Acesta creează o clasă de funcționari bogați, care sunt cei mai mari susținători ai războiului, notează The Economist.
<< În ciuda războiului și a sancțiunilor, la începutul lunii noiembrie, renovata „Expoziție a Realizărilor Economiei Naționale”, din epoca sovietică, și-a redeschis porțile la Moscova. Originalul, inaugurat în 1939, cu doar câteva săptămâni înainte ca Germania și Rusia să invadeze Polonia, băgase sub preș foametea și teroarea din anii precedenți. În schimb, expozițiile elogiau minunile științei sovietice și virtuțile colectivizării; o sală specială de înghețată oferea bunătăți maselor, iar o statuie de 25 de metri a lui Stalin privea cu generozitate. Milioane de oameni au murit în „marea ruptură” a dictatorului cu trecutul, iar economia și societatea Rusiei au fost complet remodelate, dar totul era prezentat drept un progres nealterat.
O poveste similară este și cea a renovării de astăzi, în care un tunel futurist căptușit cu ecrane îi încântă pe vizitatori cu gloriile ultimilor 20 de ani, înfăptuite sub conducerea lui Vladimir Putin. Un pavilion dedicat regiunilor Rusiei include Donețk, Herson, Luhansk și Zaporojie, patru provincii pe care armata rusă încearcă în prezent să le captureze de la Ucraina. Singurul indiciu al continuării vărsării de sânge este o floare compusă din bucăți de șrapnel. Nu sunt nicăieri vizibile inițierea celui mai mare război din Europa, de la 1945, reinstaurarea statului polițienesc în Rusia și inversarea categorică a tendințelor reformiste și occidentalizate din perioada post-sovietică timpurie.
Este o diferență semnificativă față de șocul și confuzia din primele zile ale războiului, când rubla a scăzut rapid, sute de mii de oameni au fugit din țară, iar protestele au zguduit orașele din Rusia. De atunci, Putin a reușit să stabilizeze economia, datorită prețului ridicat al petrolului, și să reprime disidența, datorită represiunii feroce. Acest lucru i-a permis să păstreze loialitatea elitei, care la rândul său ajută țara să se adapteze. Noul echilibru este însă instabil, cu economia și recrutarea militară, în special, amenințând cu noi tulburări.
Oaie neînfricată
La prima vedere, majoritatea rușilor au acceptat cu supunere războiul din Ucraina, care va împlini curând doi ani. Două treimi dintre respondenți, conform sondajului realizat de Russian Field, consideră că țara se îndreaptă în direcția corectă, iar peste jumătate afirmă că războiul din Ucraina evoluează bine. „Știam că societatea este complet conformistă, dar tot nu mă așteptam la acea măsură incredibilă de adaptare psihologică. Oamenii s-au închis în ei și au încercat să-și trăiască viețile obișnuite”, a declarat recent, într-un interviu, prof. Nalalia Zubarevici.
Protestele deschise sunt rare, din motive evidente. La 16 noiembrie, Alexandra Skocilenko, artistă și activistă, a fost condamnată la șapte ani de închisoare pentru înlocuirea etichetelor de preț într-un supermarket din St. Petersburg cu mesaje anti-război. („Străbunicul meu nu a luptat în al Doilea Război Mondial pentru ca Rusia să devină un stat fascist și să atace Ucraina”, era unul dintre mesaje). Nu doar cei care susțin pacea sunt persecutați: cel puțin un disident ultra-naționalist, Igor Girkin, fost militar și blogger, a fost închis pentru că s-a plâns că Putin nu luptă destul de hotărât.
Dar faptul că majoritatea rușilor au acceptat războiul nu înseamnă că sunt entuziasmați de el. Un film de propagandă realizat în grabă, despre ticăloșii „fasciști” ucraineni, care a costat 2 milioane de dolari, a fost un eșec spectaculos, strângând doar 150.000 de dolari la box office. În ciuda sprijinului afirmat pentru război, respondenții sondajelor realizate de Russian Field sunt ferm împotriva unei noi runde de mobilizare, chiar dacă Putin însuși o solicită. În octombrie, pentru prima dată în timpul războiului, o majoritate de respondenți și-a exprimat sprijinul pentru negocierile de pace în detrimentul continuării luptelor. Șaptezeci și patru la sută spun că ar fi încântați dacă Putin ar semna imediat un acord de pace.
Poate nesurprinzător, oamenii cu cât sunt mai tineri și cu cât mai mult își iau informațiile din social media mai degrabă decât de la televiziunea de stat, cu atât mai sceptici sunt în legătură cu războiul. Cu toate acestea, ceea ce este mai remarcabil e faptul că oamenii mai bogați și mai educați sunt cu atât mai susținători. După cum explică un profesor universitar rus anonim într-un articol recent din Meduza, o publicație online, există o clasă mare de funcționari și oameni de afaceri care și-au obținut statutul prin patronaj și care vor susține regimul pentru a-l proteja. „Ei se numără în milioane și s-au integrat în economia morală a agresiunii militare”, scrie profesorul universitar.
Parțial, astfel de persoane sunt ținute în frâu de frică, la fel ca toți ceilalți. În primele luni ale războiului, o serie de decese misterioase în rândul oamenilor de afaceri și managerilor de la firmele de stat au contribuit la cultivarea loialității. Președintele consiliului de administrație al Lukoil, cea mai mare firmă privată de petrol din Rusia, a căzut de la fereastra unui spital din Moscova la câteva luni după ce consiliul emisese o declarație în care solicita încetarea focului. Sancțiunile occidentale împotriva oligarhilor au contribuit, de asemenea, la menținerea clasei bogaților alături de regim.
Privește în altă parte
Dar funcționarii publici și oamenii de afaceri au, de asemenea, o experiență îndelungată în suprimarea scrupulelor și lucrul în sistem. Mulți au făcut tranziția lină de la birocrația sovietică. „Ei sunt conduși nu de ideologie, ci de loialitatea față de corporația lor, fie că este vorba despre banca centrală sau Ministerul Finanțelor”, spune Mihail Komin, care i-a studiat pe tehnocrații ruși. Ei văd sarcina de a menține nava statului în plutire ca pe o provocare profesională, nu ca pe o dilemă morală.
Maksut Șadaev, ministrul Transformării Digitale, în vârstă de 44 de ani, este un exemplu bun. A lucrat la firme private de IT în anii ’90, înainte de a se alătura guvernului pentru a ajuta la construirea unui portal web șic și ușor de utilizat și a unei aplicații mobile care permite cetățenilor să acceseze servicii publice precum programarea la medic și înregistrarea copiilor la școală. Acum folosește aceleași abilități pentru a construi un sistem numit „gulagul digital” – un registru cuprinzător pentru a ajuta la urmărirea bărbaților eligibili pentru serviciul militar obligatoriu.
În același sens, afacerile ruse au contribuit la stabilizarea economiei nu din afecțiune pentru stat, ci pentru că excelează în gestionarea schimbărilor mari, neașteptate și adesea arbitrare în circumstanțele lor. Andrei Iakovlev de la Universitatea Harvard, care a realizat un sondaj printre antreprenorii ruși, afirmă că, având experiența a mai multor crize financiare și confruntându-se constant cu birocrați prădători, aceștia pun mare preț pe pregătirea pentru situații dificile. Dispariția importurilor occidentale și închiderea firmelor occidentale, în timp ce conturile bancare au fost blocate, le-au oferit companiilor rusești noi oportunități. În același timp, controalele de capital impuse de banca centrală le-au lăsat cu puține opțiuni în afara investițiilor în Rusia. Guvernul a oferit împrumuturi și chiar a ordonat birocraților să nu îi hărțuiască.
Bineînțeles, ajută și faptul că în economie circulă cantități uriașe de petrodolari. În primul an al războiului, Rusia a obținut 590 de miliarde de dolari din veniturile din export – marea majoritate din petrol și gaze. Conform calculelor Re:Russia, o rețea de experți, aceasta reprezintă cu 160 de miliarde de dolari mai mult decât media anuală din deceniul anterior. În al doilea an, veniturile ar trebui să fie încă cu aproximativ 60 de miliarde de dolari peste medie. Re:Russia consideră că războiul costă cel puțin 100 de miliarde de dolari pe an – astfel încât veniturile suplimentare din petrol acoperă cea mai mare parte a cheltuielilor necesare pentru a-l duce.
Bugetul guvernului a crescut cu 26% anul trecut și va crește cu încă 16% anul viitor. Cheltuielile pentru apărare se vor aproape dubla anul viitor, ajungând la 6% din PIB – cel mai mare nivel de la prăbușirea Uniunii Sovietice. Acestea reprezintă acum o treime din toate cheltuielile guvernamentale. În același timp, cheltuielile pentru sănătate și educație scad, în termeni reali. Așa cum a declarat recent Anton Siluanov, ministrul Finanțelor: „Accentul principal este pus pe asigurarea victoriei noastre. Armata, capacitatea de apărare, forțele armate, luptătorii – tot ceea ce este necesar pentru front, tot ceea ce este necesar pentru victorie este în buget”.
Asemenea cheltuieli generoase nu vor fi sustenabile pe termen nelimitat. Banca Centrală se luptă să controleze inflația în creștere, care a atins 12% de la an la an în al treilea trimestru al acestui an. Aceasta a majorat ratele dobânzilor la 15%. Autoritățile, între timp, forțează exportatorii să-și convertească veniturile în ruble pentru a evita o devalorizare suplimentară, care ar agrava inflația. Potrivit Russian Field, aproximativ 43% dintre ruși se așteaptă ca situația lor economică să se înrăutățească în următorii doi ani, în timp ce doar 21% se așteaptă să se îmbunătățească.
În acest moment, totuși, există o perioadă de boom, în special în anumite sectoare ale economiei și anumite segmente ale societății rusești. „Spre deosebire de petrol, armele conduc creșterea industrială”, argumentează Alexandra Prokopenko și Pavel Luzin, de la Carnegie Russia Eurasia Centre. Construcția, consumul și serviciile cresc în regiunile apropiate de zona de război sau cu multe fabrici de muniții. În Extremul Orient există o investiție semnificativă în infrastructură pentru a extinde comerțul cu Asia, deoarece legăturile cu Europa s-au diminuat.
Moscova și Sankt Petersburg nu beneficiază prea mult de pe urma noii ordini, dar regiunile industriale deprimate – zone cheie pentru Putin – trăiesc mai bine decât au făcut-o în ultimii ani. În Ijevsk, un oraș sărac aproape de munții Ural, care produce arme, rachete și echipamente pentru război electronic, salariul mediu a crescut cu 25% de la începutul războiului. Un supermarket organic, VkusVill, și un restaurant pan-asiatic, Royal Rolls, s-au deschis recent. În Rostov-pe-Don, sediul districtului militar care cuprinde frontul, afacerile de catering înregistrează o creștere a cifrei de afaceri de 77%. „Au ajuns acolo mulți bărbați cu apetit ridicat”, spune Zubarevici.
Hinterlandul vast și sărac al Rusiei a beneficiat, de asemenea, de banii pe care autoritățile îi atrag pentru a obține mai mulți recruți în armată. Cei care se oferă voluntari sunt plătiți cu în jur de 195.000 de ruble pe lună, de patru ori mai mult decât salariul mediu nou crescut în Ijevsk, și primesc o primă unică la încorporare de 195.000 de ruble. Familiile celor uciși în luptă primesc, de asemenea, plăți generoase. Vladislav Inozemțev, un economist rus de la Institutul Polonez de Studii Avansate din Varșovia, estimează că familia unui soldat ucis după cinci luni de serviciu ar primi în total aproximativ 15 milioane de ruble, inclusiv salarii și compensații. Un bărbat rus mediu ar avea nevoie de 30 de ani pentru a câștiga atât. Speranța de viață a unui bărbat rus este doar de 65 de ani. Regimul lui Putin încearcă să transforme moartea într-o alegere economică rațională, argumentează Inozemțev.
Cu toate acestea, Rusia pare să aibă o problemă de forță de muncă. Mobilizarea forțată anunțată acum un an – prima de după cel de-al Doilea Război Mondial – a cauzat panică și furie. Centre de recrutare au fost incendiate, iar sute de mii de tineri au fugit din țară ori s-au ascuns în Rusia. Cei care au fost chemați atunci rămân pe front, în ciuda promisiunilor că vor sluji doar șase luni. Acest lucru a generat o mișcare de protest condusă de soțiile și mamele lor numită Voina Zaebala (Sătule de război). „Nu dăm naștere copiilor noștri ca să fie uciși”, se plânge o mamă agitată într-un videoclip care a circulat pe scară largă pe rețelele de socializare.
Poliția caută energic pentru a-i identifica nu doar pe cei ce fug de recrutare, ci și pe migranții din Asia Centrală, pe care par să-i pregătească de serviciul militar. Recent au făcut raiduri în depozite aparținând Wildberries, cel mai mare retailer online din Rusia, oprindu-i activitatea. Sunt des efectuate percheziții și în căminele studențești.
Între timp, Duma, Parlamentul Rusiei, se pregătește pentru mai multe runde de mobilizare. Vârsta maximă supusă recrutării a fost ridicată de la 27 la 30 de ani. Perioada în care foștii militari rămân rezerviști a fost prelungită cu cinci ani, ajungând la 60 în cazul ofițerilor inferiori. Legea a fost modificată pentru a cere angajatorilor să predea personalul lor pentru serviciul militar. După cum a explicat Andrei Kartopolov, președintele Comitetului pentru Apărare al Dumei, „Această lege a fost scrisă pentru un război mare, pentru o mobilizare generală. Și deja poți simți mirosul acelui război mare în aer”.
Dar lipsa de forță de muncă nu este singura problemă a armatei. Aleksandr Golț, autorul cărții „Reforma militară și militarismul în Rusia”, susține că are și o lipsă de subofițeri, capacitate de instruire și echipament. Este foarte probabil ca cheltuielile militare mai mari să fie extrem de ineficiente. Industria de armament a Rusiei este notoriu de coruptă: se estimează că mita dublează costul achizițiilor. De asemenea, este lipsită de forță de muncă calificată. Vicepremierul Iuri Borisov spune că este nevoie de încă 400.000 de ingineri, specialiști IT și manageri.
Se discută despre creșterea controlului statului asupra economiei, pentru a sprijini efortul de război. Denis Manturov, viceprim-ministrul care supraveghează achizițiile militare, a afirmat că în industria de apărare ar putea fi reintrodusă planificarea de stat. „Vorbim de securitatea economică în condiții de război… Să mergem pe calea naționalizării sectoarelor principale ale economiei noastre”, a spus recent Alexander Bastrîkin, șeful agenției anti-corupție și coleg de facultate al lui Putin. Optsprezece companii mari au fost naționalizate în 2023, multe dintre ele în numele restabilirii proprietății jefuite de la stat. Procurorul general i-a raportat lui Putin că instanțele au avut în vedere 24.000 de cazuri legate de pierderea proprietății de stat.
Companiile de stat joacă un rol tot mai mare și mai variat în viața rusă. De exemplu, Gazprom, controlată de stat, deține mai multe entități media. A finanțat și echipat mai multe brigăzi militare. Rosneft, gigantul petrolier de stat, construiește nave și supraveghează un proiect de cercetare asupra variantelor eurasiatice ale genomului uman.
Birocrații care supervizează aceste imperii vaste sunt adesea oameni de afaceri ei înșiși, cu interese suprapuse. Manturov, de exemplu, face parte din Consiliul de administrație al Rostec, un conglomerat de apărare, deținut de stat. Președintele Rostec este Serghei Cemezov, un fost agent KGB care a servit cu Putin în Germania de Est. Familiile lui Cemevoz și Manturov dețin împreună porturi, hoteluri, proprietăți de lux și o vie, printre alte investiții.
Un model tot mai frecvent este acela în care copiii prietenilor și asociaților lui Putin au roluri importante în industrie și în guvern. Ministrul Agriculturii, Dmitri Patrușev, este fiul lui Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate Națională. Ekaterina Tihonova, fiica lui Putin, conduce comitetul unui grup de lobby pentru afaceri pe tema substituției importurilor. VKontakte, cea mai mare platformă de socializare din Rusia, este parțial deținută de diverse companii de stat și condusă în comun de fiul adjunctului șefului de stat-major al lui Putin și de nepotul unui om de afaceri bogat, despre care se spune că ar fi unul dintre cei mai apropiați confidenți ai lui Putin și totodată un susținător al invaziei din Ucraina.
Decizia Rusiei de a interzice Facebook și Instagram, la începutul războiului, a crescut numărul utilizatorilor VKontakte, cu 4 milioane în doar câteva săptămâni. Acum are o rată de penetrare de 75%, se presupune că este monitorizată de aproape de serviciile de securitate și joacă un rol important în răspândirea mesajelor pro-război. „Ăsta este visul lui Putin și un model ideal: totul într-un singur loc, condus de copii, sub supravegherea KGB-ului”, spune Kirill Rogov, fondatorul Re:Russia.
Erou al unei crime
Pentru a justifica reconstrucția economiei ruse și pentru a explica lipsa sa de succese militare, Putin redefinește războiul nu ca unul purtat cu Ucraina, ci cu Vestul, în care Ucraina este pur și simplu „un ciocan” folosit pentru a lovi Rusia. Noile manuale de istorie le explică elevilor că Rusia a fost dintotdeauna și va fi întotdeauna într-o stare de război cu Vestul. Această narațiune îi permite lui Putin să prezinte activitățile de zi cu zi ca pe un triumf. „Este o victorie să le faci companiilor rusești posibil faptul de a bate cu succes piața… Este o victorie și faptul de construi fabrici de ultimă generație și kilometri de drumuri noi… Descoperirile științifice și noile tehnologii – acestea sunt, de asemenea, victorii”, se lăuda el, într-un discurs ținut cu ocazia aniversării invaziei.
Asemenea vorbe sugerează contradicția din miezul abordării lui Putin față de război. El dorește atât să mobilizeze tot mai mulți oameni și bani pentru luptă, cât și să obțină aprobarea rușilor, deranjându-le cât mai puțin viața. Pe măsură ce tot mai multă putere și resurse sunt redistribuite în Rusia, această contradicție va deveni și mai evidentă. Cel mai instabil moment al regimului său a venit în iunie, când ciondănelile dintre armată și Wagner, o grupare de mercenari condusă de Evgheni Prigojin, un prieten apropiat al lui Putin, au escaladat într-o revoltă deschisă. Cu toate că Prigojin s-a retras rapid și a murit ulterior într-un convenabil accident de avion, a fost o amintire a faptului că nu este ușor să echilibrezi interesele concurente din cadrul elitei ruse. Pe măsură ce dislocarea economică crește și resursele devin tot mai puține, aceste conflicte doar vor crește. >>
