienii. Apoi, baza Ain Assad este o bază militară pentru SUA care fusese vizitată și de președintele Trump, și de vicepreședintele Mike Pence. Baza de la Erbil este cea de la care a plecat comandoul Delta Force care l-a ucis pe liderul ISIS, al-Baghdadi. Așadar, partea iraniană a încercat să transmită un mesaj legat de momente din trecut importante pentru Teheran și Orientul Mijlociu, apoi un alt mesaj că poate lovi baze care găzduiesc trupe de elită.
• Președintele Trump are două opțiuni.
• Fie să nu aibă o reacție prea categorică, lăsând în desfășurare dialogul informal care acum este efectiv încins între Teheran și cei care au dialog cu iranienii, între Washington și partenerii săi europeni, ca și între șefii principalelor agenții și comitete de la Washington. În acest moment dialogul este mult mai extins și intruziv decât atunci când s-a luat decizia eliminării lui Qassem Soleimani.
• Fie să meargă pe calea unei contralovituri. În acel moment, posibilitățile de a găsi soluții de compromis se limitează rapid.
• În legătură cu Deveselu acum. Trebuie înțeles că este o bază NATO. Inițiată de americani, găzduită de români, dar devenită bază NATO.
• Este o bază complexă dat fiind că ea nu cuprinde numai subansamblele din România, ci și un radar în Turcia, o altă bază aproape gata în Polonia, rachete se află și în Spania.
• Baza de la Deveselu este dotată cu rachete cu forță cinetică, adică nu au cap nuclear, chimic, biologic. Nu pot fi ofensive sub nicio formă. Baza protejează jumătate de Europa de rachete balistice venite dinspre Coreea de Nord și Iran.
• În acest moment, această bază devine extrem de operațională din punct de vedere al întăririi sistemului de securitate euroatlantic.
• Orice speculație este inutilă. Absolut toată lumea, inclusiv din zona răsăriteană, cunoaște capacitățile acestei baze. Ea interceptează rachete care vin spre Europa, dar nu poate lovi pe nimeni.
• După evaluarea mea, Iranul nu ar avea un interes, o opțiune foarte serioasă să lovească în Europa. Nu ar avea sens. Deocamdată urmărește obiectivele americane și israeliene din Orientul Mijlociu.
• Pe fundalul propagandistic pregătit până acum, a lovi un stat european ar fi total inutil.

Dan Dungaciu: „Ideea ca Iranul să înceapă un război cu NATO a fost o prostie sinistră”

• Chestiunea cu pomenirea Deveslu în contextul acesta este ca povestea „gurilor Dunării” invocate în confruntarea de la Marea Neagră: O exagerare.
• Iranienii știau foarte bine că scutul de la Deveselu nu este pentru ei, de aceea niciodată de la Teheran nu a fost existat o reacție pe marginea acestui subiect.
• Cine își imagina că Iranul începe un razboi cu NATO se află în afara oricărei logici.
• Iranul nu a declanșat nici până acum un război oficial, ci juca prin intermediari, de fapt acest aspect a și făcut faima generalului decedat, Qassem Soleimani.
• Iranienii nu aveau forța să înceapă un război pe față și nici nu dă bine în fața unei populații nemulțumite să declare, deschis, război cuiva.
• Autoritățile de la Teheran s-au confruntat oricum cu critici puternice pe motiv că au folosit banii câștigați în urma acordului nuclear pe politica externă. În condițiile astea, nu declari război oficial, ci cel mult prin intermediari.
• Așadar, ideea ca Iranul să înceapă un război cu NATO a fost o prostie sinistră, demnă de scenariul fantezist cu rușii care vor gurile Dunării.
• Iranul nu a început un război nici măcar cu America, pe care tehnic ar fi putut să îl înceapă escaladând tensiunea cu un atac care să facă victime americane sau printre simbolurile statului american.