Peisajul străzilor din Bruxelles reflectă recunoștința pe care europenii o simt față de titanii trecutului, oameni precum Jean Monnet, Robert Schuman și Simone Weil. Însă, în anii următori, cel mai măreț monument din capitala belgiană ar putea fi închinat lui Donald Trump. Fanii vor depune flori la colosala statuie aurie a președintelui american pe 28 februarie pentru a marca contribuția sa decisivă la emanciparea, siguranța și libertatea lor geopolitică, scrie ironic Edward Lucas într-o analiză CEPA.
<< În acea zi, părinții le vor spune solemn copiilor lor că capitularea sa în Biroul Oval i-a determinat în sfârșit pe europeni să ia în serios securitatea. În urma gonirii președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de la Casa Albă, liderii europeni au decis în sfârșit să își asume responsabilitatea nu numai pentru Ucraina, ci și pentru propria apărare. Într-o serie de summituri și convorbiri telefonice accelerate, decenii de apatie și lăcomie au făcut loc unei constatări sumbre și surprinse că, atunci când președintele SUA proclamă „America pe primul loc”, Europa trebuie să aibă grijă de ea însăși. Aliatul de odinioară este, în cel mai bun caz, de neîncredere, în cel mai rău caz, ostil în mod activ. Deci, trebuie planificat în consecință.
Fantezie? Poate că da. Un monument mai valoros în inima Bruxelles-ului ar comemora milioanele de ucraineni uciși, mutilați, traumatizați, îndoliați și exilați, al căror sacrificiu a oferit restului Europei timpul necesar pentru a se maturiza. O trezire de ultim moment poate evita catastrofa, dar somnul liderilor europeni a permis în continuare dezastrul. Nimeni nu și-a cerut vreodată scuze în mod corespunzător sau nu a ispășit acele eșecuri ale apărării și descurajării.
Testul oricărei schimbări în Europa îl reprezintă faptele, nu cuvintele. Prioritatea este de-a oferi Ucrainei banii și armele de care are nevoie pentru a se apăra (lucru care, dacă s-ar fi făcut prompt, ar fi pus deja capăt războiului). Cu cât poziția militară a Ucrainei este mai puternică, cu atât va fi mai greu administrației SUA să convingă conducerea de la Kiev să înceteze focul în condiții nefavorabile.
Europenii trebuie, de asemenea, să planifice securitatea Ucrainei după încetarea focului. Ei nu dispun de trupe, tancuri, artilerie, logistică, supraveghere și alte mijloace necesare pentru o apărare convențională solidă. În schimb, vor trebui să se bazeze pe descurajare: putere aeriană și focuri cu rază lungă de acțiune, susținute de unitate politică. Întrebarea de pe biroul fiecărui factor de decizie ar trebui să fie: „Ce riscuri și costuri va suporta țara mea dacă Putin se întoarce pentru răzbunare?” În lipsa unor răspunsuri credibile la această întrebare, un nou atac va condamna nu numai Ucraina, ci și pe cei care s-au angajat în mod pripit să o apere.
Acesta este doar începutul. Țările europene NATO și UE vor trebui, de asemenea, să își regândească propria securitate de jos în sus. Unde este apărarea aeriană și antirachetă? Cum rămâne cu recrutarea? Cum vom obține o umbrelă nucleară credibilă? Cât de mult ne mai putem baza pe armele americane? Toate aceste întrebări au răspunsuri; toate vin la un preț ridicat și cu întârzieri periculoase.
Vladimir Putin poate că nu va risca un atac militar direct asupra unui membru NATO. Însă, sub pragul unui război deschis, luptele sunt deja în desfășurare: sabotarea infrastructurii, atacurile cibernetice, un potop de bani murdari și propagandă și încercări de-a restabili pârghiile de influență economică. Liderii europeni vor trebui să își sporească rezistența și apărarea și pe toate aceste fronturi, de la importurile de gaze la apărarea instituțiilor democratice.
Acest lucru va costa o mulțime de bani. Europenii vor trebui să se obișnuiască cu impozite mai mari, standarde de viață mai scăzute și servicii publice mai puțin generoase. Liderii politici trebuie să explice de ce sunt necesare sacrificiile și s-o facă în mod credibil și cu integritate. După cum spunea regretatul Adlai Stevenson, nu este suficient să lupți pentru valorile tale, trebuie să trăiești în conformitate cu ele.
Eforturile administrației de-a „face America măreață din nou” ar putea afecta grav alianțele care au stat odată la baza puterii SUA. Dacă europenii se ridică la înălțimea provocării, s-ar putea dovedi câștigătorii surpriză.>>
