Majoritatea alegătorilor britanici consideră acum că divizarea a fost o greșeală, notează The Economist.
<< Este lucru rar ca alegătorii să se răzgândească imediat după referendumuri. Experiența, din Canada până în Scoția și din Norvegia până în Elveția, sugerează mai degrabă că opiniile tind să se miște mai mult în favoarea rezultatului referendumului decât să se îndrepte împotriva acestuia. Dar Brexitul pare a fi o excepție. De la votul de 52% la 48%, din iunie 2016, pentru părăsirea Uniunii Europene, în rândul britanicilor opinia majoritară s-a mutat, mai ales în ultimii doi ani, spre concluzia că decizia a fost greșită.
O modalitate de a lua temperatura este să vizitezi două orașe englezești numite Richmond, care în 2016 au votat în moduri foarte diferite. În Richmond-upon-Thames din Londra, care a votat 69-31% pentru a rămâne în UE, opinia s-a întărit. Gareth Roberts, liderul consiliului liberal-democrat, observă că problemele post-Brexit, cum ar fi întârzierile mai lungi la frontieră și controalele mai intruzive ale pașapoartelor, au contribuit la consolidarea opoziției locale. Un alegător care stă lângă râu spune că nu s-a răzgândit, dar că este dezamăgit de eșecul conservatorilor de a încheia mari acorduri comerciale în afara UE.
Celălalt Richmond, din nordul Yorkshire, a votat 57-43% pentru Brexit. Un adept al ieșirii din piața orașului îi face ecou omologul său din sud, insistând că susține în continuare Brexitul, dar se plânge că acesta nu a fost ăcut în mod corespunzător și că imigrația a crescut în ciuda promisiunilor repetate ale conservatorilor de a o reduce. Un barman local spune că a votat instinctiv pentru ieșire, dar că, dacă s-ar relua referendumul, ar munci mai mult pentru a înțelege ce ar însemna cu adevărat. Stuart Parsons, fost primar al orașului Richmond, susține că mai mulți prieteni s-au răzgândit, în special mici fermieri care se simt trădați de conservatori și acum sunt preocupați de o viitoare pierdere a subvențiilor publice.
Astfel de anecdote se potrivesc cu sondajele din toată țara. Cercetările efectuate de UK in a Changing Europe (UKICE), un think-tank, constată că majoritatea alegătorilor nu s-au răzgândit de fapt din 2016. Dar întrucât 16-20% dintre cei care au votat pentru ieșire au schimbat tabăra, comparativ cu doar 6% dintre cei care au votat pentru a rămâne, balanța s-a modificat împotriva Brexitului. Trecerea timpului are, de asemenea, efectul său inevitabil: alegătorii mai în vârstă au fost covârșitor dornici să părăsească UE, iar cei mai tineri s-au opus cu înverșunare ideii. Cei care nu au știut cum să voteze sau care nu au votat în 2016 tind acum să fie puternic împotriva Brexitului.
Explicații pentru deziluzie există din abundență. Sir John Curtice, un expert de frunte în sondaje, care lucrează cu UKICE, subliniază în mod special obscuritatea din 2016 în privința economiei, despre care spune că contează mai mult decât iritarea cauzată de imigrație. Sarah Olney, deputatul liberal-democrat pentru Richmond Park, consideră că de vină este totala necinste a partea campaniei Leave. Peter Kellner, politolog și fost președinte al YouGov, sugerează că mulți susținători ai Brexitului nu au avut idee ce se întâmpla dacă urmau să câștige. Acest lucru diferă foarte mult de perioada premergătoare majorității celorlalte referendumuri constituționale.
Schimbările din mediul politic contează și ele. Sub Rishi Sunak, care se întâmplă să fie deputat de Richmond in Yorkshire și un susținător fervent al Brexitului, conservatorii sunt asociați în mintea alegătorilor cu decizia de a ieși. Dezbinarea partidului și haosul perindării a patru prim-miniștri în cinci ani au contribuit la discreditarea a ceva cu care conservatorii sunt puternic identificați.
Așa cum conservatorii au contribuit la deteriorarea părerilor despre Brexit, la fel și Brexitul îi va afecta probabil la următoarele alegeri. O parte dintre oamenii care în 2016 au votat pentru plecare spun că ar trebui să existe în continuare beneficii pe termen lung din renunțarea la bloc, dar susțin că s-a făcut prea puțin pentru a le realiza. Acest grup înclină acum împotriva conservatorilor și chiar poate prefera Reform Party, un partid insurgent de dreapta. În schimb, cei care în 2016 au fost împotriva Brexitului consideră că au avut dreptate să se teamă de impactul său economic; mulți dintre cei care erau Tory atunci acum sunt înapoi la Labour.
Starea de spirit anti-Brexit a majorității alegătorilor este clară, dar asta nu se traduce într-o dorință arzătoare de a purta vechile bătălii. Brexitul poate fi impopular, dar importanța sa politică a dispărut. Chiar și cei pasionați de rămânerea în UE au îndoieli cu privire la înțelepciunea de a începe o campanie îndelungată pentru a se realătura. Este de înțeles decizia Partidului Laburist de a vorbi cât mai puțin despre Brexit: partidul speră să recâștige locuri în fiefurile istorice din nord și Midlands, care au susținut Brexitul în 2016 și apoi au votat cu conservatorii, la alegerile generale din 2019.
Dar dacă și când laburiștii vor reuși asta, va exista o șansă de a îmbunătăți relațiile cu UE. În partid, unii vorbesc nu doar despre extinderea acordului comercial subțire de astăzi, ci și despre o aliniere mai largă la regulile europene. Atacurile conservatorilor asupra unor idei precum trădarea votului din 2016 e mai puțin probabil să rezoneze atunci când, pentru mulți, Brexitul în sine și-a pierdut atractivitatea. >>
