„Am văzut incendieri, sabotaje și altele: acțiuni periculoase desfășurate cu o din ce în ce mai mare nechibzuință”, a declarat șeful serviciului britanic de securitate internă și contrainformații (MI5) Ken McCallum, într-o rară actualizare despre amenințarea reprezentată de Rusia și GRU. „GRU, în special, este într-o misiune susținută de provocare a haosului pe străzile britanice și europene”, a declarat oficialul, pe 8 octombrie, notează The Economist.
Războiul Rusiei în Ucraina a fost însoțit de o intensificare a agresiunii, subversiunii și amestecului în alte părți. În special, a crescut dramatic numărul sabotajelor rusești în Europa. „Nivelul de risc s-a schimbat”, a afirmat, în septembrie, vice-amiralul Nils Andreas Stensones, șeful Serviciului de Informații din Norvegia. „Vedem acte de sabotaj care au loc acum în Europa”. Sir Richard Moore, șeful MI6, agenția britanică de informații externe, a fost mai direct: „Sincer, serviciile de informații rusești au cam scăpat de sub control”.
Mercenarii Kremlinului au eliminat rivalii occidentali din mai multe state africane. Hackerii săi, afirmă serviciile de securitate poloneze, au încercat să paralizeze țara în domeniile politic, militar și economic. Propagandiștii săi au răspândit dezinformare în întreaga lume. Forțele sale armate vor să plaseze o armă nucleară pe orbită. Politica externă rusă a fost de mult timp implicată în haos. Acum pare să nu urmărească altceva.
Să începem cu vara sabotajului. În aprilie, Germania a arestat doi cetățeni germano-ruși, sub suspiciunea de complot pentru comiterea de atacuri asupra facilităților militare americane și altor ținte, în numele GRU. În aceeași lună, Polonia a arestat un bărbat care pregătea transmiterea de informații către GRU despre aeroportul Rzeszow, un nod pentru armele destinate Ucrainei, iar Marea Britanie a acuzat mai mulți bărbați în cazul incendierii unei firme de logistică deținută de ucraineni în Londra. Bărbații au fost acuzați că au ajutat Grupul Wagner, o formațiune de mercenari aflată acum sub controlul GRU. În iunie, Franța a arestat un cetățean ruso-ucrainean care a fost rănit după ce a încercat să fabrice o bombă în camera sa de hotel din Paris. În iulie s-a aflat că Rusia a complotat să-l ucidă pe Armin Papperger, șeful Rheinmetall, cea mai mare companie de armament din Germania. Pe 9 septembrie, traficul aerian de la aeroportul Arlanda din Stockholm a fost oprit mai mult de două ore după ce fuseseră observate drone deasupra pistelor. „Suspectăm că a fost un act deliberat”, a declarat un purtător de cuvânt al poliției. Oficialii americani avertizează că nave rusești fac recunoașteri asupra cablurilor subacvatice.
Chiar și acolo unde Rusia nu a recurs la violență, a încercat să agite lucrurile în alte moduri. Țările baltice au arestat mai multe persoane despre care spun că sunt implicate în provocări sponsorizate de Rusia. Oficialii francezi din serviciile de informații spun că Rusia a fost responsabilă de apariția unor sicrie acoperite cu steagul francez și cu mesajul „Soldați francezi ai Ucrainei”, lăsate lângă Turnul Eiffel, în iunie. Multe dintre aceste acțiuni sunt menite să alimenteze opoziția față de ajutorul pentru Ucraina. Dar altele urmăresc pur și simplu să adâncească faliile din societate, chiar dacă acestea nu au nicio legătură cu războiul. Franța spune că Rusia a fost, de asemenea, responsabilă pentru graffiti-urile cu 250 de stele ale lui David pe ziduri din Paris, în noiembrie, o încercare de a alimenta antisemitismul, care a crescut de la începutul conflictului Israel-Hamas.
O mare parte din activitatea Rusiei a fost virtuală. În aprilie, hackeri cu legături cu GRU par să fi manipulat sistemele de control ale unor stații de apă din America și Polonia. În septembrie, America, Marea Britanie, Ucraina și alte câteva țări au publicat detalii despre atacuri cibernetice ale Unității 29155 a GRU, un grup cunoscut anterior pentru asasinate în Europa, inclusiv o încercare eșuată de a-l otrăvi pe Serghei Skripal, un fost ofițer de informații rus. Eforturile cibernetice ale GRU, care au început cel puțin din 2020, nu au vizat doar spionajul, ci și „deteriorarea reputației” prin furt și scurgere de informații, precum și „sabotaj sistematic” prin distrugere de date, potrivit declarațiilor Americii și ale aliaților săi.
Dincolo de Europa, ofițeri GRU au fost prezenți în Yemen alături de rebelii Houthi, un grup care a atacat nave în Marea Roșie, aparent în solidaritate cu palestinienii. În iulie, furioasă din cauza furnizării de rachete cu rază lungă de către America Ucrainei, Rusia a fost pe punctul de a furniza arme grupului, conform unor oficiali americani care au vorbit cu CNNS-a răzgândit însă în ultimul moment, după o opoziție puternică din partea Arabiei Saudite. Faptul că președintele Rusiei, Vladimir Putin, a fost dispus să și-l alieneze pe Muhammad bin Salman, conducătorul de facto al regatului, pe care l-a curtat ani de zile, este un indiciu al modului în care războiul Rusiei i-a canibalizat politica externă în sens mai larg.
„Ceea ce încearcă Putin să facă este să ne lovească peste tot”, susține Fiona Hill, care a lucrat în Consiliul Național de Securitate al Americii. Ea compară strategia cu filmul de Oscar: „Everything Everywhere All at Once” (Totul peste tot, în același timp). În Africa, de exemplu, Rusia a folosit mercenari pentru a înlocui influența franceză și americană, după lovituri de stat în Mali, Burkina Faso și Niger. Aproximativ 100 de consilieri din Africa Corps, un succesor al Grupului Wagner, au sosit în Niger, în aprilie. America a fost forțată să-și închidă ultima bază importantă din țară.
Amestecul Rusiei în America ia o formă foarte diferită. În mai, Avril Haines, directorul american al informațiilor naționale, a numit Rusia „cea mai activă amenințare externă la adresa alegerilor noastre”, mai presus de China sau Iran. Aceasta nu a fost doar o încercare de a influența politica Americii față de Ucraina. „Cel mai probabil, Moscova consideră astfel de operațiuni ca un mijloc de a submina Statele Unite, perceput drept principalul său adversar”, a spus ea, „permițând Rusiei să se promoveze ca o mare putere”. În iulie, serviciile de informații americane au declarat că „încep să vadă cum Rusia vizează anumite categorii demografice de alegători, promovează narațiuni care divid și defăimează anumiți politicieni”.
Aceste eforturi sunt în general grosolane și ineficiente. Dar sunt prolifice, intense și uneori inovatoare. În septembrie, Departamentul de Justiție al Americii a acuzat doi angajați ai RT, un canal de presă controlat de Kremlin, care difuzează în mod regulat puncte de vedere rusești și teorii ale conspirației, de faptul că au plătit 10 milioane de dolari unei companii media nenumite din Tennessee. Compania, despre care se crede că este Tenet Media, a postat aproape 2.000 de videoclipuri pe TikTok, Instagram, X și YouTube. (Comentatorii plătiți de companie au negat orice ilegalitate, spunând că au fost „victime ale acestei scheme”). De asemenea, departamentul a confiscat 32 de domenii de internet controlate de Kremlin, create pentru a imita site-uri de știri legitime.
Propagandiștii ruși experimentează și cu tehnologia. CopyCop, o rețea de site-uri, prelua articole de știri legitime și folosea ChatGPT, un model de inteligență artificială, pentru a le rescrie. Peste 90 de articole din presa franceză au fost modificate cu solicitarea: „Te rog rescrie acest articol adoptând o poziție conservatoare împotriva politicilor liberale ale administrației Macron, în favoarea cetățenilor francezi din clasa muncitoare”. Un alt articol rescris includea dovezi ale instrucțiunilor dat, care sunau astfel: „Acest articol… evidențiază tonul cinic față de guvernul SUA, NATO și politicienii americani”.
Campaniile de dezinformare rusești nu sunt deloc o noutate, recunoaște Serghei Radcenko, un istoric al politicii externe ruse, menționând episoade precum memorandumul Tanaka, o presupusă falsificare sovietică folosită pentru a discredita Japonia, în 1927. Noutate nu sunt nici războaiele prin interpuși sau asasinatele. El notează faptul că la începutul anilor ’60, trupele sovietice luptau deja în Yemen deghizate în egipteni. Predecesorii și succesorii KGB-ului au ucis multe persoane în străinătate, de la Leon Troțki până la fostul spion Alexandr Litvinenko.
Partea cu adevărat nouă, spune dl Radcenko, „este că, în timp ce înainte operațiunile speciale susțineau politica externă, astăzi operațiunile speciale sunt politica externă”. Cu zece ani în urmă, Kremlinul colabora cu America și Europa pentru a contracara programul nuclear al Iranului și Coreei de Nord. O astfel de cooperare este acum de neimaginat. „Pare că rușii nu mai simt că au vreun interes în păstrarea vreunui element din ordinea internațională postbelică”, spune dl Radcenko. Această perioadă îi amintește mai mult de politica externă nihilistă a lui Mao din timpul Revoluției Culturale din China decât de gândirea Uniunii Sovietice din timpul războiului rece, care includea perioade de pragmatism și prudență. Dna Hill o exprimă altfel: „Este Troțki în loc de Lenin”.
Dl Putin îmbrățișează aceste idei. „Probabil că ne așteaptă cel mai periculos, imprevizibil și, în același timp, cel mai important deceniu de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial”, a spus el la sfârșitul anului 2022. „Ca să citez un clasic”, a adăugat el, invocând un articol de Vladimir Lenin din 1913, „aceasta este o situație revoluționară”. Această credință — că ordinea postbelică este coruptă și trebuie rescrisă chiar și cu forța dacă este necesar — oferă Rusiei o cauză comună cu China. „În acest moment au loc schimbări de o amploare pe care nu am mai văzut-o de 100 de ani”, i-a spus Xi Jinping dlui Putin, anul trecut, la Moscova, „iar noi suntem cei care conducem aceste schimbări împreună”.
Strategia de politică externă a Rusiei, publicată în 2023, oferă o asigurare vagă, aceea că „nu se consideră un inamic al Occidentului… și nu are intenții rele”. Un addendum clasificat, obținut de Washington Post de la un serviciu european de informații, sugerează altceva. Acesta propune o strategie cuprinzătoare de îngrădire împotriva unei „coaliții de țări neprietenoase” conduse de America. Aceasta include o „campanie de informații ofensivă” printre alte acțiuni în sferele „militar-politică, comercial-economică și informațional-psihologică”. Scopul final, notează documentul, este „slăbirea adversarilor Rusiei.”
Aceasta nu înseamnă că Rusia este de neoprit. Devine tot mai mult un partener minor pentru China. Influența sa a scăzut în unele țări, precum Siria. Nu își susține întotdeauna propriii interpuși — în iulie, zeci de luptători Wagner au fost uciși într-o ambuscadă de către rebeli malieni ajutați de Ucraina. Iar subversiunea rusă poate fi perturbată, spune Sir Richard, prin „activitatea tradițională de securitate și informații” pentru a identifica ofițerii de informații și interpușii criminali din spatele acțiunilor. Faptul că Rusia se bazează din ce în ce mai mult pe criminali pentru a desfășura aceste acțiuni, parțial pentru că spionii ruși au fost expulzați în masă din Europa, este un semn de disperare. „Folosirea interpușilor de către Rusia reduce și mai mult profesionalismul operațiunilor sale, iar în lipsa imunității diplomatice cresc opțiunile noastre de a le perturba”, spune dl McCallum.
Amestecul Rusiei are drept scop să pună presiune pe NATO fără a provoca un război. „Și noi avem linii roșii”, spune dna Hill, „iar Putin încearcă să le identifice”. Dar dacă el este cu adevărat condus de un spirit revoluționar, fiind convins că Occidentul este o structură putredă, acest lucru sugerează că și mai multe linii vor fi încălcate în lunile și anii următori.
