<< „Sfânta Treime”, a lui Andrei Rublev, este „târâtă” de la muzeu la mănăstire >>, notează The Economist.
<< Trei siluete înaripate, cu capetele înclinate și veșminte variind de la azur la aur, stau la o masă cu un potir în mijloc. Dumnezeu este absent, dar pictura este divină. „Sfânta Treime”, a lui Andrei Rublev, este cea mai prețioasă icoană a Rusiei. Pictată în secolul al XV-lea, când Rusia a fost invadată de mongoli, a reafirmat legăturile țării cu Europa creștină și indica spre o Renaștere rusă care nu a venit niciodată, potrivit istoricului rus, Dmitri Lihaciov.
Această cea mai numinoasă dintre icoanele rusești servește acum cea mai întunecată cauză: războiul lui Vladimir Putin, din Ucraina. Pe 16 iulie, icoana, care din 1929 se afla în Galeria de Stat Tretiakov, a fost mutată, din ordinul Kremlinului (și împotriva voinței restauratorilor), în Lavra Treimii a Sfântului Serghie, centrul spiritual al bisericii ortodoxe din Rusia. Acolo a fost venerată în timpul sărbătorii Sfântului Serghie, un sfânt rus care l-a influențat pe Rublev. Patriarhul Kirill, șeful bisericii ruse și un susținător al războiului, a spus că icoana „ne leagă de vremea în care Rusia noastră, aflată în mare pericol din cauza dușmanilor străini și interni, se concentra să devină o mare putere”.
Curatorii au avertizat că târârea icoanei la biserică, dintr-un muzeu în care fusese păstrată la o temperatură și umiditate precise, ar putea duce la deteriorarea ei. La fel de dăunătoare este și târârea Rusiei în obscurantism. Mișcarea a avut puțin de-a face cu creștinismul, dar totul cu cultul războiului lui Putin.
Serghei Parhomenko, un jurnalist liberal, l-a comparat pe Putin cu un faraon care încearcă să „mituiască” o zeitate: „Fie îi este foarte frică să nu piardă războiul și cere ajutor. Fie decide să facă ceva foarte înfricoșător – înfricoșător chiar și pentru el însuși – și își caută iertarea în avans”. Președintele Rusiei a avertizat, recent, că invazia sa „nici măcar nu a început cu adevărat”. Ar putea dori să țină seama de cuvintele lui Voltaire, care era mai sceptic cu privire la religie: „Dumnezeu nu este de partea batalioanelor grele, ci de partea celor mai bune lovituri”. >>
