<< Pe 29 mai 1982, Robert Fox tocmai asistase la 36 de ore de lupte intense asupra Goose Green, un punct îndepărtat din Insulele Falkland, un arhipelag din Atlanticul de Sud, a se desfășura la acea vreme între Marea Britanie și Argentina. A fost bătălia decisivă a războiului și s-a derulat în beneficiul Marii Britanii. Domnul Fox, pe atunci corespondent al Radio BBC, era dornic să le vorbească ascultătorilor. Își amintește că i-a luat zece ore să ajungă la un telefon prin satelit, la bordul unei nave de război. A fost nevoie de încă opt ore pentru a-i decripta textul, în Londra. Povestea nu a fost difuzată timp de 24 de ore. Pentru jurnaliștii de televiziune era mai rău, spune dl Fox. Filmările lor au avut nevoie de zece zile pentru a ajunge acasă >>, notează The Economist.
<< În noiembrie, când a fost eliberat orașul Herson, din sudul Ucrainei, a durat doar câteva ore, dacă nu câteva minute, pentru ca știrile să apară. Imagini care circulau pe Telegram, un serviciu de mesagerie popular în Rusia și Ucraina, înfățișau soldați ucraineni trecând prin centrul orașului și steaguri ucrainene ridicate deasupra clădirilor. Pe Twitter, o rețea de analiști amatori a urmărit avansul ucrainean aproape în timp real, prin „geo-localizarea” imaginilor – comparând copacii, clădirile și alte caracteristici cu imaginile din satelit de pe Google Maps și servicii similare.
Ascensiunea culegerii de informații din sursă deschisă, sau OSINT, a transformat modul în care oamenii primesc știri. În perioada premergătoare războiului, imaginile comerciale prin satelit și filmările video ale convoaielor rusești de pe TikTok le-au permis jurnaliștilor și cercetătorilor să coroboreze afirmațiile occidentale că Rusia pregătește o invazie. OSINT chiar i-a prezis debutul. Jeffrey Lewis, de la Institutul Middlebury din California, a folosit rapoartele Google Maps privind traficul rutier pentru a identifica un sugestiv blocaj pe partea rusă a graniței la ora 3:15 a.m., pe 24 februarie. „Cineva este în mișcare”, a scris el pe Twitter. După nici trei ore, Vladimir Putin și-a lansat războiul.
Imaginile din satelit încă joacă un rol în urmărirea războiului. În timpul ofensivei de la Herson, sateliții radar cu apertură sintetică (SAR), care pot vedea noaptea și prin nori, au indicat că Rusia construia poduri de pontoane peste râul Nipru înainte de a se retrage din Herson, că bărci apăreau și dispăreau pe măsură ce trupele scăpau spre est și, mai târziu, că Armata Rusiei construia noi poziții defensive de-a lungul autostrăzii M14 de pe malul stâng al râului. Iar pe 5 decembrie, când dronele ucrainene au lovit două baze aeriene, adânc în interiorul Rusiei, imaginile de înaltă rezoluție din satelit au arătat amploarea pagubelor.
Baza aeriană Diaghilevo, din Riazan, la sud-est de Moscova, găzduiește unele dintre bombardierele cu rază lungă de acțiune ale Rusiei, inclusiv avioane Tu-95 și Tu-22M din epoca sovietică. Această imagine a fost făcută pe 7 decembrie, la două zile după atac.
Urme de pârjolire și agent de stingere a incendiilor pot fi văzute pe terenul unde fusese un bombardier Tu-22M cu câteva zile înainte. Aproximativ zece Tu-22M par să fi fost mutate în afara pericolului, rezultă din compararea făcută cu fotografiile luate înainte de atac.
Dar, în timp ce sateliții fuseseră potriviți în ianuarie pentru catalogarea batalioanelor rusești atent aranjate în câmp deschis, este mai greu să captezi imagini convingătoare ale micilor companii de oameni dispersați pe o zonă largă și adesea poziționați în tranșee sau buncăre. Cel mai important depozit de date din timpul războiului a fost Telegram.
Analiștii OSINT cercetează canale Telegram precum Rîbar, un cont cu peste 1 milion de urmăritori, pentru a culege imagini de luptă, mărturii din prima linie și starea de spirit din rândul trupelor.
Rîbar nu este neutru – fondatorul său a lucrat cândva pentru serviciul de presă al ministerului rus al apărării și, se pare că a avut odată legături cu Evgheni Prigojin, șeful grupului de mercenari Wagner – dar oferă relatări relativ precise și oportune despre mișcările câmpului de luptă, inclusiv blitz-ul Ucrainei prin Harkov, din septembrie, și adesea critică politica rusă.
Pentru ultranaționaliștii ruși care susțin războiul, dar sunt nemulțumiți de modul în care acesta e dus, Telegram a devenit o platformă de exprimare a nemulțumirilor împotriva conducerii militare a Rusiei. Conturile populare au vehiculat imagini cu trupe fără echipament de bază. În timpul ofensivei din Herson, de la începutul lunii octombrie, un cont rusesc panicat chiar a folosit Telegram pentru a lansa o cerere disperată de sprijin aerian. Primii zece ani ai războiului civil sirian au produs imagini video care însumează 40 de ani, notează Matthew Ford, de la Universitatea Suedeză de Apărare. În primele 80 de zile ale războiului din Ucraina, au fost produși zece ani de filmări.
Pentru armate, care doresc să mențină securitatea operațională, această abundență de date este un coșmar. În 2019, după o serie de gafe, Rusia a adoptat o lege care interzice soldaților să încarce fotografii sau videoclipuri sensibile. A început să închidă site-urile web de urmărire feroviară cu puțin timp înainte de începerea războiului, eliminând o sursă valoroasă de date. De asemenea, a încercat să ascundă însemnele de pe uniformele soldaților și de pe marcajele vehiculelor, pentru a evita dezvăluirea poziției a întregi unități. În octombrie, Kremlinul a început să reprime criticii proeminenți de pe Telegram, cum ar fi Igor Girkin. Dar aceștia rămân la fel de guralivi ca odinioară. După ce cel puțin 89 de militari ruși – posibil sute – au fost uciși într-un atac ucrainean de Anul Nou, în Makiivka, un oraș din regiunea Donbas, ocupat de ruși, domnul Girkin a criticat incompetența generalilor ruși, calificându-i drept „de neinstruit”.
Rusia nu a oprit fluxul de informații. „Foarte multe lecții se învață foarte încet”, spune Tom Bullock, un analist OSINT la Atreides, o companie de informații, „dar cred că este pe Telegram, unde știu că oamenii caută”. Pe VKontakte (VK), echivalentul rusesc al Facebook, spune domnul Bullock, „practic este la fel de rău ca întotdeauna. În orice moment există o grămadă de imagini geo-etichetate cu bazele lor”.
Această neglijență poate avea consecințe letale. În decembrie, un voluntar rus a postat fotografii pe VK ale forțelor campate într-un cămin din Sahi, o zonă ocupată a provinciei Herson. Postarea sa includea o geo-etichetă a locației exacte. Ulterior, rachetele ucrainene au lovit locul, după care voluntarul a postat din nou. De data aceasta, el a încărcat un videoclip care arăta amploarea distrugerii, oferind astfel Ucrainei o evaluare a daunelor de la sol, remarcă Rob Lee, de la King’s College London.
Pe măsură ce Rusia mobilizează sute de mii de recruți, majoritatea cu puțină experiență într-o zonă de război și cu pregătire minimă de securitate, este probabil ca această vulnerabilitate să crească. „Mulți dintre ei văd postarea pe rețelele de socializare ca parte a turului lor la datorie”, spune dl Bullock. El își amintește că a urmărit un voluntar rus care a fost trimis în provincia Herson în iunie. Soldatul a postat cu bunăvoință o fotografie a fiecărui sat prin care a trecut, în drumul său de la Rostov, în sudul Rusiei, la Herson, dezvăluind traseul precis al liniilor de aprovizionare rusești.
„Au existat eforturi de a închide sau limita colectarea de OSINT”, spune HI Sutton, un analist naval care folosește imaginile SAR pentru a urmări mișcările navelor. „Dar OSINT evoluează și oamenii, dacă sunt suficient de dornici, găsesc noi modalități de a-și da seama”. El dă exemplul Fire Information for Resource Management System, de la NASA, care utilizează senzori cu infraroșu pe sateliți pentru a detecta incendiile active. A fost dezvoltat inițial pentru a urmări lucruri precum incendiile de pădure. Acum, este folosit pentru a identifica lansările de rachete, focurile și exploziile, permițând cercetătorilor să discearnă cea mai recentă linie de front.
Sursele deschise au, fără îndoială, limitările lor. Torentul de imagini care a apărut din Herson a făcut acest lucru cu o viteză neobișnuită, în parte pentru că locuitorii euforici au fost dornici să facă și să încarce filmările. La un moment dat, forțele ucrainene au reușit să țintească o unitate cecenă de lângă Kiev în 40 de minute de la încărcarea videoclipurilor pe TikTok, potrivit New York Times. Dar, în medie, este nevoie de una până la trei zile pentru ca o imagine să circule pe scară largă și să fie localizată geografic, spune Andro Mathewson, un analist OSTIN pentru HALO Trust, o organizație caritabilă din domeniul eliminării minelor. Imaginile ajung adesea în rafale atunci când o unitate are parte de rotirea trupelor și iese de pe linia frontului, având astfel timp și conexiune la internet pentru a încărca imagini.
Sursele deschise implică, de asemenea, un soi de bias al supraviețuirii, asemănător cu problema din cel de-al doilea război mondial de a trage lecții greșite analizând doar acele avioane care s-au întors din misiuni, în loc de a le surprinde și pe cele care au fost doborâte. „Înregistrările pe care le vedem cu acest război nu sunt neapărat reprezentative pentru modul în care se poartă lupta”, spune domnul Lee. Tancurile lovite de rachete antitanc sunt mai susceptibile a fi surprinse video decât cele lovite de mine, notează el. Cu toate acestea, o mare parte din pierderile de tancuri ucrainene provin de la mine, potrivit unor surse informate.
Într-o discuție recentă, generalul Sir Jim Hockenhull, care a condus informațiile militare britanice până în 2022, a comparat informațiile de modă veche cu asamblarea unui puzzle, arătând imaginea completă sau toate piesele. (…)
„Asta creează „realități fragmentate”, spune domnul Ford. El lucrează la o istorie narativă open-source a războiului și consideră că aceasta poate fi realizată „la ceea ce ar putea fi considerate standardele noastre de informații” – o accelerare remarcabilă a istoriei militare. Dar el recunoaște că puzzle-ul infinit ridică provocări serioase. Una este aceea a auto-înșelăciunii: a faptului de a vedea războiul „așa cum vrem să-l vedem, în loc de așa cum este el”. Imaginile cu recruți ruși în frig și înfometați, înghesuiți în tranșee, descriu o imagine de mobilizare confuză. În practică, oficialii occidentali și ucraineni spun că sunt îngrijorați de formarea unităților dincolo de orizont.
Cealaltă problemă este de a vedea ce vor beligeranții să vezi. În primele luni ale războiului, videoclipuri arătau lovitură după lovitură a dronelor ucrainene Bayraktar TB2, multe pe un fond muzical captivant. A fost o piesă de teatru. „Ucraina a recunoscut foarte repede, ca parte a unei strategii extrem de eficiente de operațiuni de informare, că acestea erau unele dintre cele mai bune înregistrări pe care le-au avut”, a remarcat Justin Bronk de la Royal United Services Institute, un think-tank, vorbind într-un podcast recent. „Ucrainenii au stocat o mulțime de asemenea imagini și au continuat să le livreze puțin câe puțin, eliminând referințele la dată, oră și locație pentru a da impresia că asta încă era ceva major, la câteva luni după”.
În ciuda tuturor acestor limitări, agențiile de informații occidentale sunt interesate de OSINT. Imaginile din satelit sunt o pălărie veche. America le are de mai bine de 60 de ani, deși niciodată atât de multe ca azi. Dar o lume în care canalele Telegram transmit un flux constant de imagini de pe câmpul de luptă este nouă și neliniștitoare. „Sursa deschisă contribuie cam cu aproximativ 20% din procesele noastre actuale”, spune generalul Hockenhull, „dar disponibilitatea și oportunitatea înseamnă că trebuie să inversăm această măsură”. În loc să stropească OSTIN peste o bază de informații secrete, secretele ar trebui să fie cireașa de pe un tort open-source. „Este esențial să le putem îmbina”. >>
