Fără aceasta, ceea ce a rămas din industria siderurgică a țării va fi paralizat, notează The Economist.
<< La marginea orașului estic Pokrovsk, două femei așteaptă o mașină care să le ducă. Ca majoritatea civililor din oraș, ele au fugit deja în altă parte, dar s-au întors să își recupereze câteva lucruri. Stau lângă o benzinărie baricadată, care cu oar câteva luni în urmă era foarte aglomerată. Trupele rusești se apropie tot mai mult și e pe cale să înceapă o bătălie pe scară largă. Noi linii de apărare au fost săpate la vest de Pokrovsk, unde trupele ucrainene speră să se retragă dacă și când va cădea orașul.
În depărtare, se ridică un nor de fum. Rușii se află acum la doar opt kilometri de marginile estice ale Pokrovskului. Dar în vizorul lor nu este doar această intersecție strategică de drumuri și căi ferate. Bijuteria coroanei din Pokrovsk este o imensă și modernă mină situată la 15 minute de mers cu mașina spre sud-vest. Chiar în afara satului Udacine, mina se ridică impunătoare deasupra câmpurilor din jur. Luna trecută, mina a înregistrat primele victime legate de război, când două femei au fost ucise într-un atac.
Regiunea Donbas, odată o nesfârșită zonă de stepă, a fost industrializată la sfârșitul secolului al XIX-lea, când făcea parte din imperiul rus și s-a descoperit că e așezată pe filoane bogate de cărbune. Acestea au alimentat ulterior industriile sale de fier și oțel. Când Ucraina a pierdut jumătate din Donbas, în 2014, în favoarea separatiștilor susținuți de Rusia, pierderea minelor din acea zonă a însemnat o pierdere de 80% din zăcămintele sale de cărbune. Iar în 2022, în timpul asediului asupra orașului Mariupol, cele două uzine de oțel ale orașului au fost distruse, devastând industria siderurgică a Ucrainei. Una dintre ele, Azovstal, a devenit celebră la nivel internațional când trupele ucrainene au organizat acolo o ultimă redută a apărării.
Mina din Pokrovsk este departe de a fi o relicvă sovietică veche și instabilă. A fost deschisă în 1990 și aparține acum companiei Metinvest, deținută de Rinat Ahmetov, unul dintre cei mai bogați oameni din Ucraina. Metinvest deținea și cele două uzine de oțel din Mariupol, precum și una dintre cele mai mari fabrici de producție de cocs din Europa, aflată în Avdiivka, dar care care a fost distrusă anul trecut. Acum, Ahmetov riscă să piardă și această mină.
Se crede pe scară largă că, pentru conducerea rusă, vizarea activelor lui Ahmetov are, pe lângă subminarea economiei ucrainene, și beneficiul suplimentar al răzbunării. Până în 2014, oligarhul fusese o figură politică și economică cheie în Donbas și în Ucraina, iar Kremlinul, fără îndoială, credea că el se va alinia cu separatiștii săi și cu Rusia. Când Ahmetov a ales să sprijine Ucraina, aceștia au considerat-o o trădare și i-au confiscat proprietățile. Astăzi, zace abandonat chiar și strălucitorul stadion pe care l-a construit în 2009 pentru echipa de fotbal Șahtior Donețk, pe care o deține.
Împreună cu fabricile și clădirile administrative aferente, grupul minier Pokrovsk angajează 6.000 de persoane, dintre care aproximativ 1.000 servesc în prezent în forțele armate. Este cea mai mare mină de cărbune pentru cocs din Ucraina. Cărbunele său, folosit pentru topirea minereului de fier, este vital în ceea ce a mai rămas din industria siderurgică a țării. În acest an, Metinvest spera să extragă de acolo 5,3 milioane de tone de cărbune. În 2023, uzinele siderurgice ale Ucrainei au produs 6,2 milioane de tone de oțel brut. Cu toate acestea, în 2021, înainte de pierderea celor două uzine din Mariupol, Ucraina produsese 21,4 milioane de tone. În 2021, Ucraina era al 14-lea cel mai mare producător de oțel din lume, dar anul trecut a coborât pe locul 24.
Potrivit analistului Andrii Buzarov, rușii nici măcar nu trebuie să preia mina pentru a sufoca industria siderurgică rămasă a Ucrainei. Pe măsură ce înaintează, vor încerca să taie alimentarea cu energie electrică și să bombardeze drumul principal care transportă cărbunele spre vest, la uzinele de oțel rămase. Apoi, crede el, vor face același lucru la o altă mină de cărbune pentru cocs, mai mică, aflată la 18 km nord de Udacine, în Dobropillia.
Înainte de invazia pe scară largă din februarie 2022, oțelul reprezenta o treime din exporturile Ucrainei. De atunci, economia s-a contractat cu o treime. Oleksandr Kalenkov, șeful Ukrmetalurgprom, un grup de lobby din industria metalelor și minieră, a declarat luna trecută la o conferință că pierderea cărbunelui pentru cocs din Pokrovsk ar duce la o nouă scădere catastrofală a producției de oțel. „Anul acesta putem ajunge la 7,5 milioane de tone”, a spus el, „dar în cazul pierderii Pokrovsk, producția va fi de 2-3 milioane de tone”.
Iurii Rijenkov, CEO-ul Metinvest, a declarat, într-un interviu acordat în septembrie pentru Forbes Ucraina, că dacă ar fi pierdut Pokrovsk compania ar putea încă să obțină o parte din cărbunele pentru cocs din producția internă, dar ar fi forțată să importe restul, ceea ce ar face oțelul ucrainean prea scump pentru anumite piețe. Ca urmare, industria și guvernul ar pierde venituri. Rijenkov a subliniat că „unii spun ‘Uitați, am pierdut Mariupol și nu s-a întâmplat nimic’. Dar nu este adevărat. Am pierdut o parte importantă din PIB. Doar că acum suntem finanțați de partenerii noștri, așa că nu ne-am dat încă seama că avem mult mai puțini bani în buget. Și aici ar fi aceeași poveste”. Iar rușii știu asta. >>
