Un conflict impopular și combustibilul costisitor i-ar putea poticni președinția, notează The Economist.
Republicanii nu ar trebui să intre în panică, insistă Casa Albă. „NO PANICANS!”, a postat pe 14 martie. Cu toate acestea, semne de panică pot fi detectate.
Deși președintele Donald Trump spune că a „distrus 100% din capacitatea militară a Iranului”, acel 0% care a rămas provoacă haos în economia globală, blocând 10–15% din aprovizionarea cu petrol. Războiul ales de dl Trump este mai impopular în rândul alegătorilor americani decât orice conflict recent, iar șansele ca republicanii să sufere o înfrângere zdrobitoare la alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie tocmai au crescut. „Este un haos total”, spune Curt Mills, de la American Conservative. Deranjat de acoperirea mediatică negativă, dl Trump descrie instituțiile media critice drept „corupte și profund nepatriotice”. Pe 15 martie a declarat că este „încântat” să audă că Comisia Federală pentru Comunicații ar putea revizui licențele de emisie ale celor care promovează „FAKE NEWS”.
Totuși, există o sursă de vești sumbre, care nu poate fi redusă la tăcere în mod plauzibil: panourile de la benzinării. În fiecare zi, șoferii au în față memento-uri mari și vizibile că combustibilul costă mai mult decât înainte. Iar impactul este mai puternic în statele care l-au susținut pe dl Trump în 2024. Deoarece taxele pe benzină tind să fie mai mici sub republicani, o creștere a prețului petrolului duce la o scumpire mai abruptă la pompă în statele „roșii” decât în cele „albastre”.
Istoria sugerează că, atunci când prețurile combustibilului cresc, alegătorii sunt mai predispuși să voteze împotriva președintelui în funcție. Gerald Ford, Jimmy Carter și George H. W. Bush și-au pierdut cu toții funcția după creșteri bruște ale prețului petrolului.
Dl Trump a câștigat funcția promițând să evite războaiele și să reducă prețurile „din prima zi”. Încălcarea ambelor promisiuni îl costă sprijin. Aprobarea războiului este neglijabilă în rândul democraților, scăzută în rândul independenților și ridicată în rândul republicanilor — însă numărul republicanilor care îl aprobă puternic a scăzut rapid. Tinerii și latino-americanii, două grupuri care s-au orientat puternic în favoarea dlui Donald Trump în 2024, cheltuiesc o proporție mai mare din venit pe benzină decât alți americani.
La Skip’s Lounge, un bar de biliard din Buxton, Maine, trei lucruri sunt interzise: politica, religia și skandenbergul. Dar clienții se plâng de război. „Nu există niciun motiv să facem toate astea”, spune Bill Mitchell. Creșterea prețului motorinei îi afectează firma rurală de materiale de construcții. Soția sa, Jane Mitchell, care conduce o fermă de pensiune pentru cai, se teme că va crește și prețul îngrășămintelor — derivate din gaz natural.
Democrații sunt susceptibili să câștige Camera Reprezentanților și au nevoie de încă patru locuri pentru a obține majoritatea în Senat. Maine ar putea fi unul dintre ele. Titulara funcției, Susan Collins, este o republicană moderată a cărei campanie abia dacă îl menționează pe președinte. Totuși, ar putea fi măturată de un val anti-Trump.
Democrații sunt mobilizați, judecând după prezența la vot în alegerile primare democrate din întreaga țară. Republicanii sunt mai pesimiști. Josh, un veteran care răsfoiește jachete de camuflaj într-un magazin de surplus militar din Scarborough, Maine, spune că a votat pentru dl Trump în 2024 și nu-l deranjează dacă acesta transformă Iranul „într-o parcare de sticlă”. Dar „toată lumea e supărată din cauza prețului benzinei”, spune el.
Toate statele-cheie (swing states) au înregistrat creșteri de preț de 20% sau mai mult. În Carolina de Nord, unde candidatul democrat pentru Senat este un ex-guvernator popular care a făcut din costul vieții tema centrală a campaniei sale, iar republicanul este un fost lobbyist din industria petrolului, piețele de pariuri dau o probabilitate de 80% pentru un câștig democrat.
Eforturile dlui Donald Trump de a vedea partea plină a paharului pot părea lipsite de sensibilitate. „Statele Unite sunt, de departe, cel mai mare producător de petrol din lume, așa că atunci când prețurile petrolului cresc, noi câștigăm foarte mulți bani”, a postat pe 12 martie. „Nu cred că sunt cu adevărat preocupați de ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți”, se plânge Theodore, un șofer Uber din Georgia, un alt stat disputat.
Efectele războiului asupra economiei globale — și asupra politicii americane — depind în mare măsură de durata acestuia. Analiști favorabili administrației oferă o evaluare optimistă. Bombardamentele au fost precise, ucigându-l din prima zi pe liderul suprem al Iranului și devastând marina, sistemele de rachete și alte capacități militare. Regimul este slăbit. Când se vor opri bombardamentele, populația iraniană l-ar putea răsturna. Sau ar putea apărea un lider cu care America poate colabora, precum Delcy Rodríguez în Venezuela. „Dacă vor coopera, vor fi cruțați”, spune Victoria Coates, de la Heritage Foundation, un think-tank pro-Trump.
Durerea economică ar putea fi severă, dar războiul se va încheia în câteva săptămâni, spun susținătorii. Iranul ar putea continua să atace petroliere chiar și după ce America oprește bombardamentele, dar în cele din urmă se va opri; nu poate transforma întreaga lume în dușman la nesfârșit. Rezultatul va fi că „una dintre cele mai mari amenințări la adresa securității SUA, regionale și globale” își va vedea programele de armament întârziate „cu ani”, spune Matthew Kroenig de la Atlantic Council, fost consilier al secretarului de stat Marco Rubio. „Nu cred că va deveni un război de uzură”, adaugă el.
Pe termen scurt, războiul l-ar putea avantaja pe Vladimir Putin prin creșterea prețurilor petrolului, dar pe termen mediu va consolida puterea americană, demonstrând că președintele este dispus să folosească forța, spune dna Coates. Iar dacă prețurile petrolului scad înainte de sezonul estival al călătoriilor, perspectivele republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului nu vor mai fi atât de sumbre.
Alți conservatori sunt mai puțin optimiști. Imediat după capturarea președintelui Venezuelei, dl Donald Trump a crezut că a face același lucru și în Iran va fi rapid și ușor, spune Kurt Volker, fostul său emisar pentru Ucraina. „La fel ca cu Maduro — trei ore și ai terminat”. Dl Trump a făcut „o treabă aproape de neînțeles de proastă în a le explica americanilor ce naiba se întâmplă”, spune un strateg republican. Nu s-a pregătit pentru riscuri evidente — pe 16 martie a spus că „nimeni nu se aștepta” ca Iranul să lovească vecinii din Golf. Și a înlocuit un lider suprem, Ali Khamenei, cu unul mai tânăr și mai furios, a cărui familie a fost ucisă de America și Israel; nu este clar că acest lucru va face Iranul mai puțin periculos.
Dl Trump se află acum „într-o poziție oribilă”, spune un alt republican de rang înalt. Dronele Iranului sunt ieftin de produs și costisitor de doborât. Ele amenință petrolierele lente și instalațiile petroliere fixe. „A creat o problemă care poate fi rezolvată doar prin schimbarea regimului, iar el nu vrea să [trimită trupe terestre pentru] a face asta”, spune dl Volker.
Războiul a evidențiat și costul tratării necorespunzătoare a aliaților. După ce a disprețuit NATO și a amenințat că va lua o parte din Danemarca, dl Trump a cerut ajutor de la aliați pe care nu i-a consultat înainte de a începe războiul. Refuzul ar „fi foarte rău pentru viitorul NATO”, a declarat el pentru Financial Times; totuși, apelurile sale au rămas fără răspuns. „Tranzacționalismul său punitiv” este „o mare parte din motivul” pentru care „nimeni nu este dispus” să ajute America să redeschidă Strâmtoarea Hormuz, spune Kori Schake.
Războiul complică și relația Americii cu Israelul. „Iranul nu reprezenta o amenințare iminentă pentru națiunea noastră și este clar că am început acest război din cauza presiunii din partea Israelului”, a declarat Joe Kent, un oficial important în combaterea terorismului și susținător fervent al doctrinei „America First”, atunci când și-a dat demisia pe 17 martie. Deși dl Trump ia propriile decizii, astfel de argumente sunt frecvente în lumea MAGA. „Bănuiala mea este că încearcă să găsească pe altcineva în afară de liderul lor pe care să dea vina pentru ceea ce nu merge atât de bine pe cât s-a promis”, spune dna Schake.
Dl Trump ar putea totuși să transforme o situație dificilă într-un succes. Dacă războiul este scurt și prețurile petrolului se stabilizează, alegătorii ar putea fi mai puțin furioși până în noiembrie. Dacă până atunci va fi adus la ordine trei regimuri problematice — Venezuela, Iran și, poate, Cuba — va avea multe motive de laudă. Dar dl Kent se teme că direcția actuală duce „spre declin și haos”.
Cel mai stupid președinte din istoria SUA, doborât de nemărginita lui prostie
