Un socialist democrat de 33 de ani tocmai l-a învins pe Andrew Cuomo în alegerile primare pentru funcția de primar al orașului New York. Iată ce înseamnă asta pentru oraș, pentru partid și pentru evreii americani deja neliniștiți.
În una dintre cele mai dramatice răsturnări de situație din istoria politicii municipale americane, Zohran Mamdani — un socialist democrat în vârstă de 33 de ani, născut în Uganda și posibil primul primar musulman al orașului — și-a declarat victoria în alegerile primare democrate, devansându-l pe fostul guvernator al New Yorkului, Andrew Cuomo. Indiferent de orice altceva, Mamdani este de asemenea spectaculos de carismatic, abil politic și vorbește bine.
Dacă avansul său se menține — ceea ce este de așteptat — asistăm la o întorsătură remarcabilă într-o cursă care începuse ca o tentativă de revenire a lui Cuomo, după demisia sa din 2021, survenită în urma acuzațiilor de hărțuire sexuală. Cuomo intrase în cursă cu un nume cunoscut, milioane în sprijin din partea comitetelor de acțiune politică (PAC), și susțineri din partea sindicatelor și a structurilor tradiționale ale partidului. Dar campania lui Mamdani — alimentată de energie de la firul ierbii și de o mobilizare neobosită din ușă în ușă — a prins avânt. Promisiunile sale de transport gratuit, îngrijire a copiilor, locuințe accesibile și impozitarea drastică a bogaților au rezonat puternic cu alegătorii tineri. Mamdani a condus o mișcare multirasială a tinerilor, care a părut mai mult o revoltă socială decât o campanie electorală clasică.
La alegerile propriu-zise din noiembrie, actualul primar, Eric Adams, candidează ca independent, după ce a sărit peste alegerile primare din cauza unor probleme legale și a unei sulfuroase anchete de corupție. Republicanul Curtis Sliwa, eternul candidat al legii și ordinii, este și el în cursă. Cuomo ar putea, de asemenea, candida ca independent. Pentru a-l învinge pe Mamdani, marile ego-uri trebui să se unească — lucru puțin probabil.
Ce spune victoria lui Mamdani despre Partidul Democrat în era Trump 2.0? Este doar ceva picat din cer sau un nou model pentru progresiști? Și va putea Mamdani să guverneze la fel de eficient cum a făcut campanie? Cert este că victoria lui le oferă republicanilor un nou și puternic argument: ascensiunea unui socialist democrat asumat în cel mai mare oraș al Americii. Platforma sa — transport public gratuit, taxe mai mari pentru cei bogați, servicii sociale extinse — va fi prezentată de Partidul Republican ca o dovadă că democrații virează periculos spre extrema stângă.
Într-un an electoral deja dominat de războaie culturale și anxietăți legate de inflație, Mamdani devine un adversar ideal pentru republicanii dornici să-i descrie pe democrați ca fiind deconectați de la nevoile clasei muncitoare și ale celei de mijloc. Așteptați-vă ca presa conservatoare și susținătorii lui Trump să-l evidențieze constant pe Mamdani, prezentându-l ca fața elitei progresiste urbane care vrea să „impoziteze și să pună la cheltuieli” America până la ruină. Se vor auzi ecouri ale campaniei împotriva primarului Londrei, Sadiq Khan.
Pentru a analiza toate aceste lucruri, am apărut la I24 împreună cu editorialistul New York Post, David Christopher Kaufman, care a documentat atât ascensiunea lui Mamdani, cât și încercarea de revenire a lui Cuomo.
David Kaufman: Noaptea trecută a fost una nebună în New York. Mamdani a obținut o victorie pe care mulți o credeau imposibilă. El este acum favorit să devină următorul primar al New Yorkului — un deputat din Queens în vârstă de 33 de ani, care practic nu a deținut niciodată o funcție publică, iar în afară de o scurtă perioadă ca rapper, acum câțiva ani, n-a prea avut un loc de muncă. Dar nu e chiar o surpriză totală. În ultimele câteva săptămâni, cifrele lui din sondaje au început să crească brusc și, în același timp, am observat un fel de retragere din partea lui Cuomo. New York Post, unde lucrez, a publicat săptămâna trecută un articol în care întrebam practic: „unde naiba e omul ăsta – nu face campanie, nu-și promovează cauza, nu încearcă să câștige alegători”. Prin contrast, Mamdani, care e tânăr, drăguț, carismatic și cu un vibe modern, mergea pe jos de la un capăt la celălalt al Manhattanului ca să se întâlnească cu alegătorii. Iar acei alegători s-au îndreptat în număr mare către el.
- Ellie Hochenberg, I24: A fost un vot pentru Mamdani sau împotriva lui Cuomo?
DCK: Cred că a fost un vot pentru Mamdani. În multe privințe, totul a fost despre el. Cei care urmau să voteze cu Cuomo, se deciseseră deja din timp dacă o vor face sau nu. Problema era dacă lumea se va orienta spre Mamdani și dacă va cumpăra ceea ce le „vindea” el — iar oamenii au cumpărat. A vorbit despre reducerea forțelor de poliție, cooperative alimentare, înghețarea chiriilor — toate acele cuvinte-cheie pe care oamenii, mai ales tinerii, vor să le audă. Iar tinerii alegători — fără să vin aici cu prejudecăți — sunt pur și simplu prea tineri ca să înțeleagă că aceste teme de viață pot suna bine, dar în cele din urmă degradează calitatea vieții în New York. Dacă îngheți chiriile, proprietarii și dezvoltatorii nu mai construiesc locuințe noi, și cu atât mai puțin locuințe accesibile. Dacă nu ai poliție, criminalitatea crește și nimeni nu mai vrea să trăiască în New York. Deci tinerii au votat ideologic, nu practic. Chiar dacă nu se concretizează de data asta, e un semn al schimbării climatului politic în New York.
- EH: Poate asistăm la o tranziție a orașului dintr-unul liberal spre unul progresist?
DCK: Categoric se transformă într-un oraș progresist și avem modele pentru asta în toată țara. Los Angeles, unde practic au izbucnit revolte acum câteva săptămâni; Chicago, care se confruntă cu o epidemie de violență armată… Ce e cu adevărat îngrijorător pentru comunitatea noastră este că victoria lui Mamdani în alegerile primare democrate este, în esență, o respingere a eforturilor de combatere a antisemitismului. Ce au spus alegătorii, practic, este că valul de antisemitism cu care ne confruntăm acum în New York nu prea contează pentru ei, sau contează mai mult problemele progresiste, stilul de viață progresist, un candidat simpatic și „cool”. Dar opoziția față de Mamdani s-a axat foarte mult pe problema antisemitismului, pe problema Israelului. Cuomo a spus încă de la început: „combaterea antisemitismului este fundamentul campaniei mele”, iar ceea ce s-a întâmplat ieri a fost că alegătorii, în special cei tineri, au spus „nu ne pasă”. Urmează alegeri în Los Angeles, în Boston și în alte orașe mari, iar ele sunt chiar mai progresiste decât New York.
- EH: Așadar, ce înseamnă asta pentru comunitatea evreiască din New York?
DCK: Este, cu adevărat, un semnal de alarmă pentru comunitatea evreiască… pentru că (ea) chiar s-a strâns în jurul lui Cuomo și a investit milioane și milioane și milioane de dolari — Cuomo a avut un buget de campanie de trei ori mai mare decât Mamdani… și nu a funcționat. Așa că întrebarea acum este… dacă n-a fost eficient să ne concentrăm atât de puternic pe problema antisemitismului în alegerile primare și încercăm să-l facem ales pe Eric Adams, actualul primar, ne mai concentrăm la fel de intens pe antisemitism sau încercăm să construim coaliții… cu sectorul imobiliar, cu cei pro-poliție sau cu alte comunități și cauze mai mainstream, mai centriste și poate facem un pas înapoi de la subiectul antisemitismului. Sunt sigur că weekendul ăsta va fi unul de profundă introspecție.
- EH: Dan Perry, care e viitorul evreilor în New York?
DP: Mamdani s-a bazat foarte mult pe ideea că New Yorkul a devenit inaccesibil pentru oamenii obișnuiți și a venit cu un întreg set de politici populiste de stânga, unele dintre ele fiind foarte, foarte atractive pentru că… Partidul Democrat clasic a refuzat să le adopte. Propune să-i „stoarcă” pe bogați, are o propunere de a impune taxe speciale în oraș pentru persoanele cu venituri de peste un milion de dolari… Ei bine, sunt relativ puțini astfel de oameni, iar majoritatea nu câștigă atât, iar el a profitat de acest fapt simplu. În ceea ce privește problema antisemitismului, e clar că majoritatea evreilor probabil că n-au votat pentru el, dar nu toți. A primit sprijin semnificativ și din partea evreilor liberali, centriști, a ușor progresiști, care s-au săturat de guvernul israelian — nu doar din cauza situației din Gaza, ci și din Cisiordania și din cauza protejării excesive a evreilor ultraortodocși în Israel. Există o ruptură între evreii liberali din New York și guvernul israelian, iar asta a contat.
- EH: Este America sigură pentru evrei?
DP: E clar că Mamdani nu este mesagerul anti-antisemitismului pentru lupta împotriva antisemitismului. Este pro-BDS, refuză să sprijine sionismul, refuză să recunoască faptul că Israelul este un stat evreu. Dar a reușit să reformuleze mesajul — a avut o apariție foarte convingătoare la Stephen Colbert (VIDEO, mai jos) — astfel încât să pară că este împotriva coloniilor, nu împotriva Israelului. Dar, fără îndoială, nu este un susținător al Israelului, îi displace Israelul. A reușit să mobilizeze majoritatea evreilor împotriva lui, dar nu suficient pentru a contracara faptul că Cuomo era un mesager foarte, foarte slab, având în vedere vârsta lui și faptul că a demisionat cu rușine din funcția de guvernator. Mamdani s-a prezentat ca fiind viitorul — iar de multe ori asta funcționează… Politicile lui sunt, ei bine, așa cum te-ai aștepta de la un candidat foarte, foarte tânăr — infantile. Dacă impui control total asupra chiriilor, piața imobiliară se prăbușește și asta nu ajută pe nimeni. Dar pentru el a fost furtuna perfectă.
EH: Și rămâne întrebarea dacă este sau nu acesta un indiciu asupra viitorului peisaj politic larg din Statele Unite — dacă Partidul Democrat se îndreaptă în această direcție.
DP: Nu există nicio îndoială că așa este. Întrebarea este dacă se va depăși punctul de cotitură în care progresiștii vor deveni majoritari în rândul democraților, așa cum MAGA a devenit majoritar în rândul republicanilor… și dacă mai poate fi oprit acest proces.
NATO trebuie să se orienteze spre Est sau riscă să devină irelevant
