Pe măsură ce se apropie termenul-limită pentru depunerile candidaturilor la prezidențiale, nebuloasa persistă în zona electoratului progresist. Va avea sau nu de ales între doi candidați? Și prin urmare, va fi sau nu în pericol reprezentarea acestui segment de alegători în cel de-al doilea tur?
Președinta USR, Elena Lasconi, continuă să spună răspicat că nu are niciun gând de a renunța.
Primarul Capitalei, Nicușor Dan, avansează cu inițiative electorale care nu lasă loc de echivoc: va candida fără să clipească.
În ultimele sondaje, cifrele îi sunt net favorabile edilului general – s-ar califica în turul doi înaintea candidatului comun al PSD-PNL-UDMR, în timp ce lidera USR figurează departe, undeva la coadă, cu procente formate dintr-o singură cifră.
Desigur, Elena Lasconi se agață cu încăpățânare de reușita sa din noiembrie, când a terminat primul tur, ulterior anulat, pe un nesperat loc doi. Are argumentele sale, nu-i vorbă, doar că ele, aceste argumente, tind într-un număr tot mai însemnat să nu mai fie de actualitate.
Căci de atunci și până acum, relieful politic din România s-a modificat simțitor și cred că deja se poate lua notă de faptul că segmentul cel mai accidentat îi este acum rezervat tocmai Elenei Lasconi. Cum? Prin faptul însuși al intrării lui Nicușor Dan în cursă.
De la profilul său de politician, până la portofoliul său de reușite în plan politic și până la semnalele date de cercetările sociologice disponibile public, plusurile se acumulează accelerat în dreptul candidaturii lui Nicușor Dan, minusurile fac petrecere în dreptul Elenei Lasconi.
Este o realitate care mai poate fi combătută exclusiv recurgând la artificiile retorice ale sofiștilor.
Este destul de acceptabil, din punct de vedere uman, faptul că Elena Lasconi întâmpină dificultăți în a recunoaște situația de fapt și a elibera culoarul spre a spori șansele candidatului cu adevărat adecvat.
Este însă total inacceptabil și intolerabil, din punct de vedere politic, faptul de a insista atunci când argumentele s-au epuizat și mai ales de a proceda astfel într-un moment de copleșitoare complicații pentru țară, într-un context internațional cu potențial răvășitor (și) pentru România.
În cele din urmă, poate că Elena Lasconi va renunța la timp, păstrând astfel oarece șanse de a rămâne un actor relevant în politica mare. Dar la fel de bine există riscul ca Elena Lasconi să joace până la capăt cartea politicianului limitat, impulsiv și meschin, altfel spus tocmai cartea acelui gen de politician de umbra căruia bate toba că vrea să scape România.
Iar dacă Elena Lasconi va proceda în acest mod, certitudinile sunt de pe acum două: la Cotroceni nu va ajunge, iar un loc în politica mare nu va mai fi pentru ea după 4 mai.
Pentru a se vedea propulsată la Cotroceni, Elena Lasconi a făcut până acum câteva greșeli teribile, întrucât și-a urmărit obiectivul indiferentă la preț (în primul rând, la prețul pe care l-ar putea plăti întreaga țară).
- A început, încă din clipa anulării alegerilor, prin a contesta isteric decizia CCR, dând apă la moară, prin însuși acest gest, extremiștilor putiniști de la București, propagandei ruse și propagandei trumpise (întâmplător, toate aceste trei forțe fiind vizibil dedicate spargerii unității UE, apropierii României de orbita Rusiei, diminuării sau ștergerii de-a dreptul a amprentei NATO în regiune, torpilării capacității Ucrainei de a-și apăra suveranitatea și teritoriul, iar prin asta de a apăra, din prima linie și cu preț de sânge, inclusiv salba de state europene care trăiesc sub cel mai înalt grad de amenințare din partea Rusiei).
- A continuat cu o retorică tot mai încinsă de diluare a consistenței ideii că Rusia a contribuit decisiv la alterarea procesului electoral din România.
- I-a scris lui Donald Trump, în decembrie, ocazie cu care însă i s-a adresat și lui Elon Musk. I-a scris lui Trump într-un limbaj care nu a făcut-o să se diferențieze prin nimic de retorica AUR, SOS, POT și a lui Călin Georgescu. I-a scris lui Trump și i s-a adresat lui Musk ca unor sfinți ai democrației și statului de drept, pentru ca foarte curând întreaga planetă să afle, cu șocul de rigoare, cât de multe au în comun Trump și Musk cu Vladimir Putin. (Musk tocmai s-a arătat de acord cu ieșirea SUA din NATO). I-a scris lui Trump, spunându-i că ea nu este candidatul lui Soros, cerându-i să o întâlnească pentru a și vedea cu ochii lui că ea nu are nimic de-a face cu George Soros. Procedând astfel, Elena Lasconi a intrat cu fanfară în galeria odioșilor (de la Viktor Orban până la Vladimir Putin și trecând prin alte și alte figuri mai puțin celebre, dar nu mai puțin sinistre, ale politicii europene contemporane) care l-au proiectat pe Soros ca fiind Marele Odios al planetei, nu altfel decât recurgând la fake news-uri demne de manualul rusesc de manipulare și la retorici antisemite demne de manualul nazist de anihilare a reputației evreilor.
- În fine, Elena Lasconi l-a atacat pe Nicușor Dan, pe care probabil îl percepe a fi mai periculos pentru planurile ei chiar și decât Călin Georgescu. De altfel, l-a comparat pe Nicușor Dan chiar cu Călin Georgescu, fapt care a trimis o undă de șoc inclusiv în rândurile partidului pe care Lasconi (încă) îl conduce. L-a mai atacat o dată pe Nicușor Dan, desigur alături de ceilalți ce s-au anunțat candidați, ridiculizându-l printr-o ficțiune în care ne îndemna să ne imaginăm cum ar fi fost dacă inclusiv Nicușor Dan ar fi stat pe scaunul lui Volodimir Zelenski. A făcut asta imediat după scena de pornografie geopolitică de vineri, filmată în Biroul Oval. În fine, l-a comparat pe Nicușor Dan cu Klaus Iohannis: “Eu nu o să mă retrag şi oricum nu o să mă retrag pentru Nicuşor Dan. Asta categoric. Eu mi-aş dori un preşedinte care să fie accesibil, nu un altfel de Klaus Iohannis”. Nu e în sine lipsit de eleganță faptul de a-l compara pe Nicușor Dan cu fostul președinte. Însă gestul devine cu totul indigest prin raportare la modul în care îl vede Lasconi pe Iohannis: “inexistent” și “puturos”. Indigest și jignitor chiar să tipărești asemenea etichete. Indigest și jignitor, măcar din perspectiva numărului mare de București care l-au votat pe Nicușor Dan pentru un al doilea mandat, diferența de scor dintre el și contracandidați fiind enormă. Oameni care, după patru ani, nu au văzut în edilul lor nici un “inexistent”, nici un “puturos”, nici direct și nici măcar cu manta.
“Eu nu o să mă retrag şi oricum nu o să mă retrag pentru Nicuşor Dan”, anunță Elena Lasconi. Dar nici nu i-a cerut cineva liderei USR să se retragă “pentru Nicuşor Dan”.
Ideea era să se retragă pentru binele țării, din bun simț și, nu în ultimul rând, pentru binele numelui și renumelui ei, din perspectiva cărților de istoria României, care vor fi scrise în viitor.
