A respins America și a rescris regulile comerțului global, notează The Economist.
<< Donald Trump și Xi Jinping urmează să se întâlnească săptămâna viitoare în Coreea de Sud. Totuși, nu este sigur că întâlnirea va avea loc. Atât de gravă este starea celei mai importante relații din lume. De săptămâni bune, America și China se atacă reciproc. Statele Unite au înăsprit restricțiile privind exporturile de tehnologie și au amenințat cu tarife mai mari. China, la rândul ei, a impus sancțiuni și restricții asupra metalelor rare. Comunicarea dintre cele două părți este deficitară. La Casa Albă există convingerea că în tot acest test al nervilor și al rezistenței la durere, America deține avantajul. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, afirmă că China este „slabă”. Însă realitatea e alta.
China câștigă războiul comercial. A învățat să escaladeze și să riposteze la fel de eficient ca America. În plus, experimentează cu propriile reguli comerciale extrateritoriale, schimbând astfel traiectoria economiei mondiale.
Când Trump a revenit la Casa Albă, componenta defensivă a politicii sale față de China era ambiguă: era sau nu era pregătit să apere Taiwanul și pe aliații Americii de amenințările militare chineze? Răspunsul rămâne îngrijorător de neclar. Însă poziția sa privind comerțul cu China era limpede. Avea de gând să intensifice campania de presiune începută în primul său mandat. Asta însemna mai multe tarife, mai multe controale asupra comerțului cu tehnologie înaltă și o utilizare entuziastă a sancțiunilor. Obiectivul administrației era să șubrezească uriașa mașinărie manufacturieră a Chinei, să obțină concesii financiare și comerciale și să încetinească dezvoltarea tehnologică a acestei țări. Unii membri ai echipei lui Trump visau chiar la un „mare târg” prin care China s-ar fi angajat să-și reformeze capitalismul de stat în schimbul unei relaxări din partea Americii.
După șase luni, China respiră mai ușor decât America, iar asta se întâmplă din trei motive. În primul rând, s-a dovedit capabilă să reziste coerciției americane și pricepută în a riposta, atingând ceea ce în jargon se numește „dominare în escaladare”. Unii critici ai lui Trump atribuie asta sindromului TACO („Trump Always Chickens Out” – Trump cedează întotdeauna). Totuși, succesul reflectă și puterea, pregătirea și abilitatea de fond ale Chinei. Tarifele impuse de Trump în aprilie, denumite „Ziua Eliberării”, au fost anulate după ce Wall Street s-a prăbușit. Recent, după ce China a limitat exporturile de metale rare folosite în industria high-tech, Trump a amenințat cu tarife de 100%, doar pentru a face din nou un pas înapoi. Amenințările sale de a paraliza China printr-un embargou aproape total nu sunt credibile, deoarece o astfel de măsură ar afecta și America. Cei care susțin că China se află în criză ar trebui să observe că, în acest an, piața sa de capital a crescut cu 34% în dolari – dublu față de creșterea indicelui S&P 500.
China a învățat să riposteze cu pricepere. După ce Trump a impus o taxă asupra navelor container chineze care ajungeau în porturile americane, Beijingul a răspuns cu propriile taxe portuare. China a amenințat cu anchete antitrust pentru a pune presiune pe companii americane precum DuPont, Google, Nvidia și Qualcomm. Refuzul său de a cumpăra soia americană — o piață de 12 miliarde de dolari pentru fermierii din Midwest anul trecut și cea mai mare categorie de export american către China — lovește direct într-un bloc de alegători pe care Trump îl prețuiește. Deși unele pârghii americane asupra Chinei mai persistă, de exemplu în domeniul motoarelor de avioane, Xi Jinping a făcut eforturi intense pentru a elimina componentele străine din lanțurile de aprovizionare chineze, transformând totodată țara într-un actor indispensabil în lanțurile de aprovizionare globale. Teoretic, Trump ar putea să ridice miza, tăind accesul Chinei la sistemul bancar bazat pe dolar. Dar probabil nu o va face — turbulențele care ar urma pe piețele financiare i-ar provoca daune serioase chiar Americii.
În mijlocul tuturor acestor măsuri de tip „ochi pentru ochi”, China dezvoltă, prin încercare și eroare, un nou set de norme comerciale globale. Aceasta este a doua sa zonă de succes. Țara dorește să construiască un sistem condus de China pe ruinele vechii ordini liberale a comerțului, unul care să rivalizeze cu imperiul tarifar al lui Trump. Deja China și-a schimbat geografia comerțului: în anul încheiat în septembrie, exporturile sale de bunuri au crescut cu peste 8%, chiar dacă cele către America au scăzut cu 27%. Amenințările Beijingului, de a limita exporturile de metale rare, provoacă teamă, deoarece țara domină piața și ar putea paraliza lanțurile de aprovizionare ale industriei manufacturiere occidentale. Însă aceste amenințări sunt remarcabile și pentru că arată cum China încearcă să impună un sistem global de licențiere — o versiune mai dură a modelului folosit de America pentru a controla industria semiconductorilor. Ne putem aștepta la mai multe exemple în care China rescrie regulile comerțului global, profitând de poziția sa de producător sofisticat și de cel mai mare partener comercial pentru aproximativ 70 de țări.
Ultimul motiv pentru care China câștigă este acela că războiul comercial i-a întărit pe Xi Jinping și Partidul Comunist, în loc să-i slăbească. Observatorii externi indică marile probleme ale Chinei — prăbușirea sectorului imobiliar, consumatorii reticenți, antreprenorii intimidați și supracapacitatea industrială combinată cu alocarea greșită de capital create de politicile sale economice. Totuși, pentru mulți chinezi, agresivitatea lui Trump a confirmat corectitudinea proiectului de 12 ani al lui Xi: pregătirea Chinei pentru o lume ostilă, prin transformarea ei într-o superputere tehnologică și industrială. Săptămâna aceasta, conducerea Partidului Comunist s-a reunit pentru a discuta un nou plan cincinal, de la care se așteaptă să consolideze și mai mult abordarea tehno-naționalistă a lui Xi.
Multe lucruri ar putea merge în continuare prost pentru China. Redirecționarea exporturilor departe de America ar putea determina mai multe țări să ridice bariere tarifare. Regimul său incipient de licențiere ar putea crea un coșmar birocratic atât pentru China, cât și pentru partenerii săi. Așa cum descoperă și America, folosirea puterii economice ca bâtă este riscantă. Pe măsură ce faci asta, crește rapid motivația altor țări de a se diversifica și de a inova, pentru a-și reduce dependența de tine.
Camera în care se iau deciziile
Dacă Trump și Xi se vor întâlni în Coreea de Sud, ar putea fi convenabil pentru amândoi să ofere un spectacol al dezescaladării. Ar putea exista o pauză în aplicarea tarifelor americane, în schimbul amânării restricțiilor asupra metalelor rare — cu câteva achiziții de soia incluse și cu binecuvântări pentru acordul propus de vânzare către proprietari americani a platformei de socializare TikTok, aflată sub control chinez. Totuși, să nu ne amăgim: ceea ce se conturează nu este imaginea a două țări care își depășesc diferențele, ci a unor giganți beligeranți care își transformă puterea economică în armă. Și chiar dacă China câștigă războiul comercial al lui Trump, în cele din urmă retragerea din comerțul deschis îi transformă pe toți în perdanți. >>
