Încercarea de a menține prețurile scăzute în acest fel s-ar putea întoarce spectaculos împotriva lor, notează The Economist.
Donald Trump rămâne fără opțiuni pentru a atenua șocul energetic provocat de războiul cu Iranul. Președintele american a încercat să preseze aliații să organizeze escorte navale, a supravegheat cea mai mare extragere din istorie din rezervelor strategice de petrol și chiar a luat în calcul vânzarea de contracte futures pentru a reduce prețurile. Nimic din toate acestea nu funcționează: prețul petrolului Brent, reperul global, este aproape de 110 dolari pe baril. Acest lucru a împins prețul mediu al benzinei în America la aproape 4 dolari pe galon, de la 2,90 dolari pe 27 februarie.
Există însă un lucru pe care dl Trump nu l-a încercat încă: suspendarea exporturilor de petrol. Surse din interior spun că această opțiune nu este deocamdată pe masă. Dar prețul Brent ar putea ajunge la 120 de dolari până la sfârșitul lunii martie, împingând benzina spre 4,50 dolari pe galon — cu luni înainte de alegerile de la jumătatea mandatului. Astfel, tentația de a păstra resursele în țară va crește. Ce s-ar întâmpla dacă al treilea cel mai mare exportator de petrol din lume ar opri exporturile depinde de ce ar include eventualele restricții: țiței, produse rafinate sau ambele.
O interdicție asupra exporturilor de țiței ar bloca 4 milioane de barili pe zi din exporturile americane — aproximativ 9% din fluxurile maritime globale — creând un surplus intern uriaș și punând presiune pe principalii cumpărători ai Americii: Europa și Asia. Acest lucru ar crea o diferență majoră între West Texas Intermediate (referința americană de preț) și Brent, perturbând piețele globale de petrol, spune Janiv Shah de la Rystad Energy, o firmă de consultanță.
De asemenea, le-ar oferi rafinăriilor americane multă materie primă ieftină. Totuși, nu ar fi tipul preferat: rafinăriile lor sunt optimizate pentru țițeiul „greu” (vâscos) și „sulfuros” (cu conținut ridicat de sulf) din America Latină, care produce mult motorină și combustibil pentru avioane, spre deosebire de țițeiul ușor, „dulce”, de pe plan intern, care produce mai multă benzină. Cu toate acestea, datorită marjelor mari, ar putea recupera rapid costurile ajustărilor prin exportul de produse rafinate. Piața internă de benzină ar putea fi inundată, ceea ce ar reduce prețurile la pompă.
Dar nu pentru mult timp: orice surplus de benzină ar fi rapid exportat. Între timp, America s-ar confrunta cu un deficit de motorină și combustibil pentru avioane, pe care în mod normal le obține din procesarea țițeiului greu, fiind nevoită să concureze pentru o ofertă globală extrem de limitată. Prețurile pentru aceste produse ar crește brusc.
O interdicție doar asupra exporturilor de produse rafinate nu ar aduce rezultate mult mai bune. Mari părți din America Latină, care primește cea mai mare parte din cele 2,7 milioane de barili pe zi de combustibili exportați de America, s-ar confrunta rapid cu penurii. Europa, deja afectată de lipsa motorinei din Golf, ar fi dublu lovită.
În interiorul Americii, prețurile ar deveni puternic distorsionate. Midwestul și coasta Golfului Mexic, unde se află majoritatea rafinăriilor, ar beneficia de combustibil mai ieftin. Însă coasta de est, dens populată, depinde de aprovizionarea cu benzină din Europa, iar coasta Pacificului — care nu este conectată la rețeaua națională de conducte — importă de obicei din Asia și Orientul Mijlociu. În ambele regiuni, prețurile ar rămâne ridicate, mai ales dacă partenerii comerciali ar riposta cu propriile interdicții la export. Menținerea aprovizionării ar necesita transportul unor volume uriașe pe mare — ceea ce ar împinge costurile de transport, deja exorbitante, și mai sus.
Marjele rafinăriilor interne ar fi, între timp, zdrobite de creșterea costurilor țițeiului și de scăderea prețurilor produselor rafinate. Majoritatea ar reduce producția în câteva săptămâni, estimează Michael Haigh de la Société Générale, diminuând astfel beneficiul asupra prețurilor.
Interzicerea atât a exporturilor de țiței, cât și a celor de produse rafinate le-ar putea proteja profiturile. Însă ar sufoca economia globală, iar efectele s-ar întoarce inevitabil asupra Americii. Mai grav, ar distruge reputația țării, ca furnizor de încredere, descurajând investițiile în industria sa de petrol și gaze, spune Bob McNally, fost consilier energetic al președintelui George W. Bush. În 2020, America a devenit exportator net de petrol pentru prima dată din anii 1940. Este în puterea dlui Donald Trump să ruineze această realizare.
